Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita ina28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.03.2009
    Postari in forum
    5
    Buna

    Ma aflu intr-o situatie foarte delicata,si am nevoie de sfaturi.

    Sunt insarcinata in 6,7 saptamani,dar nu imi doresc sarcina aceasta.A fost un accident,nu mi-am propus,nu ne-am planificat acest lucru.Am acus 29 de ani si sunt casatorita de aproape 6 ani.

    Relatia cu sotul meu este ok atata timp cat eu nu am nici o problema.Daca vreau sa-i spun ceva,sa discutam despre mine,el nu are rabdare si tipa,se enerveaza si pleaca in alta camera.

    De cam 1 an sunt intr-o star psihica groaznica,depresie si anxietate hranite de lipsa mea de ocupatie(nu lucrez,nu am lucrat niciodata,desi am terminat o facultate).Acum,as fi vrut sa ma desprind de el,de dependenta de el si sa-mi caut ceva de munca ca sa imi pot reveni,sa pot socializa,sa fiu cat de cat multumita.Noi nu avem un domiciliu stabil,stam cu chirie,si in ultimii ani ne-am mutat de foarte multe ori.Acum,luna viitoare o sa ne mutam in alt oras mai mare,unde sa poata el face o afacere,ceva la un moment dat.Eu nu am nici o prietena,nimic,avand in vedere ca ne-am tot mutat si nu am lucrat,e greu.

    Am obosit,si de cand am aflat ca sunt insarcinata,m-am simtit mai pierduta ca inainte.De ce nu imi doresc aceasta sarcina?Mie imi placeau copiii!

    Sotul meu isi doreste bb,dar nu vrea,nu stie sa ma sustina de loc.Se ocupa f mult de aspectul lui fizic,si de planurile lui de viitor.Noi vb f putin,si atunci doar eu il ascult pe el.Am slabit 2 kg de cand am aflat.Ma simt coplesita,si nu stiu ce sa fac.Nu ma simt pregatita acum pt un copil,pentru ca nu sunt intr-o stare psihica favorabila,ne mutam ca nomazii,sunt prea dependenta de sotul meu...

    Nu stiu.

    Va rog,am nevoie de cateva sfaturi,pareri....

  2. #2
    Floricica Novice ellena77mc's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.11.2008
    Postari in forum
    392
    buna
    in primul and vreau sa te intreb daca nu te lasa sotul tau sa lucrezi?
    iesiti impreuna in oras? sau merge singur?
    un copil e o binecuvantare sau cel putin asa ar trebui sa fie
    eu tot ce iti pot spune e sa vorbesti cu sotul tau si daca spui ca ii plac copii poate isi va schimba atitudinea fata de tine,

  3. #3
    Floricica Nou Venita ina28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.03.2009
    Postari in forum
    5
    buna
    Si multumesc pentru raspuns.
    O perioada nu a fost el de acord sa lucrez,din posesivitate cred eu.Acum,imi spune sa ma angajez dar eu nu mai pot face nimic fara el.Nu mai am chef de nimic,nu ma mai simt in stare de nimic.Doar vegetez.Nu mai am incredere in mine,nu ma iubesc si nu ma apreciez.Mi-e frica sa ies singura din casa.Nu ma simt in stare sa fac nimic singura.
    Sotul meu are programul lui,prioritatile lui,care nu ma includ pe mine:sala,treaba,filme,si somn.Nu prea iesim.Nu avem prieteni aici unde locuim.
    El infloreste.Tot anul trecut a jucat un joc,in fiecare zi,cate 8-10 ore pe zi.Si atunci practic lumea mea s-a clatinat un pic,neavand pe nimeni in afara de el.
    Sunt asa multe de spus.Nu vreau sa dau vina pe el,doar vreau sa stiu ce e mai bine pentru mine si pt bb.
    Nu vreau sa fiu varza 9 luni,pt ca l-ar afecta,nu vreau sa se inrautateasca depresia,pentru ca poate nu m-as putea ocupa de bb cum trebuie.
    Vreau sa iau cea mai buna decizie,de asta am apelat la ajutorul vostru.

  4. #4
    Floricica Novice ellena77mc's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.11.2008
    Postari in forum
    392
    Parerea mea este ca cel mai bine ar fi sa vb cu un psiholog si cu ajutorul lui lucrurile se vor clarifica...nu te-ai gandit la varianta asta?
    Cu siguranta este cea mai buna!!!!
    Normal ca l-ar afecta pe bb depresia ta din timpul sarcinii si pe urma cu un bb mic sigur nu ai putea face fata problemelor
    Ce-a mai buna decizie o poti lua tu ajutata de un psiholog

  5. #5
    Floricica Debutanta gabi_alex's Avatar
    Membru inregistrat la
    31.10.2006
    Postari in forum
    703
    Buna Ina si bine ai venit.

    ce pot sa iti zic...imi pare rau pentru tine, si situatia in care te afli.
    Aparitia unui copil, este un motiv de bucurie sau ar trebui sa fie un motiv de bucurie imensa, nu unul de suparare. Iti inteleg oarecum situatia. Insa am o intrebare..sau mai multe...
    Ce te tine \" legata\" de acest individ \" parazit\"?...scuza-ma ca am parerea asta..insa el asa este ...un parazit care se dezvolta pe psihicul tau... ai o varsta frumoasa, merita sa o traiesti cu adevarat, nu sa fii ferita de lume si societate.
    Sfatul meu ar fi sa apelezi la ajutorul unui psiholog, el te poate ajuta sa vezi inauntrul tau si sa iti dai raspunsurile de care ai atata nevoie.
    Dar familia ta? nu o ai pe-aproape? nu te pot ajuta macar cu o vorba buna? Este foarte greu sa traiesti fara sa ai pe cineva cui sa te destainui...asta dupa parerea mea face ca depresia sa se accentueze..si nu iti face deloc bine. Incearca sa iti gasesti o ocupatie, de care sa fii foarte mandra, sa iti recapeti increderea in tine, sunt convinsa ca esti o fata capabila, si nu trebuie sa stai acasa intretinuta, in lumea ta.

    Nu stiu ce sfat ti-as putea da...sa stii ca un copil este o raza de soare...daca nu tot soarele...este cea mai mare implinire a unei femei.
    Hotararea doar tu o poti lua, dar sfatul meu este sa nu te lasi...orice ai face.
    Sper ca nu te-am suparat si mai tare cu comentariul meu... multa bafta iti doresc.

  6. #6
    Moderator Floricica Veterana dami28elena11's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.07.2006
    Postari in forum
    24.097
    Ina eu nu inteleg ce fel de casatorie este asta,,de 6 ani..spui tu...in care voi sunteti 2 straini..doar daca v-ati casatorit inseamna ca va iubeati..sau gresesc?
    daca el lucreaza..poate un copil il va face mai responsabil.
    tu sti mai bine ce este de facut..
    eu nu as putea sa renunt la un dar de la D-zeu..mai ales ce deja ai o varsta..

  7. #7
    Moderator Floricica Veterana dami28elena11's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.07.2006
    Postari in forum
    24.097
    eu sper ca nu te-am suparat..dar din cate tu vb..el nu merita o femeie ca tine..
    poate te ajuta familia ta/...trebuie sa existe o solutie
    pupici muulti!

  8. #8
    Floricica Cu Vechime annee's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.08.2008
    Postari in forum
    8.186
    Ceao Ina,am citit poveste ta si sincer imi pare rau pt situatia in care te afli.Sincer sfatul meu e acela de ai spun sotului sa iti spuna ce sa faci vizavi de sarcina, dai responsabilitate ca doar nu sa casatorit numai cu numele.Intreabal si pe el daca isi doreste acest copil,poate pt tine acum e greu avand in vedere ca starea ta sufleteasca nu e ok.Si pe perioada sarcini ai nevoie de tandrete si sprijin moral,dar dupa ce se naste copilasul e asa frumos incat toata alinarea si bucuria o gasesti in acel copil.Ce mai poti sa faci ca sa nu stai in casa e sa mergi la o institutie de copii si sa iti oferi ajutorul,voluntar a face temele cu ei ,acest program e sustinut de primarie .Asta bine inteles daca te simti bine acum find insarcinata.
    Si la un psiholog cred si eu ca ar fi bine daca mergi,acuma depinde si de tine .Incearca sa vezi si partea frumoasa a vieti.
    NU ai sprijin din partea familiei tale sau a lui?

  9. #9
    Floricica Nou Venita ina28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.03.2009
    Postari in forum
    5
    Fetelor va multumesc din suflet pentru ca mi-ati raspuns atat de repede.
    Noi ne-am casatorit la 3 luni dupa ce ne-am cunoscut fara sa le spunem parintilor nostrii.Acum nu mai sunt mandra de isprava asta!Eu l-am iubit enorm pe sotul meu,si am uitat de ceea ce imi doresc si eu.Inca il iubesc,doar ca imi dau seama,ca poate nu suntem cei mai potriviti.
    Mi-e imposibil sa fac o schimbare majora acum in viata mea,pentru ca nu sunt puternica,sunt f vulnerabila,si am nevoie de sprijin moral.
    Stiu ca un copil e un dar de la Dumnezeu,si ma chinuie gandul asta,si vina ca nu mi-l doresc,ca nu ma simt in stare acum sa-l am.
    Dar vreau sa ma bucur de el,sa fiu multumita lunile astea de sarcina,sa nu fiu stresata,ca sa am un copil sanatos.
    Trebuie sa fiu eu bine cu mine ca sa fie si el fericit.
    Si acum trebuie sa o iau de la capat in alt oras,nos pentru mine.
    Parintii mei au viata lor,mama mi-a spus sa pastrez acest dar,ea e foarte religioasa.Dar nu avem(niciodata nu am avut_o relatie cum mi-as fi dorit eu.
    Sunt multe lucruri care s-au adunat si m-au afectat.
    Ce doare cel mai tare e neputinta.Si singuratatea.
    Ciudat e ca mi-am dorit copii,si intotdeauna am intors capul dupa bb mici.Si acum...nu mai e.

  10. #10
    oanachampion
    Guest
    Nimic nu e imposibil. Fara o schimbare majora vei continua sa fi deprimata. Ceea ce... scuza-ma ca-ti zic, dar e doar vina ta. Nu te-a impiedicat nimeni/nimic sa-ti iei un job dupa ce ai terminat facultatea, sau sa bati la niste usi, sa-ti cunosti vecinii, sa-ti mai faci poate si o prietena cu ocazia asta. E clar ca nu ti se potriveste viata asta, nu stiu de ce ai ales-o (poate pt. ca era f simplu sa te complaci situatia asta?). Cat despre copil, el are nevoie de o mama puternica, sa-i fie lui sprijin moral, nu de una care are ea nevoie de altii s-o sprijine. Mai ales pt. ca are un tata care se joaca si cate 10 ore la calculator. Pai daca tu acum esti depresiva, ce te faci dupa ce nasti, daca dai in depresie post natala, iti tai venele??
    Ai nevoie sa privesti adanc inauntrul tau si sa hotarasti ce vrei, pt. totdeauna. Ori ramai langa barbatul tau si-l suporti asa cum e, faci copilul si-ti bagi mintile in cap, ori divortezi, iti iei un serviciu si-ti cresti copilul singura, ori divortezi, avortezi si iti iei un serviciu. Insa sa stii un lucru: o cariera e greu de inceput la 29 de ani, e cam tarziu, deci f sus probabil n-o sa ajungi. Copiii nu vin cand vrei tu si s-ar putea sa-ti para rau daca il avortezi pe asta si nu o sa mai ai altul. Sa-ti refaci viata cu un alt barbat inseamna muuuult timp pierdut (pana il gasesti, pana va imprieteniti, pana stati impreuna "de proba", pana va casatoriti, poate sa dureze si 5-6 ani sau si mai mult) si s-ar putea ca, dupa niste ani, sa observi ca nici cu el nu esti compatibila.
    Sfatul meu sincer e sa-ti inghiti frustrarile si sa dormi asa cum ti-ai asternut: sa ramai langa sotul tau, sa faci copilul asta si sa speri ca se va schimba viata ta in bine.

  11. #11
    Floricica Debutanta gabi_alex's Avatar
    Membru inregistrat la
    31.10.2006
    Postari in forum
    703
    Draga Ina, dar tu ce parere crezi va avea sotul tau cand va afla ca esti insarcinata?
    Incearca sa ii spui, poate se va schimba ceva in atitudinea lui...si in modul cum te percepe pe tine.
    Cred ca cea mai buna optiune, in momentul de fata este sa apelezi la ajutorul unui psiholog. Eu, personal, cred ca poate face minuni...sa ne tii la curent.
    Pupici.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari