Multi parinti fac o obsesie din faptul ca isi doresc pentru copiii lor sa fie cei mai buni in tot ceea ce fac. Ii vrem pe cei mici perfecti si pe altarul perfectiunii sacrificam ceea ce ar trebui sa conteze cel ma mult: fericirea!
Perfectiunea - o capcana!
Ca parinte iti doresti, in mod firesc, lucruri mai bune pentru copilul tau. Vrei ca el sa reuseasca acolo unde tu ai esuat, vrei ca el sa fie mai bun decat ceilalti copii din familie sau din grupul de prieteni. Iti pui in el toate sperantele si il transformi in "depozitul" tuturor asteptarilor tale. Te gandesti ca micutul tau trebuie sa creasca pentru a avea succes si vrei sa se invete cu asta de mic. Stop! Succesul pe care tu il visezi pentru copilul tau s-ar putea sa nu fie acelasi lucru cu fericirea lui. Iar tot ceea ce crezi tu ca are nevoie pentru a avea succes s-ar putea transforma in tot ceea ce el detesta.
A-i trasa copilului tau drumul spre succes poate insemna pentru el o harta a nefericirii, a frustrarilor, tristetilor si a fricii.
Fericirea copiilor este simpla
Copiii nu se nasc competitivi, ci invata sa fie asa de la parinti. Cautarea fericirii nu este o cursa in care trebuie sa ai mereu cele mai mari note, cele mai bune rezultate sportive, cele mai multe diplome castigate la concursuri de dans, teatru sau orice mai fac cei mici in ziua de azi. Calea spre fericire nu ar trebui sa fie pavata cu asteptari si presiuni, ci cu lucruri facute cu placere si cu zambetul pe buze.
Nu ii pune copilului in spate propriile asteptari
O mama care s-a visat balerina, dar nu a ajuns sa fie, isi va dori pentru fetita ei sa faca dansuri si sa exceleze in asta. Un tata care si-a dorit sa faca un sport, dar nu a avut talent sau posibilitati, isi va indruma fiul fix pe calea pe care el a ratacit-o. La fel, parintii care s-au realizat intr-un anumit domeniu isi vor indruma copiii sa le calce pe urme, gandindu-se ca ii vor putea ajuta sa aiba si ei acelasi succes, chiar daca poate nu au datele necesare pentru asta. Ce au in comun toti acesti parinti? Convingerea ca in viitor copiii vor ajunge sa le multumeasca pentru algerile pe care le-au facut pentru ei si faptul ca ignora ceea ce si-ar dori ei cu adevarat sa faca, aptitudinile pe care poate le au pentru alte activitati si fericirea, pe care cel mai probabil o compromit.
Ce se intampla cu copiii de la care se cere perfectiunea
Parintii care isi viseaza copiii pe cea mai inalta treapta, indiferent ce ar face, care le cer acestora mereu mai mult au sanse sa isi impinga urmasii spre perfectiune, dar ii indeparteaza de fericire.
Conform psihologilor, copiii pe care se pune mereu presiunea de a fi cei mai buni cresc in general nesiguri, nefericiti, intoleranti cu propria persoana atunci cand fac greseli si cu un respect de sine ce tinde la zero.
Trei lucruri periculoase pentru dezvoltarea emotionala a copiilor sunt:
• ignorarea limitelor copilului
• impunerea de modele ideale de viata
• compararea lor, in permanenta, cu altii.
Toate acestea nu il vor impulsiona pe copil, cum ai putea crede, ci ii vor taia aripile si, in timp, il vor transforma intr-o persoana frustrata, apasata si care nici macar nu stie ce si-ar fi dorit sa faca.
Consecintele presiunii constante puse pe copii pentru a fi cei mai buni sunt:
• pierderea constiintei de sine si a autonomiei
• limitarea conditiei de copil, a creativitatii si a curiozitatii
• respect de sine scazut si lipsa de motivatie
• teama de esec.
Cum sa cresti un copil de succes si fericit
Inverseaza, in primul rand, scopurile: fericirea ar trebui sa fie mereu o prioritate. Trateaza-l cu dragoste si incredere, in loc sa fii un parinte autoritar, care doar ii cere lucruri. Da-i ocazia sa se distreze si sa isi doreasca sa cunoasca lumea si sa aiba performante.
Aminteste-i mereu ca il iubesti si ca il respecti. Daca ii respecti alegerile, desi nu sunt cele pe care le-ai fi facut tu, va fi fericit si isi va dori sa te faca mandru.
Asigura-l de sprijinul tau, chiar daca va gresi.
Provoaca-l sa se distreze, sa exploreze, sa copilareasca si, astfel, sa isi dezvolte abilitati sociale indispensabile in viata.
Invata-l ca are si drepturi, si obligatii.
Accepta-ti copilul si nu incerca sa il schimbi sau sa ii impui sa isi asume ceea ce tu iti doresti. Si, poate cel mai important, nu ii fura copilaria si fericirea.
FOTO: Pixabay.com
