Ultimele discutii din forum
+ Raspunde
Pagina 1 din 20
1 2 3 4 5 6 7 11 ... Ultima paginaUltima pagina
  1. #1
    Floricica Senior marinusha's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.08.2008
    Postari in forum
    4.671
    Kiddo a venit cu ideea sa intitulez acest topic "ganduri bune de sarbatori", dar m-am gandit la alta varianta...Pentru ca sarbatori sunt cateva intr-un an, dar de ganduri bune si lucruri frumoase avem nevoie zilnic...As vrea ca aici sa scrie fiecare cate ceva frumos...o poezie care v-a mers la suflet, un fragment dintr-o carte, o povestioara cu talc...Va astept cu mare drag!



    Kiddo, multumesc! [floare galbena]

  2. #2
    Floricica Senior marinusha's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.08.2008
    Postari in forum
    4.671
    Despre frumusetea pierduta a vietii

    Editorial - de Andrei Plesu



    Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.

    Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.

    Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului.

    Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor.

    Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.

    Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice.

    Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.

    Sunt ocupat.

    Sunt grabit.

    Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite.

    Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati.

    Am devenit mizantrop.

    Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore.

    Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine.

    Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei...

    Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.

    Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.

    Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie.

    Scriu despre mizerii si maruntisuri.

    Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii.

    Am un portret tot mai greu digerabil.

    Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti.

    Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar.

    Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia.

    Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.

    Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.

    Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.

    Respir crispat si pripit, ca într-o etuva.

    Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie.

    Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale.

    Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.

    Suntem napaditi de probleme secunde.

    Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii.

    Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.

    Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie.

    Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline.

    Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.

    Suntem turmentati si sumbri.

    Abia daca ne mai putem suporta.

    Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila?

    Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei.

    Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.




  3. #3
    Floricica Senior marinusha's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.08.2008
    Postari in forum
    4.671
    Povestea vasului crãpat

    O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

    La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.
    Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfecþiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

    Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"

    Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,
    insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat
    seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi."
    "De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospãteazã casa."

    Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea.


    Morala: Crãpãtura vasului nu înseamnã sfârsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit!

  4. #4
    Guest
    felicitari pentru topic...ma gandeam si eu zilele trecute la ceva asemantor!doar ca era vorba(in mintea mea)de ce reprezinta Craciunul pentru fiecare,de spiritul acesta care ne cuprinde pe toti in aceasta perioada!

    sper ca maine,odihnita fiind sa am mai multa inspiratie si sa pot posta ceva dragut,care sa respecte tema topicului...:))

    felicitari![floare galbena]

  5. #5
    Floricica Avansata mamafloricica's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.01.2008
    Postari in forum
    2.206
    Da, felicitari pentru topic!

    eu o sa scriu o poezie care ma impresioneaza de fiecare data cand o citesc:


    Mama

    N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
    Un om ce de pe-acasa a venit
    Cum c-a-nflorit la noi malinul
    Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

    Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
    Eu nu stiu cum să cred atatea vesti,
    Când din scrisori eu vad precum matale
    Din zi în zi mereu intineresti.

  6. #6
    Floricica Senior marinusha's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.08.2008
    Postari in forum
    4.671
    Ma bucur ca va place! Abia astept sa citesc cuvinte frumoase

  7. #7
    Floricica Senior marinusha's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.08.2008
    Postari in forum
    4.671
    Tot ce trebuie sǎ știu despre viațǎ am învǎțat de la Arca lui Noe

    Unu : Nu pierde barca.
    Doi : Amintește-ți cǎ toți suntem în aceeași barcǎ.
    Trei : Fǎ-ți planuri în avans. Nu ploua când Noe și-a construit arca.
    Patru : Fii pregǎtit. Când vei avea 600 de ani , e posibil ca cineva sǎ-ți cearǎ sǎ faci ceva cu adevǎrat important.
    Cinci : Nu asculta criticile ; mergi înainte cu treaba care trebuie fǎcutǎ.
    Sase : Construiește-ți viitorul pe premise înalte.
    Sapte : De dragul siguranței , cǎlǎtorește în pereche.
    Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Șerpii erau pe arcǎ împreunǎ cu gheparzii.
    Nouǎ : Când ești stresat , plutește pe apǎ o perioadǎ.
    Zece : Amintește-ți , Arca a fost construitǎ de amatori ; Titanicul de profesioniști.



  8. #8
    Floricica Veterana cojocariuf's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.09.2006
    Postari in forum
    16.061
    ganduri bune de sarbatori...foarte frumos topicul! sigur voi citi multe lucruri interesante aici!
    pana una alta, acu, in prag de sarbatori, eu ii cant in fiecare zi piticului cantecelul de mai jos, in speranta ca Mos Craciun nu'l va ocoli!

    Știi, dragă Moș Crăciune, ce aș vrea să-ți spun?
    Că sunt copil cuminte, hărnicuț și bun.
    Tu vii cu daruri multe la copiii toți,
    Dar eu te rog pe tine - adu-mi, dacă poți:

    Bunicuței niște ochelari
    Și bunicului papuci,
    Pentru mama nu uita cercei
    Și lui tata niște nuci,

    Pentru motanul nostru
    Ad-un șoricel
    Și-un os frumos lui cuțu,
    Dar mai măricel.

    Mai adu-mi și o pușcă
    Și aș vrea să-ți spun
    Că sunt copil cuminte,
    Dragă Moș Crăciun.

    Dragă Moșule, nu uita: ochelarii, papucii, cerceii ....

  9. #9
    Floricica Cu Vechime lorimel's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.06.2008
    Localitate
    Timisoara
    Postari in forum
    9.459
    frumos topic Mari,eu am sa scriu un citat ce mi-a placut mult:
    Inima mamei este un adanc abis la capatul careia gasesti de fiecare data iertare.

    Glitter Graphics - GlitterLive.com

  10. #10
    Floricica Cu Vechime milia's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2008
    Postari in forum
    9.186
    O idee excelenta :)) Mari foarte frumos gandul de a deschide un asemenea topic. Aici vom putea citi si trai numai lucruri frumoase..

    Adaug si eu o poezioara pe care o citeam mereu cand eram copil: "Mama" de Nicolae Labis

    "N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
    Un om ce de pe-acasa a venit
    Cum c-a-nflorit la noi malinul
    Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

    Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
    Eu nu stiu cum să cred atatea vesti,
    Când din scrisori eu vad precum matale
    Din zi în zi mereu intineresti."

  11. #11
    Floricica Cu Vechime milia's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2008
    Postari in forum
    9.186
    Mi-e tare draga si poezioara de mai jos, ce o mai repetam prin clasa I :

    "Furnica"

    O furnică duce-n spate
    Un grăunte jumătate.
    Încotro fugi surioară?
    Ia, mă duc și eu la moară
    Și-s grăbită, și-s grăbită,
    Că m-i casa ne-ngrijită
    Și mi-s rufele la soare
    Și copiii-mi cer mîncare.
    Că la noi în mușuroi
    Nu e timp pentru zăbavă,
    Că de n-am fii de ispravă
    Ar fii vai ș-amar de noi

+ Raspunde
Pagina 1 din 20
1 2 3 4 5 6 7 11 ... Ultima paginaUltima pagina
load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari