Diagnosticata cu leucemie in luna a patra de sarcina. Lupta contracrometru pentru viata

/ / Modificat: 2020-12-04
Diagnosticata cu leucemie in luna a patra de sarcina. Lupta contracrometru pentru viata

Cand plutesti de fericire pentru ca tocmai ai aflat ca vei deveni mama, este greu de crezut ca poti trece de la extaz la agonie in doar cateva zile. Realitatea este, insa, cruda. O femeie care abia aflase ca este insarcinata cu o fetita, a primit o veste zdrobitoare: suferea de leucemie! Medicii au inceput o lupta apriga pentru a salva cele doua vieti: pe a viitoarei mamici, insarcinata in patru luni, si pe a pruncului sau.

Kristin McKinley a fost diagnosticata cu leucemie mieloida acuta (AML), o forma rara si devastatoare de cancer al sangelui. Era vineri si luni abia aflase ca urma sa aiba o fetita.

Viata se naruia la doar 28 de ani

Se dusese la medic pentru ca avea uter bicornuat, adica in forma de inima, si voia sa afle daca acest lucru ii va afecta sarcina. Medicul a intrebat-o, insa, cum sta cu energia si daca ramanae uneori fara aer, inainte de a-i recomada un set amanuntit de analize.

Cand mi-au spus ca s-ar putea sa am leucemie, nici macar nu stiam ce inseamna. Cand medicul a iesit din cabinet, am cautat pe Google si am aflat ca insemna cancer. Aproape am vomitat, eram devastata!

Kristin este violonista si renuntase la studiile doctorale in Florida pentru a se intoarce la New York impreuna cu sotul ei, Ryan, pentru a-si intemeia familia. Aveau atat de multe planuri iar acum, dintr-o data, prioritatea lor se rezuma la a gasi tratamentul pentru cancerul care ameninta viata viitoarei mamici si pe a copilului lor nenascut.

Lupta contracronometru

Miercuri, la cinci zile dupa diagnostic, Kristin a mers la dr. Joseph G. Jurcic, seful sectiei de Boli Hematologice Maligne la un prestigios centru medical din New York, iar acesta a format rapid o echipa multidisciplinara de medici pentru a salva doua vieti.

"Leucemia este o boala foarte agresiva. Daca nu este tratata cu promptitudine, bolnavul poate suferi infectii severe. Fara tratament, majoritatea pacientilor diagnosticati cu AML nu supravietuiesc mai mult de 3-6 luni", a explicat dr. Jurcic, profesor la Universitatea Columbia.

El i-a facut, insa, o promisiune viitoarei mamici care s-a prezentat in cabinetul sau: "Te vom salva si iti vom salva copilul!"

Tratamentul pentru AML in sarcina, o provocare uriasa

AML depistat in sarcina este o raritate, iar acest lucru a facut ca misiunea medicilor sa fie o responsabilitate uriasa. Riscurile sunt foarte mari si in conditii de "normalitate". "Sunt atat de multe variabile si chiar daca faci totul corect, nu este garantat un rezultat pozitiv. Iar noi aveam de salvat doua vieti", a declarat medicul care a condus echipa ce s-a ocupat de cazul Kristinei.

AML apare la nivelul maduvei osoase si trece rapid in sange, iar inceperea de urgenta a tratamentului era esentiala. Strategia a fost sa i se administreze viitoarei mamici o prima doza de citostatice, inainte de a aduce pe lume copilul, prin cezariana, la 31 de saptamani. La scurt timp dupa nastere urma sa fie programata a doua sedinta de chimioterapie. Lupta era contracronometru, iar riscul ca boala sa se transmita, prin sange, de la mama la copil, era foarte mare.

A refuzat chimioterapia in timpul sarcinii

Viitoarea mamica se temea de efectele chimioterapiei asupra copilului sau nenascut si a cerut amanarea tratamentului dupa nastere. Era, insa, imposibil sa se astepte atat de mult. "Trebuie sa faci chimioterapie in timpul sarcinii", isi aminteste Kristin ca i-a spus medicul.

"A trebuit sa imi spuna lucrurile pe un ton foarte dur. Mi-a zis: «daca nu o faci, nu vei mai fi aici pentru a naste»"

Speriata de pronosticul sumbru, Kristin a acceptat in cele din urma sa inceapa chimioterapia. Era sfarsitul lui aprilie si a stat internata 37 de zile; in primele sapte i s-au administrat continuu medicamente intravenos.

Medicatia pe care i-am administrat-o este folosita de multa vreme. Acest lucru ne-a dat incredere, pentru ca acest tratament a mai fost administrat gravidelor si totul a fost in regula - dr. Jurcic.

Prima sedinta de chimioterapie a avut efecte secundare teribile pentru Kristin. "M-am ridicat sa iau un creion si au inceput sa imi tremure picioarele si sa am convulsii. Nu aveam niciun control asupra propriului corp, moment in care toata lumea, asistente, medici, toata lumea a intrat in alerta si m-a ajutat sa depasesc momentul", povesteste tanara.

Dupa administrarea medicamentelor, timp de o luna Kristin a stat in "inchisoarea leucemiei", adica izolata de orice factor care ar putea ataca sistemul imunitar inexistent in acele momente. Perioada s-a incheiat la sfarsitul lui mai, iar bebelusul urma sa vina pe lume pe 18 iunie.

Nastere fara emotii, dar complicatiile au continuat

Nasterea a decurs perfect, cu o zi mai devreme de data programata initial, deoarece Kristin avea tensiunea foarte mare, iar plachetocritul scadea.

Dupa doua saptamani de la venirea pe lume a fetitei, proaspata mamica a inceput a doua runda de chimioterapie; alte 37 de zile. Ce era mai rau avea sa se intample insa abia la intoarcerea acasa. In prima noapte dupa externare, Kristin a suferit o hemoragie puternica si a ajuns de urgenta inapoi la spital, unde i s-au facut 40 de transfuzii intr-o saptamana!

Cea mai rea parte pentru tanara mamica nu erau tratamentul sau complicatiile, ci faptul ca fiecare zi petrecuta in spital insemna timp petrecut departe de micuta Emma:

Tot ce imi doream era sa imi vad copilul. Urlam si plangeam din aceasta cauza pentru ca era extraordinar de greu sa fiu departe de ea.

Impresionat de situatie, un medic le-a pus la dispozitie apartamentul sau din apropierea spitalului pentru ca familia Kristinei sa fie mai aproape de ea si sa poata ajunge mai repede sa o vada.

Transplantul de maduva osoasa, singura sansa reala

In tot acest timp, Kristin spera sa se gaseasca un donator de maduva compatibil, ceea ce nu s-a intamplat. Singura ei sansa era fratele sau, care era compatibil doar pe jumatate. Dar era cea mai buna varianta pe care o avea la dispozitie pentru transplantul de maduva care ii putea salva viata.

Transplantul de maduva osoasa nu este, insa, o procedura simpla si usor de suportat:

Aveam impresia ca totul s-a terminat pentru mine. Ma gandeam ca totul este ca un maraton, doar ca nu apuci niciodata sa dormi. Este ceva pentru care nu te-ai pregatit niciodata. Primeam lovitura dupa lovitura si eram pur si simplu sleita de puteri.

Translpantul de maduva s-a facut in august 2016, cand Emma avea doua luni. Procedura a fost delicata nu doar din cauza riscurilor, ci si din cauza incarcaturii emotionale pentru o mama care stia ca mai bine de o luna va sta in spital, simtindu-se rau si fara a-si putea vedea copilul nou nascut. Si acesta era abia inceputul!

A urmat un an intreg pur si simplu "mizerabil", cum il descrie chiar Kristin. "Nu puteam sa fac nimic. Stateam pur si simplu pe canapea si faceam infuzii de magneziu, sedinte de hidratare. Imi puteam pune singura perfuzii. Eram foarte slabila si obosita tot timpul, nu ma puteam ocupa singura de copil si trebuia sa fie cineva cu mine 24/24. Abia dupa un an am inceput sa imi recapat puterile, dar foarte putin, si nici acum, dupa doi ani, nu cred ca voi mai avea vreodata puterea de dinainte", povestea Kristin in 2019, dupa trei ani de lupta neintrerupta cu boala necrutatoare, de care a reusit, intr-un final, sa scape complet.

Articole recomandate

Citeste si despre