Cauta

Ajutati-ma cu un sfat in educarea copilului de 1 si 6 luni. Nu prea am rabdare cu el si cateodata sunt violenta, dupa acea regret nespus.

olga a intrebat pe 06.04.2013

De exemplu, cand mananca vrea ca toate jucariile sa fie in jurul lui ceea ce ma incurca nespus sa il hranesc, cand se joaca, e foarte nervos, plange arunca. Sunt foarte constienta ca prin violenta nu rezolv nimic, mai mult in asa fel devine si el nervos, dar nu stiu ce sa mai fac. Am intors deja internetul pe dos.Va rog!

3 raspunsuri

Emil Otesteanu
a raspuns acum 7 ani

Cu pemisiune dvs va spunem ca ati fost prea intelegatoare cu copilul, fara sa tineti seama de greutatile pe care vi le va provoca in viitor. Dupa ce copilul nu mai este alimentat stand in brate, trebuie sa aiba un anumit loc, o masuta adecvata, un scaunel special etc, in care sa stea in siguranta, chiar si cu o singura jucarie in fata, si se ridica pana nu termina de mancat. Trebuie sa dati dovada de aceeasi inventivitate, rabdare si perseverenta fata de el ca si in primele luni.

Emil Otesteanu
a raspuns acum 7 ani

Trebuie sa fiti foarte calma ca si in primemle luni dupa nastere, caci cu nervozitatea nu rezolvati nimic. Povestirile, conversatiile, imaginile, pot cotribui la o concentrare si preocupare fata de mancare, mai ales daca se respecta programul si orarul meselor, deoarece copilul trebuie sa primeasca alimentatia la ore fixe, asa cum o cere functionarea stomacului prin foamea fiziologica. Nu ii mai dati sa manance intre mese sau cel putin cu o ora inainte de ora fixata pranzului urmator. Nu disperati, o mama stie totdeauna sa pastreze armonie cu puiutul sau. Succes si rabdare!

alynutza79
a raspuns acum 7 ani

Ti-ai raspuns singura, tu esti nervoasa, reactionezi urat, copilul face la fel. Trebuie ca in clipele in care esti un sac de nervi sa-ti repeti in gand faptul ca e doar un copil de 1 an si 6 luni si ca peste o ora vei fi foarte fericita ca ai reusit sa nu dai in el.

Fiica-mea are 2 ani si 2 luni si tacticile care functioneaza in clipa in care-l ia pe "nu" in brate sau plange aiurea pentru ca nu-i fac pe plac ar fi: - indreptatul atentiei spre o alta activitate.

Daca vrea sa faca un lucru nepermis si plange pentru ca nu-i dau voie, se pune pe plans sau se tranteste pe burta si in clipa aceea iau un caiet si incep sa desenez sau merg la calculator si pun o piesa care-i place, incep sa imbrac/dezbrac o papusa, etc (nebagand-o in prima faza in seama, rapid vine sa vada ce fac si se implica si ea) - cand il ia pe " nu" in brate ii spun ca "nu" va fi si raspunsul meu pentru eugenia, pufuleti, etc. - ce functioneaza in cazul ei intotdeauna, tot prin distragerea atentiei: ma uit pe geam si incep sa-i povestesc ce vad pe acolo si curioasa fiind, inceteaza cu plansul si cere sa fie luata in brate pentru a vedea si ea (intr-un minut uita de ce plangea) - n-o scot din baie, n-o pun la masa, n-o schimb pana nu-i spun ca urmeza sa facem acel lucru in cateva minute, trebuie pregatiti din timp pentru orice activitate - in clipa in care nimic nu functioneaza (rare cazuri) plec si o las in camera spunandu-i clar ca nu ma impresioneaza si ar trebui sa-i fie rusine pentru felul in care reactioneaza.

Spuneai ca vrea jucariile in jurul lui, gaseste o solutie de compromis (fiica-mea a avut aceeasi dorinta cam o luna de zile), daca el sta la masuta cand mananca, pune-i pe fotoliu/masa/pat maimutoii asezati si prefa-te ca le dai si lor din cand in cand mancare.

Si eu ma enervez des, stresul de la munca, rutina de acasa (curatenie, mancare, spalat, etc) si daca la inceput o repezeam, strigam la ea, cred ca as fi fost in stare sa-i dau si una la fundulet, am ajuns acum sa o iau in brate si sa-i explic calm ce are sau nu voie sa faca, parasesc camera si fac schimb cu sotul in clipa in care-mi dau seama ca as putea reactiona nervos si starea ei s-a schimbat extraordinar.

Era si ea nervoasa, se arunca pe jos, tipa, acum e intelegatoare, diferentiaza raul de bine, prefera sa manance la bucatarie fara ursuleti, isi strange jucariile, etc. Bafta multa!

Vezi intrebari din:
/*MASTER*/