Autor: Valeriu Cercel
Copiii lai, m-au supalat
La gladinita cu o veste,
Ca Mos Claciun, e o poveste,
Nu e, si nu a ezigstat,
Ca nu ale nici sanioala,
Nici balba alba, nasu’ losu,
Chial au si las, ca noaptea Mosu’
Pe cosu casei nu coboala ;
Am fost atat de indispus
Si-am plans cu laclimi suspinand,
Pe Mos Claciun il stiu decand
Pe mine balza m-a adus,
Da’ ca sa ma conving, am stat
Cu ochii mici sub plapumioala,
Facandu-ma ca dolm de-aseala
Sa-l vad si io macal odat’ ;
Intl-un talziu, palca plin vis,
L-am auzit in dolmitol
Pe la palinti, venind in zbol
Ca ei aveau geamul deschis,
Tiptil apoi, s-a dus glabit,
Tlecand plin hol cu sacu-i plin,
(Ca i-am vazut umbla putin)
La pomu’ male-mpodobit,
Sub cale-a pus Mosu’, galant
Si giucalii si ciocolata….
Va povestesc io altadata
Ca alteva-i mai impoltant,
Ca dupa te a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pitita in balcon de tata,
S-a dus si in bucatalie,
A tot catat plin fligidel,
(Ca nu i-e flica lui de gel)
Mancand cu pofta din piftie
Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palca si vioi,
Da’ milosea a ustuloi
Pe flunte cand m-a salutat,
Asa ca io, as vlea sa stie
Copiii lai, ca Mos Claciun
Ezigsta si e tale bun……
Si fala sa fac bascalie,
Ii plate tuica si piftie….
Cledeti-ma cand io v-o spun !
P.S.
Am povestit te s-a-ntamplat
Si lu taticu’ si mamica,
Si flate, toata ziulica
Atat de mult s-au minunat !
Gata !
Valeriu Cercel
