Orice parinte la un moment dat se va lovi de incapatanarea si refuzul copilului de a face ceva sau de a cere ceva cu indarjire si atunci fiecare parinte isi pune imaginatia la incercare si incearca sa gaseasca solutia optima pentru a-l face sa fie

asculatator.

Se pare ca principala regula este de a nu folosi prea desc cuvantul magic "NU" si de a gasi alternative cat mai variate pentru acest cuvant. Specialistii sunt de parare ca un copil care aude de prea multe ori pe zi cuvantul NU si tot atatea interdictii

poate sa aiba o intariziere in dezavoltarea personalitatii, poate scadea initiativa si chiar la maturitate poate deveni timid si suferi de anxietate.

Se stie bine ca cei mici au o vointa proprie incredibilia si de multe ori se va opune tocmai pentru a demonstra ca nu trebuie sa faca asa cum zic parintii lui de fiecare data.

Cand copilul are o "criza de personalitate" trebuie gasite solutii care mai de care mai ingenioasa pentru a-l evita pe NU-ul categoric si pentru a-l linisti pe cel mic.

Recomandarile in general sunt de a-i distrage atentia, de a-i explica frumos si cat se poate de calm de ce nu are voie, de a-i oferi alternative la activitatile pe care vrea sa le faca dar nu are voie, iar tonul vocii trebuie sa fie ferm si mimica fetei sa

il sustina.

Noi avem mari probleme la capitolul acesta cu crizele de personalitate pentru ca Edi acum este in periaoda in care vrea sa descoepre si atunci vrea sa se catere/urce in locuri periculoare (nu va spun pe unde l-am gasit cocotat) si vrea sa "isi

impuna pucntul de vedere", iar in momentul in care i se interzice ceva urla cat poate de tare, se tavaleste pe jos, tot tacamul unei astfel de crize. Noi am cam incercat tot ce am putut, am incercat sa ii distragem atentia, sa ii dam o jucarie sau

altceva, sa il ignoram (dar daca s-a vazut ignorat a inceput sa se dea cu capul de ce apuca pt ca stia ca trebuie sa intervenim) sa il certam, sa ii vorbim frumos. Nimic din toate astea nu a functionat pentru noi asadar suntem in cautare de noi idei

si sfaturi.

Voi cum refuzati copiii fara sa spuneti NU? Cum procedati cand fac aceste crize de personalitate? Cum ati depasit aceasta faza?