Ultimele discutii din forum
  1. #12
    Floricica Nou Venita terfeaioana's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.10.2009
    Postari in forum
    124
    Citat Postat de ANDREEA_23 Vezi mesajul
    Probabil o cunoaste pe d-na neonatolog despre care vb :) totusi mi se pare cam mult 4 ani jumatate. Daca ea asa a simtit, tot ce pot spune este bravo :)
    Nu cred ii o femeie de la tara care nu prea are treaba cu neonatologul sau alti medici,nici cand ii era fetita racita nu o ducea la medic,o lecuia ea acasa asa cum stia

  2. #13
    Floricica Cu Vechime gabitzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.10.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    7.664
    Andreea ne poti spune despre ce neonatlog este vorba?

  3. #14
    ANDREEA_23
    Guest
    Din pacate nu mai stiu cum o cheama dar e in buc si de multe ori cand e vb despre bebelusi si ingrijirea copiiilor ea este invitata.e ma in varsta sa zic pe la 60 de ani si parul scurt. daca reusesc sa aflu cum o cheama va spun cu drag :)

  4. #15
    mother
    Guest
    cred ca stiu cine e :) bravo ei!

  5. #16
    Floricica Cu Vechime ioanabalescu's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.08.2007
    Postari in forum
    9.523
    posibil sa fie ana culcer, de la Universitar
    eu ma abtin la ce sustine doamna dr, dintr-o experienta personala socanta
    bine ca nu sunt multi ca ea

  6. #17
    ANDREEA_23
    Guest
    Ia lumineaza-ne si pe noi daca stii despre cine e vb ,dar ai grija sa nu ne dezinformezi.

  7. #18
    ANDREEA_23
    Guest
    Daca e o doamna mai in varsta daca nu ma insel e ceva in genul blonda cu parul usor cret si scurt cred ca ea e. Ma bucur ca stie cineva despre cine vb. Asa nu mai par a inventa lucruri(cu alaptatul pana la 4 ani poate chiar 5 cum sustine doamna neonatolog)

  8. #19
    ANDREEA_23
    Guest
    Da Ioana despre ea vb. Am cautat pe net numele spus de tine si despre acea doamna vb. Ea a spus ca a avut mamici care, indrumate de ea au alaptat chiar si 4, 5 ani. Nu mai stiu in ce emisiune. Posibil la Traieste sanatos dar nu sunt 100% sigura ca in acea emisiune a spus lucrul asta socant.

  9. #20
    mother
    Guest
    Andreea, nu la aia ma refeream cu dezinformarea. Posibil sa ma fi inselat in ceea ce te priveste. Imi retrag cuvintele pana la proba contrarie! :D

    Nu este prima data cand auzim de alaptat pana la varste tarzii... Niciun lapte nu poate inlocui laptele matern, chiar si la 5 ani! Fiecare alapteaza cat poate! Cu cat mai mult cu atat mai bine!!!!
    Si da! Sunt recomandari ca alaptarea sa se prelungeasca cat mai tarziu posibil(pana la intarcarea naturala, daca mama si copilul se simt bine cu asta). Nu a inventat Romanaia treaba asta!

  10. #21
    ANDREEA_23
    Guest
    Mother sincera sa fiu pana la doamna dr nu am auzit pe vreo mamica sa alapteze mai mult de 2 ani 2 ani jumate :) dar sincera sa fiu am vazut un episod dintr-un film in care toti au ramas socati dupa ce o doamna isi alapta copilul de 6 ani :) si primul caz concret e cel spus de terfeaioana. sunt de acord cu tine, fiecare alapteza cat poate dar...niciodata sa nu spui niciodata :)

  11. #22
    mother
    Guest
    Uite un articol dragut TRADUS DE MAMICI BINE INTENTIONATE.

    Înțărcarea naturală
    “Este încă alăptat? Când îl înțarci?”
    Mamele care alăptează aud aceste întrebări cu mult înainte ca fiii sau fiicele lor să facă primii pași. Iar expresia “dar cum, așa mare și agățat de sân!” e adresată copilului care suge cu mult înainte ca acesta să poată spune primele cuvinte.
    Societatea noastră se așteaptă ca toți copilașii să fie înțărcați imediat ce au început să mănânce mâncare solidă în cantitate suficientă, ca și cum alăptatul la sân ar fi doar un mod de a depăși situația până când puiul e în stare să se hrănească “ca oamenii mari”, ca și cum doar ceea ce se mănâncă cu furculița și cuțitul ar fi mâncare “adevărată”. Alimentația artificială, devenită standard, a dezvoltat în noi ideea că alăptatul la sân e doar un mod de a hrăni copilul și nu un mod de a-l îngriji din toate punctele de vedere (de a-i proteja sănătatea, de a-i da un start corect sistemului imunitar și celui neuro-endocrin, de a-l consola, îmbrățișa și adormi), asa cum este de fapt.
    Este foarte dificil să crezi că un copil de peste un an poate încă să sugă, chiar dacă mănâncă regulat din farfurie, în ciuda recomandării Organizației Mondiale a Sănătății de a continua alăptarea copilului care mănâncă și mâncare solidă măcar pentru doi ani și, dacă mama și copilașul o doresc, chiar și peste. În societatea noastră, alăptarea unui copil care vorbește și merge este văzută drept o anomalie stranie, dacă nu chiar drept o perversiune. Pentru că în societatea actuală copilul alăptat este în general un bebeluș de câteva luni, suptul este asociat doar cu fazele precoce din viața unui individ; a vedea un copil mai mare la sân este derutant, deoarece copilul respectiv face ceva “de bebeluș”. Dar, de fapt, relația copilului cu suptul evoluează odată cu el și un copil de 2-3 ani care suge, sigur nu o face așa cum o făcea pe când avea doar câteva luni de viață, așa cum un copil măricel nu-și îmbrățișează mama, nu se joacă sau nu doarme cum făcea ca atunci când era nou-născut.
    La noi, înțărcarea este în general impusă în paralel cu introducerea alimentelor solide, adică înainte de un an (atunci cînd totul merge bine); suntem convinși că copiii nu se vor înțărca niciodată, că înțărcarea trebuie să fie un lucru făcut și condus inevitabil de către un adult, că va fi dificil, că cel înțărcat – copilașul – va opune rezistență. Toate acestea sunt adevărate în cazul în care renunțarea la sânul matern îi este impusă copilului cu luni sau ani înainte de momentul în care el ar fi pregătit.
    Din contră, ziua în care interesul pentru supt scade, iar cel mic pur și simplu nici nu se mai gândește la sân, sosește pentru toți copiii, chiar dacă este greu de crezut. Dar când se întâmplă acest lucru? Dacă ne bazăm pe experiențele culturilor unde nu se face nimic deosebit pentru a înțărca copilul, auto-înțărcarea are loc în general între 3 și 7 ani, perioadă în care sistemul imunitar este complet dezvoltat, iar dinții de lapte și alte aspecte ale fiziologiei sunt ajunse la maturitate. De altfel, nevoia de sucțiune (care variază foarte mult de la copil la copil) se reduce tocmai în acest interval de timp: fie sân, biberon, suzetă sau deget, copiii își pierd interesul pentru supt, toți cam în același mod.
    Așa că astăzi, ca niciodată, este foarte important de arătat că suferința și forțarea copilului nu sunt deloc necesare pentru a-l conduce pe acesta pe drumul maturității. Mamele și copiii lor au dreptul de a se bucura din plin, atât cât vor, de fericirea, simplitatea și sănătatea unui gest cotidian foarte normal și fiziologic cum este alăptatul, fără ca această plăcere să fie umbrită de dubii, frici, rușine sau vinovăție, știind că atâtea femei înaintea lor au făcut asta și pot mărturisi, împreună cu fiii lor, acum adulți, că nimeni nu suge toată viața și că relația lor, bazată și pe alăptat la un moment dat, nu a creat în ei nici o perversiune, nici o sechelă psihologică.
    Înțărcarea naturală înseamnă că într-o zi îți dai seama că piciul tău de 2 sau 3 sau 5 ani poate s-a înțărcat … poate! Mă rog, vine ziua în care la aceeași întrebare “încă mai suge?” vei răspunde “nu știu”.
    Cum este posibil? Chiar așa e. Pentru că în ultimele zile sau săptămâni sau luni de înțărcare spontană, copilul nu mai suge în fiecare zi, ci la modul cel mai lejer; pot trece zile la rând fără să ceară sânul, poate trece o săptămână sau chiar mai mult; dar vine un moment de tristețe sau duioșie, ori copilul cade și se lovește și iată că cere din nou… Și mama-și spune: „ah, credeam că se înțărcase!”
    Dar în cele din urmă vine și momentul în care într-adevăr “următorul supt” nu mai are loc. Și într-un final, la întrebarea explicită dacă vrea să sugă, copilul răspunde linștit că nu: nu îl mai interesează.
    E ca și atunci când copilul nu mai are nevoie de scutec: cine a trecut prin asta știe de pachetul început de scutece care stă în casă luni de zile, “pentru siguranță”, înainte ca mama să decidă să-l dea unei prietene care încă are nevoie. Dar într-un final ne dăm seama că a crescut copilul și se dedică altor lucruri: are încă nevoie de noi, dar nu și de sânul nostru.
    Astfel funcționează întărcarea naturală, foarte simplu, fără ca mama sau tatăl sau alții să facă “ceva”. Înțărcatul nu devine un ritual de trecere, o cenzură, un pas obligat ce semnalează o ruptură între “înainte” și “după”, între viața de copilaș alăptat și cea de copil “mare”. Nu este un eveniment pe care adultul să-l impună, nu este nici măcar o decizie pe care o ia copilul: e un proces care conduce lent copilul înspre alte orizonturi, fără a-l răni, fără a se exercita presiuni asupra lui, fără a se recurge la trucuri ori compensații, fără amenințări și fără tentative de a-i distrage atenția.
    Este nevoie doar de două ingrediente foarte ușor de utilizat (dar dificil de învățat în lumea noastră): încrederea în capacitatea copilului că face ceea ce este bine pentru el la momentul potrivit și răbdarea de a aștepta timpii lui, bucurându-te de momentul prezent, de intimitate și de implicarea profundă.
    Autoare: Antonella Sagone

    Tradus de Mihaela Creangă

    Articol preluat de pe: attachmentparenting.ro

    sursa:Înțărcarea naturală : Naste cum simti – Cursuri Lamaze Bucuresti
    Modificata de mother; 21.03.2011 la 19:19:03.

Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari