Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita Ale21's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.04.2011
    Postari in forum
    209

    Parinti inconstienti

    Buna ziua , va scriu doar ca o descarcare a sufletului, pe langa lacrimile ce apar mereu cand ma gandesc la cat de incostienti, incapatanati si rai sunt parintii mei.Eu sunt acum pe picioarele mele, am o familie minunata, un sot intelegator si iubitor si o fetita sanatoasa si frumoasa.Insa.....mai am o surioara, de 9 ani, eu aveam 15 cand ea s-a nascut, mie imi spunea mama, eu ii faceam baie, eu o hraneam, era ca un scai lipit de mine.Acum e mare, insa ne vedem 1 data pe an sau la 2 ani, noi ne-am ales alt drum, cel al strainatatii.
    Pe mama o urasc, sau o si iubesc ca nah,e mama, inca nici mie nu-mi e clar, am zis ca nu o mai sun si rupem definitiv legatura, dar cu toate astea, o sun si acum sa vad ce mai face.Eu o cred ca nu mai are rabdare, si nervi insa sa spui unui copil de 9 ani '' du-te dracului ca esti o proasta'' in md constant, chiar si de mai multe ori pe zi , sau '' cu*va imputita'' , si astea sunt cele mai usoare cuvinte , caci restul chiar nu le pot scrie aici, ar fi prea multe stelute de pus, mi se pare strigator la cer.Si eu sunt mama, dar niciodata n-as putea sa vorbesc asa cu copilul meu.Si ma doare asa tare, cand o aud, si ma gandesc cum imi spunea si mie in mod repetat ca n-am fost dorita, si au ramas si dupa multi ani amintiri ale cuvintelor grele, care le-au anulat pe cele frumose, de fapt nici nu stiu daca au fost.Nu pot sa inteleg , nu pot si gata, cum poate sa se comporte asa cu cea mica, in momentele cand vorbim la telefon si e si surioara prin preajma si mama incepe sa vorbeasca asa cu ea, imi vine efectiv sa o strang de gat , fara nici o exagerare.Am incercat sa vb cu ea , cu frumosul, cu calm, nu se poate, n-am nici o putere.M-a gandesc doar la sora-mea , la adolescenta ce va urma, la cresterea ei, aceleasi cuvinte grele care si eu le-am primit, insa eu am avut putere sa trec peste ele, sa nu mamai macine nimic, sa0mi fac un rost si o meserie f bine platita.Insa ea? Ce se va alege? Ce va gandi ea despre propria persoana cand va creste mare? In plus, este si bolnavioara, face de mititica tratament cu anticonvulsive.Cand am auzit-o pe mama saptamana trecuta, am intrebat-o unde a fost ca n-a rasp la telefon, si a raspuns pe un ton plin de rautate, diabolic chiar, :''am fost la serbarea p**i'', si toate astea cu sora-mea langa ea.... . La mine in casa nu se ridica tonul, nu se vorbeste asa, si nu exista cearta..... .Tata, prieten tare cu sticla, il roaga sora-mea in fiecare zi sa nu mai bea, acum ea traieste ce am trait si eu, ma trimiea mama cand veneam dela scoala prin birturi sa-l caut pe tata si sa-l aduc acasa, nu s-a schimbat nimic de atunci, ba mai mult au prostit, iar eu, nu pot face nimic, si ma doare sufletul....Imi pare rau si imi cer scuze daca am deranjat scriind cuvintele acelea nepotrivite aici, insa sunt exprimari exacte ale acelei fiinte numite mama, adresate copilului ei....

  2. #2
    Moderator Floricica Cu Vechime savuanamaria's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.07.2010
    Localitate
    Craiova
    Postari in forum
    7.818
    Imi pare rau sa te aud spunand asa ceva...imi pare rau sa aud ca mai exista inca asa parinti....e greu si pentru tine....incerc sa te inteleg...singura rezolvare pe care o vad este sa o iei pe cea mica la tine....insa te inteleg si daca nu poti....dar doar asa ar putea duce o viata normala si ar scapa de chinul prin care ai trecut si tu!Poate va trece si ea peste asa cum ai reusit tu....sau poate nu...de ea depinde totul...insa cu siguranta ar ajuta-o mult sfaturile tale!

  3. #3
    sadia
    Guest
    Wow dificil......are 9 ani.Intelege tot.....din pacate.
    La tine nu ai putea lua-o doar pt vacanta,sa o schimbi un pic din atmosfera?
    Ai tai nu mai spera ca se vor schimba........daca ai putea sa fc tu ceva pt ea.....dar ma rog si tu ai familie.
    Parinti mei ne-au separat pe mine si pe fratemiu,eu am fost crescuta de bunici,iar fratemie a ramas la ei.
    Eu vad viata cu calm si ratiune iar fretimiu e opusul meu.......din pacate
    Eu copilarie minunata.....el copilarie dezastru ,o viata de haos cu parinti in Australia(ca acolo locuiesc ).
    Incearca sa o ajuti tu pe sora ta atat cat poti.....

  4. #4
    Floricica Novice Mamiii.lui.Maxiii's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.03.2013
    Localitate
    Sibiu
    Postari in forum
    386
    :( ce urata situatie. Te inteleg intro oarecare masura. Si eu am trait intr-un cosmar pana anul trecut. Tata s-a spanzurat cand aveam 6 luni, iar mama pe parcurs ce toti fratii mei ( eu fiind cea mai mica ) si-au luat zborul si a ramas doar cu mine a inceput sa bea, ne certam mereu, ma injura si ma facea in toate felurile. Stiu cat de mult dor toate astea. Si crede-ma ca inteleg foarte bine sentimentele tale, am ajuns in punctul in care imi e total indiferenta, desi intr-un timp o uram, acum nu mai simt nimic pentru ea decat dispret. Da, e mama mea, mi-a dat viata, dar mi-a si distrus-o in mare parte. Acum eu trebuie sa trag ca sa mi-o repar. Si mie mi-a spus in mod repetat ca a vrut sa ma piarda, manca zapada gravida cu mine, lua tot felul de leacuri babesti, si tot nu m-a pierdut...in schimb M-A CHINUIT !!!! Ma tinea in casa, nu ma lasa sa merg in excursii, nici macar nu stiu ce e aia, n-am fost la un banchet, un bal, o petrecere cu scoala, de iesit in oras cu prietenii nici nu mai zic. Batai fara motiv, eu eram vinovata pentru orice chiar daca nu eram implicata. Cand era cineva la noi, era o femeie de nota 10 de fatada, dupa ce ramaneam doar noi 2 incepea calvaru. Sa nu mai zic ca am fugit intr-o seara desculta din casa, ca era beata si nu stiu ce imi tot zicea si nu o bagam in seama, dupa aia cand i-am raspuns, nu stiu ce i-am zis a luat un ciocan si a aruncat cu el dupa mine. Da cui i-a pasat ? NIMANUI draga mea. NIMANUI. Fratii mei ma aparau atunci pe moment dar din neputinta, sa zicem ma aruncau inapoi in fraiele ei. Din cauza ei de prin clasa a 8 a am inceput sa ma " stric ". Cu toate cele povestite mai sus eram o copila cuminte, retrasa, respectuoasa, nimeni nu stia prin ce trec. Dar din clasa a 8 a m-am mai desteptat sa zic asa si am inceput sa ma iau in gura cu ea, sa ii raspund, sa nu mai tac! Ne certam ca oarbele, chiar ne-am razboit de cateva ori. Am inceput sa fumez, sa chiulesc sa vorbesc prostii tocmai din cauza ca ma tinuse in casa si nu stiam sa socializez si asa ma simteam libera. Ma simteam bine! O urasc pentru toate astea, pentru ca a stricat un copil de calitate. Imi zicea mereu ca imi trebuie **** , ca sunt o **** , ca de-aia vorbesc asa cu ea. Dar mie nici nu imi statea capul la asa ceva ... cu toate astea am stat virgina pana la aproape 19 ani, cand am decis sa imi iau viata in piept cand am vazut ca nimeni nu ma ajuta si am vrut sa raman gravida cu sotul meu cu care vorbeam de 6 ani, insa fara relatii sexuale, el e marea mea iubire, si i-am promis cu ani in urma ca dupa ce fac 18 ani o sa facem si pasul asta si ca el o sa fie primul. Si asa a fost ! Primul barbat, i-am facut un copil de toata mandria...si acum sunt fericita in sfarsit. Si nu imi mai pasa catusi de putin de mama, sau fratii si surorile mele, care au trecut de partea ei desi si lor le-a facut multe doar pentru ca nimeni din familia mea nu il suporta pe barbatu meu. Chiar nu imi pasa. Daca ii am pe ei 2 nu imi mai trebuie nimic, decat sanatate pentru toti 3 sa ma bucur de ei cat mai multi ani.


    Plus ca am uitat sa spun ca m-a scos de 3 ori din casa gravida. Nu i-a pasat ca plua, ca ninge, ca-i frig, ca-i poate face rau la nepotul ei. Acum cica regreta, vrea sa vada copilul, sa-l tina in brate. L-a vazut de cateva ori , au fost situatii in care era inevitabila treaba asta. Insa nu o mai las sa vada copilul. Poate daca o sa mai traiasca si o sa il vada din intamplare peste cativa ani mare si frumos, o sa isi de-a seama cat a gresit. Acum ravneste la copilul pe care mi-a zis sa il fac handicapat si sa-l fac pe gura. Aceste vorbe nu o sa le uit si iert cat traiesc. Nu-mi pasa ca au fost spuse la nervi sau nu. Ele stau la baza sentimentelor negative pe care i le port. LE MERITA DIN PLIN !


    Acum revenind la problema ta, e cam nasol cu micuta... cred ca doar tie ti-ar sta in putinta sa o salvezi din calvarul ala. Daca ai posibilitatea, si daca se poate. Desi e greu ! Te cred si te inteleg. Dar alta varianta nu ar fi, decat sa anunti autoritatile si sa o duca la o casa de copiii , ceea ce nu cred ca ti-ai prea dori..desi poate acolo i-ar fi mai bine decat langa ai tai. Asta in cazul in care tu chiar nu poti s-o intretii. Cat despre parintii tai ... nu am nimic de spus! Sunt copia fidela a lu` mama. Asa ca..prefer sa nu comentez ! Unii parinti fac copii ca sa aiba de cine-si bate joc .. la concluzia asta am ajuns.

    Iti doresc sanatate si putere. Poate reusesti sa o scoti pe aia mica din iadul ala.
    Modificata de Mamiii.lui.Maxiii; 27.06.2013 la 16:11:19.

  5. #5
    Floricica Veterana helleborerose's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.04.2008
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    10.698
    Imi pare rau de ceea ce vi se intampla, nu-mi vine sa cred ca exista asemenea oameni, dar...cred ca printr-o atitudine ostila nu rezolvati nimic. Nu stiu ce solutie sa dau, traumele o data produse, sunt ireversibile. Iertarea poate ajuta, incercarea de a intelege poate ajuta. Ale, crezi ca daca ai chema-o pe mama ta la tine, impreuna cu sora, intr-o vizita, nu ati putea vorbi, nu i-ai putea explica faptul ca o asemenea atitudine e nepotrivita?

  6. #6
    Floricica Nou Venita Ale21's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.04.2011
    Postari in forum
    209
    M-am gandit s-o iau la mine pe timpul vacantei, i-am zis si ei, am intrebat-o daca vrea la mine, a zis ca vrea dar apoi m-a intrebat daca aici are copii,sa-si faca priteni...din pacate nu are, si daca ar avea, nu s-ar intelege cu ei.Eu merg in tara luna ce vine, ma intalnesc si cu ai mei si cu surioara, le voi spune ce am de spus, poate lucruri ce nu le-am zis niciodata, si daca catusi de putin nu au bunavointa sa faca ceva, sa se schimbe putin, eu cu siguranta nu le voi mai calca pragul.De ajutat financiar nu e nevoie, ii cumpar surorii mele jucarii si chestii pentru scoala de aici, insa ei se descurca, au gospodarie cu vaca, porci, gaini, curci , mai stiu eu ce pe-acolo, pamanturi care le lucreaza, asa cat pt un trai modest, si fratele mai mare care are o firma de reparatii electronice ii ajuta mai mult decat as putea eu.Insa, degeaba ai bani, cand nu sti sa fi om, si nu mai judeci.
    Pe langa faptul ca se comporta foarte urat cu cea mica, de batut n-am auzit s-o fi batut, n-a stiut sa-i faca un program de masa, si o alimentatie echlibrata, drept urmare fetita cantareste 43 de kg la 9 ani.Cu un corp plin de vergeturi....fac o programare si la un nutritionist cand vin in tara, sa ne dea sa facem analizele, sa vedem ce nu-i in regula, si cum se poate sa mai scape de kilogramele in exces.Cu sportul si miscarea nu e prea ok, din cauza anticonvulsivelor pe care le ia a devenit parca tot mai lenta, mai ;;sedata''.Nici cu scoala nu merge bine deloc, ultima din clasa a fost, si inca nu stie sa socoteasca, iar nimeni nu are timp sa se ocupe de ea, unii parinti distrug voit viitorul copiilor, dar sper ca peste ani cand poate vor fi sau nu intr0un azil, sper sa nu se intrebe '' de ce nu ne cauta nimeni''......

  7. #7
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    buna, ale, ma doare sufletul si, pe de alta parte, sunt indignata cand aud de abuzurile la care este supusa sora ta. Eu vad o singura solutie: sa o iei pe surioara ta la tine si sa o cresti langa fetita ta... cred ca este singura cale pentru a o salva din cosmarul la care este supusa acasa... eu asa as face in locul tau! Dumnezeu sa iti arate calea pe care sa o urmezi!

  8. #8
    Moderator Floricica Novice valye's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2009
    Postari in forum
    340
    Imi pare rau sa aud despre astfel de cazuri, insa din pacate ele exista. Eu as discuta teribil de serios cu mama, as zgudui-o, poate se trezeste si realizeaza ce ii face fetitei. Desi nu stiu daca aceasta este o solutie, unii oameni traiesc intr-o rutina autoimpusa si nu se schimba. Am avut si eu un caz asemanator in familie, asa isi trata si soacra mea fiul, pe sotul meu. In primul rand, l-a trimis departe de casa, la scoala ( sotul meu are o mica deficienta fizica, o problema usoara de mers), desi putea urma cursurile si la una din scolile din orasul natal. ( ar fi fost primit, chiar daca era prezenta aceasta deficienta fizica). Pentru un copil plecat din familie, sa se adapteze vietii dintr-un internat nu a fost simplu, uneori nici in vacante nu era vizitat de mama (parintii s-au despartit ulterior, iar tatal a disparut complet din peisaj). Reintors acasa in adoloescenta a trebuit sa suporte umilinte nenumarate. Eu nu sunt inca mama, dar nu concep cum iti poti jigni copilul, si cu atat mai mult un copil care are niste probleme de sanatate facandu-l incapabil, ne*****t si in multe alte feluri ce nu pot fi reproduse aici; cum te poti folosi fara scrupule de indemnizatia fiului tau de persoana cu handicap, sotul meu nu intra niciodata in posesia acelor putini bani. S-au facut clar diferente intre sotul meu si sora acestuia, se fac si in prezent. Si chiar daca ne vedem cu soacra de 1-2 ori pe an datorita distantei, sunt unele lucruri din trecut care nu dispar atat de usor, si nu se sterg cu buretele. Si e cumplit ca exista "parinti" care se poarta astfel cu copiii lor.

  9. #9
    Floricica Nou Venita Ale21's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.04.2011
    Postari in forum
    209
    Deocamdata nu m-as simtii in stare sa mai am grija de inca un copil, a mea e inca micuta, n-are nici 2 ani, iar surioara cu probleme, abia stie sa socoteasca, nu cred ca s-ar putea integra aici, in special limba care cel putin mie mi se pare foarte grea (germana).Asa are de gand si mama, sa o dea la o scoala ajutatoare......sau ceva de genul parca a zis, insa eu cred ca ar avea potential , daca ar fi cine sa se ocupe de ea.Eu vorbesc cu surioara la telefon destul de des, saptamana trecuta vorbiind cu mama am auzit-o in fundal cum se smiorcaia ca vrea cartofi prajiti, iar tata era pe punctul se a-i face pofta, insa am vb cu ea si i-a explicat ca nu-s buni, contin mult ulei, si daca tot ii plac asa mult cartofii poate incerca o salata orientala cu ceapa , ou si cartofi, puina smantana deasupra si sunt deliciosi.Cand m-a auzit cum vorbesc despre salata orientala , ca si cum ar fi cea mai buna si gustoasa mancare din lume, imediat am auzit-o '' tati, m-am razgandit, vreau o salata orientala delicioasa'', asa draguta a fost :).In sfarsit, azi am vb cu mama, i-am zis de nutritionist si de programare, apoi a intors-o ca ea nu poate sa vina de la Bistrita la Timisoara (noi mergem la socrii) in perioada aia, si ca ea o sa vina prin august, cand noi deja vom fi inapoi in Germanaia.Si ca ea n-are bani sa cumpere de mancare ce spune nutritionistul....apoi m-am gandit, bine ca are bani de mobila la comanda si de alte tampenii nefolositoare in comparatie cu sanatatea micutei.Nu mi-am mai batut gura sa-i spun ca nu trebuie sa ai bani pt o alimentatie sanatoasa, are tot ce-i trebuie (animale, gradina cu de toate) doar trebuie sa schimbe modul de a gati.Si inca ar putea traii foarte sanatos fetita, ei sunt inscrisi intr-un program de mini-agricultura ecologica, sau ceva de genul, si nu au voie sa trateze pamantul si plantele cu chimicale, au fost in inspectie cei care se ocupa de asta, si au luat si probe din sol, si chiar din grajdul unde tine vacuta si vitelul.Cati dintre noi nu tanjim dupa lucruri sanatoase, sa nu mai sponsorizam industria farmaceutica cumparand tratamente pentru diverse boli, care majoritatea pleaca de la alimentatie , apoi sunt amplificate de stres si dezechilibru......Dar daca nu vrea, nu vrea si basta.Voi incerca cat pot de mult sa vorbesc cu cea mica la telefon, si pe masura ce creste sunt sigura ca va fi si mai ascultatoare, am efect asupra ei, ea cand va creste mare vrea sa devina ca mine , asa zice :).Asta este in avantajul meu, pt ca am putere de convingere, mai ales cand ii spun ''eu cand eram mica faceam asa si asa si asa mult imi placea si eram fericita.....'', povesti, ii induc ca eu faceam asa, mancam sanatos si etc, nu-i impun fa aia si ailalta, atunci ea vrea sa faca tot ceea ce ii spun eu ca am facut cand eram mica, pt ca vrea sa fie ca mine, chiar daca majoritatea sunt minciuni si povesti.....
    Ieri am vorbit si cu buna mea prietena din Romania(pot spune ca ne cunoastem de-o viata, sau mai exact de la gradinita, intotdeauna impreuna , de la gradi pana la terminarea liceului) la telefon, si m-am plans si ei despre cum vorbeste mama cu cea mica, si nu se ocupa de ea, apoi ea mi-a zis ''nu inteleg ce te mira atat, ai uitat ca si cu tine era exact la fel? Acum ai o alta viata de aia ti se pare anormal, dar atunci ti se parea perfect normal tot ce se intampla'', si are mare dreptate, nu voi mai incerca sa-i schimb, nu i-a schimbat nimic pana acum, nici bucuriile si nici necazurile, eu imi vad de familia mea, si voi vorbii cu sora-mea la telefon la fel de des, va creste si va intelege, pe mine nu avea cine sa ma sfatuiasca cu nimic, insa pt ea sunt eu daca va dorii sa ma asculte si cand va fi adolescenta.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari