Ultimele discutii din forum
  1. #23
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Citat Postat de snowdance22 Vezi mesajul
    eu am intors zilele astea povestea pe toate partile si nu vad altceva decat o problema a fetei, din pacate... cred ca e vorba de labilitate psihica (specifica, de altfel, adolescentilor) si de un moment de pierdere a luciditatii. eu am avut parinti foarte severi si foarte stricti in ceea ce priveste educatia si recunosc acest lucru. nu am fost prietena cu ei, a fost o relatie foarte strict delimitata parinte-copil. si da, imi era frica de ei. cu toate ca mai tarziu, cand fiecare dintre noi trei a avut probleme adevarate, nu tampenii copilaresti, am realizat ca puteam conta pe ei pentru orice, ca ne iubeau mai mult decat viata lor si ar fi dat orice pentru binele nostru.
    generatia asta e, insa, altfel... parintilor astora eu nu le vad nicio vina... hai sa fim seriosi, cati copii pot intr-adevar sa le spuna totul, sa discute deschis despre relatii, despre sex, sa nu fie certati pentru note proaste, sa fie ascultati si tratati cu respect...? singura lor "greseala" a fost ca la auzul vestii sa aiba o reactie necontrolata. verbala. nicidecum mai mult. sunt absolut convinsa ca nu asta a fost motivul sinuciderii, ci un cumul de fapte, dintre care banuiesc ca cea mai mare greutate a avut-o relatia cu cel responsabil de asta. probabil una sporadica, fara viitor. si sentimentul de vina al ei... acum, dumnezeu sa o ierte... e o tragedie... si se intampla des... peste tot.
    Smow mare dreptate ai problema poate fii si la fata nu doar la parinti si ca tot ai adus vorba de parinti severi si ai mei au fost severi dar nu absurzi am avut voie sa fac ce mi-a placut dar cu o limita! Pana la 16 ani nu am avut voie la discoteca cu prietenii doar dupa scoala si trebuia sa am minim nota 6 la materiile la care eram mai slaba fiindca ai mei niciodata nu ne-au impus sa invatam pesye puteriile noastre .
    Si daca tot vorbim de oribleme adolescentine sa va povestesc o intamplare din familia mea.

    Eu am o sora cu 2 ani mai mare care pana la varsta de 14 ani a fost crescuta de bunica din partea tatalui si nu pentru ca na putut mama sa o creasca ci pentru ca bunica a insistat sa o creasca ea,
    Dupa ce bunica a murit sormea a venit acasa aveam 12 ani atunci, binenteles nu ii ardea de scoala era corigenta la mai multe materii si ii placea sa stea doar in oras, ai mei ia-u impus niste limite sa spuna tot timpu cu cine merge unde merge si ka ora 10 sa fie acasa in schimb ea venea a2a atreia zi acasa si nu stiam nimik de ea..a scos-o mama si de la politiew pt o bataie..cu alta fata
    Ai mei au incercat si cu vorba buna si cu vorba rea fara bataie sa o aduca pe calea cea buna vreo 2 ani ne-am chinuit asa fara nici un un rezultat.
    La 16 ani a fugit de acasa zicea ea in bucuresti am mers la politie au zis ca nu o cauta daca nu face vreo fapta pt care sa poata fii cautata gen furt sau crima la 18 ani sa intors acasa intr-o noapte la ora 2 fara sa ne spuna nici ce a facut timp de 2 ani nici care au fost motivele ei sa fuga de acasa, la vremea aia toata lumea o invinovatea pe mama pt fapta surorii mele dessii eu consider ca mai-camea nu are absolut nici o vina si ca timp de doi ani a incercat sa se inteleaga cu soramea fara sa faca scandal si cearta si fara sa o impiedice sa isi traiasca adolescenta..Eu o consider vinovata pe sora tatalui meu fiindca ea ia insuflat surorii mele alte teluri in viata decat am eu.
    Cand eu am ramas gravida la 22 de ani ramanand si singura nestiind daca ai mei vor fii de acord sa tin copilul langa mine .. ce era sa fac?? sa ma omor?? ce rezolvam?? nu provocam decat suferinta.. am luat taurul de coarne am trecut prin socul de moment si acum am o fetita de 2 ani si aproape 2 luni

    Astept pareri in legatura cu fapta sora-mii si despre cum a procedat accept si criticiile ..oricum pentru mine soramea va ramane in ochii mei o egoista careia nu i pasa de cei din jur poate suna dur ceea ce spun dar pt ce a facut eu asta simt fata de ea

  2. #24
    Floricica Novice Foxman8472's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.02.2012
    Postari in forum
    315
    Copiii sunt produsul parintilor lor. Metoda in care sunt crescuti si educati dicteaza comportamentul lor ulterior, basca mostenirea genetica cu predispozitiile ei. Sa spui ca parintele nu e vinovat pentru sinuciderea copilului e se apropie de a spune ca soferul nu e vinovat pentru accidentul masinii. Mie imi suna foarte asemanator a o spalare pe maini, a o inchidere de ochi si a o afirmare ipocrita fata de sine. La naiba, s-a ajuns la "labilitate psihica specifica adolescentilor". Labilitate psihica? E vorba de gasirea propriei personalitati, de formarea omului dintr-un copil intr-un adult.

  3. #25
    Floricica Avansata C.Aniela's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.11.2010
    Postari in forum
    1.892
    Citat Postat de ghiocelul_rosu Vezi mesajul
    Smow mare dreptate ai problema poate fii si la fata nu doar la parinti si ca tot ai adus vorba de parinti severi si ai mei au fost severi dar nu absurzi am avut voie sa fac ce mi-a placut dar cu o limita! Pana la 16 ani nu am avut voie la discoteca cu prietenii doar dupa scoala si trebuia sa am minim nota 6 la materiile la care eram mai slaba fiindca ai mei niciodata nu ne-au impus sa invatam pesye puteriile noastre .
    Si daca tot vorbim de oribleme adolescentine sa va povestesc o intamplare din familia mea.

    Eu am o sora cu 2 ani mai mare care pana la varsta de 14 ani a fost crescuta de bunica din partea tatalui si nu pentru ca na putut mama sa o creasca ci pentru ca bunica a insistat sa o creasca ea,
    Dupa ce bunica a murit sormea a venit acasa aveam 12 ani atunci, binenteles nu ii ardea de scoala era corigenta la mai multe materii si ii placea sa stea doar in oras, ai mei ia-u impus niste limite sa spuna tot timpu cu cine merge unde merge si ka ora 10 sa fie acasa in schimb ea venea a2a atreia zi acasa si nu stiam nimik de ea..a scos-o mama si de la politiew pt o bataie..cu alta fata
    Ai mei au incercat si cu vorba buna si cu vorba rea fara bataie sa o aduca pe calea cea buna vreo 2 ani ne-am chinuit asa fara nici un un rezultat.
    La 16 ani a fugit de acasa zicea ea in bucuresti am mers la politie au zis ca nu o cauta daca nu face vreo fapta pt care sa poata fii cautata gen furt sau crima la 18 ani sa intors acasa intr-o noapte la ora 2 fara sa ne spuna nici ce a facut timp de 2 ani nici care au fost motivele ei sa fuga de acasa, la vremea aia toata lumea o invinovatea pe mama pt fapta surorii mele dessii eu consider ca mai-camea nu are absolut nici o vina si ca timp de doi ani a incercat sa se inteleaga cu soramea fara sa faca scandal si cearta si fara sa o impiedice sa isi traiasca adolescenta..Eu o consider vinovata pe sora tatalui meu fiindca ea ia insuflat surorii mele alte teluri in viata decat am eu.
    Cand eu am ramas gravida la 22 de ani ramanand si singura nestiind daca ai mei vor fii de acord sa tin copilul langa mine .. ce era sa fac?? sa ma omor?? ce rezolvam?? nu provocam decat suferinta.. am luat taurul de coarne am trecut prin socul de moment si acum am o fetita de 2 ani si aproape 2 luni

    Astept pareri in legatura cu fapta sora-mii si despre cum a procedat accept si criticiile ..oricum pentru mine soramea va ramane in ochii mei o egoista careia nu i pasa de cei din jur poate suna dur ceea ce spun dar pt ce a facut eu asta simt fata de ea
    Spui ca astepti pareri in legaturia cu fapta surorii tale....esti convinsa ca parintii tai nu au avut nici o vina. Eu nu am sa critic comportamentul surorii tale ci faptul ca parintii tai au dat-o pe sora ta. Nu inteleg cum a dat-o mama ta pt ca asa a vrut bunica. Mai ales ca spui ca ar fi putut sa o creasca. Tu ti-ai da copilul mamei tale sa il creasca doar pt ca asa vrea ea? Oare voi, mama, tata si tu, o familie, v-ati gandit ca poate sora voastra si-ar fi dorit sa creasca alaturi de voi, sa aibe si ea o familie? Cum te-ai fi simtit tu in locul surorii tale? Poate te-ai fi razvratit si tu la adolescenta. Oare parintii tai s-au intrebat de unde vine comportamentul surorii tale? Oare v-ati gandit ca daca ar fi crescut alaturi de tine, ar fi fost la fel de <> ca tine? Probabil sora ta s-a simtit data la o parte, abandonata si a suferit foarte mult. Copii care nu sunt <> emotional cand sunt mici, vor avea probleme de comportament in adolescenta. Poate bunica a crescut-o cum a stiut ea mai bine dar mama e mama si familia e familie. Asa ca inainte sa o judecati pe sora voastra, trebuie sa va ganditi la ce a dus la comportamentul ei. Si doi ani in care a stat in familia voastra nu sunt egali cu 14 cat a fost copilul altcuiva.


    In ceea ce priveste cazul expus de voi, din pacate e foarte trist. Fereasca Dumnezeu de asa ceva. Si eu tind sa cred ca daca parintii i-ar fi fost alaturi, probabil nu s-ar mai fi intamplat tragedia. Dar din punctul meu de vedere, conteaza foarte mult si educatia parintilor, deschiderea lor pt subiecte delicate. Daca parintii au vazut sarcina fetei ca pe o mare mare rusine, cum era la tara, asa au stiut ei sa reactioneze. Probabil fata era deja speriata, emotiile in timul sarcinii sunt mult mai intense, plus vorbele grele ale parintilor....un amestec fatal pt ea. Parintii ar fi trebuit sa-si cunoasca copilul, sa stie cat de emotiva era si cum ar fi afectat-o cuvintele grele spuse de ei. Sa ma pun eu intr-o situatie ca asta, nu sa-mi inchipui cum as reactiona daca mi-ar venii fata acasa insarcinata, ci cum m-as fi simtit eu insarcinata la 16 ani....speriata, fara solutii....lumea s-ar oprii in loc. Nu as vedea nimic in viitor, nu as vedea cum as putea sa ma descurc fara ajutorul parintilor pt ca eu nu as avea posibilitate nici macar de un avort....si nici curaj. Nu as stii e sa fac. Raspunsul ar fi la ei. Si daca ei imi spun ca sunt o rusine, ca or sa intre in pamant din cauza mea, ca s-a sfarsit pt mine, ca nu mai am viitor si cine stie ce alte vorbe....probabil ca in mintea mea, si asa ravasita de situatie, ar incoltii idei.......
    Cred ca avem cu totii de invatat din tragedia acestei familii. Si modul corect de a incerca sa evitam asa ceva este de a nepune in pielea fetei nu in a parintilor. Parintii sunt adulti trecuti prin viata, datori sa-si ajute copii sa treaca peste necazuri, indiferent cat de grele sau rusinoase ar fii ele. Acum ca m-am gandit cum as reactiona eu gravida la 16 ani, stiu cum m-as comporta cu copilul meu daca ar venii acasa in situatia asta.

  4. #26
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Citat Postat de C.Aniela Vezi mesajul
    Spui ca astepti pareri in legaturia cu fapta surorii tale....esti convinsa ca parintii tai nu au avut nici o vina. Eu nu am sa critic comportamentul surorii tale ci faptul ca parintii tai au dat-o pe sora ta. Nu inteleg cum a dat-o mama ta pt ca asa a vrut bunica. Mai ales ca spui ca ar fi putut sa o creasca. Tu ti-ai da copilul mamei tale sa il creasca doar pt ca asa vrea ea? Oare voi, mama, tata si tu, o familie, v-ati gandit ca poate sora voastra si-ar fi dorit sa creasca alaturi de voi, sa aibe si ea o familie? Cum te-ai fi simtit tu in locul surorii tale? Poate te-ai fi razvratit si tu la adolescenta. Oare parintii tai s-au intrebat de unde vine comportamentul surorii tale? Oare v-ati gandit ca daca ar fi crescut alaturi de tine, ar fi fost la fel de <> ca tine? Probabil sora ta s-a simtit data la o parte, abandonata si a suferit foarte mult. Copii care nu sunt <> emotional cand sunt mici, vor avea probleme de comportament in adolescenta. Poate bunica a crescut-o cum a stiut ea mai bine dar mama e mama si familia e familie. Asa ca inainte sa o judecati pe sora voastra, trebuie sa va ganditi la ce a dus la comportamentul ei. Si doi ani in care a stat in familia voastra nu sunt egali cu 14 cat a fost copilul altcuiva.


    In ceea ce priveste cazul expus de voi, din pacate e foarte trist. Fereasca Dumnezeu de asa ceva. Si eu tind sa cred ca daca parintii i-ar fi fost alaturi, probabil nu s-ar mai fi intamplat tragedia. Dar din punctul meu de vedere, conteaza foarte mult si educatia parintilor, deschiderea lor pt subiecte delicate. Daca parintii au vazut sarcina fetei ca pe o mare mare rusine, cum era la tara, asa au stiut ei sa reactioneze. Probabil fata era deja speriata, emotiile in timul sarcinii sunt mult mai intense, plus vorbele grele ale parintilor....un amestec fatal pt ea. Parintii ar fi trebuit sa-si cunoasca copilul, sa stie cat de emotiva era si cum ar fi afectat-o cuvintele grele spuse de ei. Sa ma pun eu intr-o situatie ca asta, nu sa-mi inchipui cum as reactiona daca mi-ar venii fata acasa insarcinata, ci cum m-as fi simtit eu insarcinata la 16 ani....speriata, fara solutii....lumea s-ar oprii in loc. Nu as vedea nimic in viitor, nu as vedea cum as putea sa ma descurc fara ajutorul parintilor pt ca eu nu as avea posibilitate nici macar de un avort....si nici curaj. Nu as stii e sa fac. Raspunsul ar fi la ei. Si daca ei imi spun ca sunt o rusine, ca or sa intre in pamant din cauza mea, ca s-a sfarsit pt mine, ca nu mai am viitor si cine stie ce alte vorbe....probabil ca in mintea mea, si asa ravasita de situatie, ar incoltii idei.......
    Cred ca avem cu totii de invatat din tragedia acestei familii. Si modul corect de a incerca sa evitam asa ceva este de a nepune in pielea fetei nu in a parintilor. Parintii sunt adulti trecuti prin viata, datori sa-si ajute copii sa treaca peste necazuri, indiferent cat de grele sau rusinoase ar fii ele. Acum ca m-am gandit cum as reactiona eu gravida la 16 ani, stiu cum m-as comporta cu copilul meu daca ar venii acasa in situatia asta.


    Eu nu o consider vinovata pe mama ..mama a vrut sa o creasca taicameu a lasat-o pe soramea la maicasa si deh mama nu ia putut iesii din vorba soram-ea nu a fost neglijata de ai mei dimpotriva ce am avut noi primea si ea nu se faceau diferente intre noi 3..daca unul primea o banana la fel primeau si ceilalti doi exemple pot fii multe ..la varsta de 1 an a vrut mama sa o aduca pe sormea acasa tata nu a lasat-o asta a fost plus ca sormea si imi mentin parerea nu a fost data la o parte exclusa din nici o activitate dar ea da ne dadea la o parte pe mine si pe fratele meu si asta face si in ziua de astazi daca e sa gasesc un vinovat acela ar fii tata si bunica mea si intr-o masura mai mica maica-mea fiindca nu a stiut sa se impuna la timp


  5. #27
    Moderator Floricica Avansata roxie's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.10.2008
    Postari in forum
    2.054
    Nu are nici o importanta ca sora ta primea aceleasi lucruri materiale ca si voi ceilalti doi. Nu are nici o importanta ca nu era exclusa din activitatile de familie. Important e ca nu a crescut cu voi, ca nu a fost crescuta de mama si tata ca voi doi, si asta s-a vazut. De ce crezi ca va da acum la o parte? Pentru ca asa s-a simtit si ea, necrescand alaturi de voi.

  6. #28
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Citat Postat de roxie Vezi mesajul
    Nu are nici o importanta ca sora ta primea aceleasi lucruri materiale ca si voi ceilalti doi. Nu are nici o importanta ca nu era exclusa din activitatile de familie. Important e ca nu a crescut cu voi, ca nu a fost crescuta de mama si tata ca voi doi, si asta s-a vazut. De ce crezi ca va da acum la o parte? Pentru ca asa s-a simtit si ea, necrescand alaturi de voi.
    Cum am mai spus mama a incercat sa impace si capra si varza se pare ca nu a reusit diferentele de educatie se vad la noi 3 ea e mai atasata de fratemeu nimik de zis..eu la fel tot de frateme-u dar nu de ea consider ca o persoana care nu vrea sa asculte nici macar un sfat cat de mic mai ales ca vine din partea surorii ei ei bine acel om pentru mine nu merita nici ceea mai mica atentie...poate e vina familiei mele da e si vina soramii ca nu a ascultat atunci cand a trebuit

  7. #29
    Moderator Floricica Avansata roxie's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.10.2008
    Postari in forum
    2.054
    Pai de cine sa asculte? Daca a crescut-o bunica, asculta de bunica. De ce ar asculta de parintii tai, sau chiar de voi doi? Voi nu reprezentati o autoritate pentru ea, autoritate e cine a crescut-o. Parca era si mai mare decat tine, nu? Eu una m-as cam enerva sa am o sora mai mica care sa-mi tina ea mie lectii despre viata si cum ar trebui sa ma comport, mai ales daca sora aceea mai mica a avut privilegiul sa creasca alaturi de parinti, iar eu am fost aruncata pe la bunici sa ma creasca.
    Modificata de roxie; 17.11.2012 la 14:43:38.

  8. #30
    Floricica Debutanta corneliamate's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.10.2005
    Postari in forum
    623
    Buna seara

    Chiar daca acest topic este mai vechi nu m.am putut abtine sa nu spun cateva cuvinte. Ceea ce va voi povesti s.a intamplat acum 2 ani.
    Am o prietena ce fata ei a ramas insarcinata la varsta de 15 ani si jumatate. Mama.sa a simtit ca ceva nu e in regula cu fata ei, a intrebat.o direct daca este insarcinata. Aceasta nega acea sarcina, totul pana la mergerea la control. Fata voia sa faca avort, mama se impunea avortului, spunea ca trebuie sa.si asume responsabilitatea de a naste copilul, copilul nu este o carpa de aruncat la gunoi, este o fiinta fara vina. Mama.sa a stat de vb cu mine si ma intreba ce asi face eu daca s.ar intampla asa ceva cu fata mea. I.am spus ca i.as creste copilul si ea sa.si continuie studiile si sa se bucure de copilaria ei.
    Fecare facem greseli in viata. Tinand cont de pornografia de la colt de strada...ce pretentii sa mai avem de la fetitele noastre...hormonii tropaie mult prea devreme. Noi trebiuie sa vb cu fetitele noastre din timp, sa le explicam ce implica viata sexuala inceputa la varsta frageda, sa fim foarte deschise cu ele, si cel mai important sa fim prietenele si confidentele lor.
    Cum spuneam...fetei i s.a explicat ce inseamna un avort (mai ales la adolescente), ea singura a intrat pe net si s.a uitat la un filmulet despre avort. A fost foarte dur dar a facut.o sa se gandeasca mai bine la decizia ei. Prin urmare a nascut un baietel de 3.450g si 53 cm, pe cale naturala. Si.a revenit foarte rapid dupa nastere, din prima zi se misca ca si cum nu ar fi nascut. Copilasul este sanatos si frumos, numele lui este Iacob-Nicolae. Este un copil salvat de la "moarte". Iar Dzeu vede asta!
    Noi mamicile trebuie sa ne sprijinim fetele cu intelepciune, indiferent de faptele lor sa le sprijinim si sa le facem sa inteleaga greseala si sa nu mai treaca prin asa ceva. Copiii nenascuti au dreptul la viata!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari