Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Cu Vechime gabitzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.10.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    7.664

    Nelamurit Atasamentul excesiv fata de mama

    Acum cateva luni scriam intr-un topic despre faptul ca Edi nu sta fara mine, atunci acest atasamant se manifesta prin faptul ca plangea cand plecam insa se linistea si isi vedea de joaca.
    Acum insa lucrurile s-au complicat destul de mult. De cand ne-am intors de la mare (un mini-concediu de 3 zile) este complet atasat de mine. Ma gandesc ca "marea" a fost factorul declansator: mediu nou, multe persoane necunoscute, si eu fiind singura persoana pe care "o stia" (taticul a ramas acasa). Inca de la mare a inceput sa manifeste atasament mai pronuntat fata de mine, ma lua in brate si statea atranat de gatul meu, plangea cand nu ma vedea si era tot un zambet in momentul in care ma repera cu privirea.
    Acum de cand am revenit acasa nu mai sta fara mine. Daca plec plange si nu se calmeaza pana nu revin. Am fost plecata in vizita la o prietena si de cand s-a trezit Edi si pana am ajuns eu inapoi acasa (30-40 min) a plans in continuu. Cand am ajuns acasa abia isi mai tragea "sufletul", parca ramasese fara aer de atata plans.
    Scenele sunt identice in momentul in care plec, sau daca plec si nu ma vede cand realizeza ca nu mai sunt incepe concertul si nu poate fi calmat cu absolut nimic.
    Uneori mai are reprize de 10-15 min in care se calmeaza daca i se da o jucarie noua, un joc nou (sau pe care nu le-a mai vazut de cateva zile) sau i se pun reclame insa apoi o ia de la capat.
    Cum sa fac sa il dezobisnuiesc?

  2. #2
    Floricica Cu Vechime gabitzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.10.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    7.664
    Am incercat sa plec cate 10 min ca sa vada ca mami se intoarce chiar daca pleaca insa fara rezultat. Mereu este la fel, pange si plange pana nu mai poate. Tare as avea nevoie de cateva sfaturi, solutii, ca banuiesc ca mai sunt mamici care au trecut prin asa ceva

  3. #3
    Floricica Veterana shtrengaritza's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2008
    Postari in forum
    11.364
    eu sunt o mamica in aceeasi situatie...fetita mea de 2 ani si o luna nu sta fara mine de cand am nascut-o...greseala mea ca nu am lasat-o cu nimeni,dar nu prea am avut cu cine....sper ca vor intra cateva mamici mai cu experienta sau care au trecut prin asta sa ne dea un sfat...
    in toamna o voi da la gradinita,dar cred ca nu va sta...adevarul e ca nu pot sa o las sa planga ,mi se rupe sufletul si cedez...daca plange ca vrea sa faca vreo prostie sau ceva interzis,nu ma deranjeaza ,dar cand stiu ca plange pt ca sufera dupa mine ,nu pot...
    am uitat sa specific ca sta cu tati ,dar nu mult timp,deodata se trezeste intreband de mine si e musai sa mi-o aduca...si mai sta si cu surioara perioade scurte de timp afara,cat urc eu sa iau o bluza sau apa sau sa intind rufe...
    gabitzza cu tati sta baietelul tau?sau reactioneaza asa doar cu bunicile sau bona?

  4. #4
    Floricica Veterana shtrengaritza's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2008
    Postari in forum
    11.364
    aaa....mai e ceva la fetita mea,nu prea suporta strainii sau lumea in general:))...daca o baga cineva in seama(in afara de copii sau persoane foarte tinere) ,tipa si zice ca nu vrea sa vorbeasca,sa mergem ,nu ma lasa nici pe mine sa vb cu nimeni...asa reactioneaza si cu soacra sau cumnata ,singurele cu care as putea sa o las ...deci nu stiu cum sa procedez sa o obisnuiesc cu lumea si cu familia...cu toate ca am scos-o zilnic afara ore intregi,neamurile le-a vazut destul de des ,ca stam peste drum de socrii si cumnati...

  5. #5
    Floricica Debutanta dama de pica's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.12.2009
    Postari in forum
    847
    Si copiii mei au avut perioade in care erau "lipiti" de mine. Ai mei s-au invatat mai usor sa fie despartiti de mine pentru ca am inceput serviciul devreme, iar atunci cand copilul are sub 1 an se obisnuieste mai usor cu despartirile. Cea mai buna metoda de a-i obisnui cu despartirile este de a crea o rutina a despartirii. Adica trebuie sa existe zilnic o perioada (mai mica sau mai mare) in care mama sa fie plecata (asta daca aveti cu cine lasa copilul in acest timp). La incept copilul va plange, apoi se va obisnui cu ideea ca mami pleaca (si se intoarce) zilnic langa el. Ideea este sa ii spuneti atunci cand plecati ca plecati (nu il pacaliti) si asigurati-l ca va veti intoarce. E frumos chiar sa creati un scenariu al despartirii cu anumiti pupici, cuvinte de despartire, fluturat din maini sau scheme deosebite prin care dati noroc (pt baietei). Daca copilul sta fara mama lui doar ocazional va intelege mai greu ca este normal ca mami sa plece si ca mereu se va intoarce la el, pentru ca cei mici nu au memorie pe termen lung.

    Gabitza, cum mai stati cu despartirile?

  6. #6
    Floricica Cu Vechime gabitzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.10.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    7.664
    Ioana bine nu pot sa spun ca stam, insa stam... de o luna de cand merge la cresa s-a obsnuit sa stea si fara mine pentru ca nu a avut incotro. Ma iubeste mult cand vin acasa, la fel cand il las dimineata la cresa, maraie putin dar ii trece. ce sa facm...e grea despartirea trebuie sa recunosc

  7. #7
    Floricica Debutanta dama de pica's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.12.2009
    Postari in forum
    847
    Gabi, stati bine! Si ai mei stiu ca plec la serviciu si imi fac "pa, pa", dar cand ma intorc, cea mica e lipita de mine... si geloasa pe cel mare rau de tot!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari