Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305

    Jocurile copiilor

    Scriind unul dintre capitolele unei carti pentru parinti, am ajuns la problematica jocului si m-am gandit sa va intreb:”Cum se joaca copiii vostri?”,
    ”Cum evolueaza jocul de-a lungul copilariei?”
    ”Care sunt diferentele fata de cum va jucati voi cand erati mici?”,
    ”Ce intrebari va puneti in legatura cu modul, varsta, felul jocului la copiii din jur?”,
    ”Ce rol credeti ca are joaca in copilarie?”

    De asemenea, astept intrebarile voaste legate de jouri si joaca.

    Asociatia Romana de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup "Enrique Pichon Riviere"

  2. #2
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    Copilul meu (are 4 ani)-se joaca si nu prea-nu i place sa se joace singura dar are momente in care isi insira canute,farfurii si diverse de bucatarie si face mancare,vorbeste singura isi spune ce face acolo si se cearta singura,insa ei ii place foarte mult sa picteze/deseneze pentru ea asta este o joaca.Jocul de-a lungul copilariei a evoulat la fetita mea,la inceput a invatat sa prinda si sa zgaltaie o jucarie(zanganica),mai tarziu a invatat sa o imite ,apoi jocul cu puzzel ul era o insiruire dupa propriile ei preferinte...acum le pune in ordine logica si fireasca.Eu de exemplu cand eram de varsta ei,joaca mea preferata era cu papusiile pe care le pieptanam,le imbracam,purtam dialoguri cu ele...ea nu este deloc atrasa de papusi din pacate.Mereu ma intreb cand ies in parc.."Oare de ce copiii acestia nu mai stiu sa se joace?",pentru ei a te juca inseamna a te impinge pe topgane,a urla cat mai tare,a chinuii cate un animalut sau alte astfel de "jocuri".Imi pare rau ca vad cum,practic acesti copilasi nu stiu sa se joace,pierd ani buni in care ar trebuii sa viseze,improvizeze,testeze si incerca jocuri potrivite lor.Rolul jocului in copilarie si nu numai cred ca ar fi ca te binedispune,te antreneaza,te face sa visezi,sa-ti inchipui diverse roluri si dialoguri-dezvolta limbajul,ajuta la socializare ,te face mai puternic si mai vesel si ar fi mult mai multe.Copiii zilelor noastre au uitat sa rada,sa se joace,sa socializeze frumos si coerent dar eu cred,ca tot noi parintii,bunicii avem rolul de a le arata si de a ne juca impreuna cu ei astfel si ei vor invata si vor capata drag de jocurile copilariei noastre-care ar putea fi in mica parte si a lor de ce nu?:coarda,sotronul,prinselea,elasticul,tara tara vrem ostasi,baba oarba etc....M-ar interesa sa aflu noi metode de abordare a jocului pentru copiii agitati(jocuri statice) daca exista asa ceva si cat ar trebuii sa tina un astfel de joc si de ce nu m-ar intersa si alte jocuri mai putin cunoscute de noi dar care sa ajute la o coordonare mai buna intre fizic si psihic...multumesc.

  3. #3
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de cryssa Vezi mesajul
    Copilul meu (are 4 ani)-se joaca si nu prea-nu i place sa se joace singura dar are momente in care isi insira canute,farfurii si diverse de bucatarie si face mancare,vorbeste singura isi spune ce face acolo si se cearta singura,insa ei ii place foarte mult sa picteze/deseneze pentru ea asta este o joaca.Jocul de-a lungul copilariei a evoulat la fetita mea,la inceput a invatat sa prinda si sa zgaltaie o jucarie(zanganica),mai tarziu a invatat sa o imite ,apoi jocul cu puzzel ul era o insiruire dupa propriile ei preferinte...acum le pune in ordine logica si fireasca.Eu de exemplu cand eram de varsta ei,joaca mea preferata era cu papusiile pe care le pieptanam,le imbracam,purtam dialoguri cu ele...ea nu este deloc atrasa de papusi din pacate.Mereu ma intreb cand ies in parc.."Oare de ce copiii acestia nu mai stiu sa se joace?",pentru ei a te juca inseamna a te impinge pe topgane,a urla cat mai tare,a chinuii cate un animalut sau alte astfel de "jocuri".Imi pare rau ca vad cum,practic acesti copilasi nu stiu sa se joace,pierd ani buni in care ar trebuii sa viseze,improvizeze,testeze si incerca jocuri potrivite lor.Rolul jocului in copilarie si nu numai cred ca ar fi ca te binedispune,te antreneaza,te face sa visezi,sa-ti inchipui diverse roluri si dialoguri-dezvolta limbajul,ajuta la socializare ,te face mai puternic si mai vesel si ar fi mult mai multe.Copiii zilelor noastre au uitat sa rada,sa se joace,sa socializeze frumos si coerent dar eu cred,ca tot noi parintii,bunicii avem rolul de a le arata si de a ne juca impreuna cu ei astfel si ei vor invata si vor capata drag de jocurile copilariei noastre-care ar putea fi in mica parte si a lor de ce nu?:coarda,sotronul,prinselea,elasticul,tara tara vrem ostasi,baba oarba etc....M-ar interesa sa aflu noi metode de abordare a jocului pentru copiii agitati(jocuri statice) daca exista asa ceva si cat ar trebuii sa tina un astfel de joc si de ce nu m-ar intersa si alte jocuri mai putin cunoscute de noi dar care sa ajute la o coordonare mai buna intre fizic si psihic...multumesc.
    In primul rand va multumesc pentru ajutor. Sunt si eu in cautarea cat maai multor situatii diferite pentru a reusi sa scriu despre asta si cat mai multor parinti sa le fie util.
    Puneti pe de o parte problema jocului ”singura”, care presupune existenta unui spatiu interior, mental de joc, in care copilul sa-si construiasca un scenariu (acum pregatesc si servesc masa papusilor care sunt copiii mei sau acum sunt educatoarea lor si le invat sa colorezem le cert, cand cu ele etc). Aici spuneti ca fetita nu se ”prea joaca singura”. Aici s-ar putea pune problema sub forma intrebarii ”De ce nu sta mai mult singura?”


    A doua problema este legata de jocurile din parc cu copiii, la care observati ca nu se mai joaca ci fac diferite actiuni (tipa, se imping etc). Asta inseamna ca nu stiu jocuri? Cele despre care spuneti (Tara-tara vrem ostasi, Statuile, baba-oarba etc). Sigur ca aici se pune problema ca cei mici sa invete de undeva aceste jocuri (din familia, de la gradinita, de la alti copii).


    In privinta jocurilor pentru copiii agitati, nu inteleg excat la ce va referiti. Dati-mi mai multe detalii.


    Durata jocului creste si ea cu varsta copilului. daca la 1 an, copilul se joaca 10 minute si apoi se plictiseste, la 3 ani se poate juca si jumatate de ora daca jocul il ”prinde”, daca este atragator pentru el.


    Asociatia Romana de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup "Enrique Pichon Riviere"

  4. #4
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    Nu stiu daca agitat este cuvantul potrivit(nu am gasit altul)-ea se plictiseste ff repede de anumite activitati si incepe alceva si apoi alceva si tot asa...singura nu prea i place-este extrem de sociabila si ii place sa se joace cu copiii,in special cu cei mai mari putin ca ea(dar asta e fff normal) de aceea cere sa se joace mereu cineva cu ea...dar si pentru ca am preferat sa ne jucam cu ea si noi in functie de timpul pe care il avem(suntem f ocupati si ajungem dupa ora 18,00 acasa).Nu neaparat ca nu stiu jocuri...dar nu sunt atrasi de ele,unii poate chiar nu stiu nu le a aratat/explicat nimeni dar asta vad eu in jurul meu si aici ma refer la copiii de peste 4 ani .Fetita mea,merge la gradi pana la ora.12 apoi o ia buni si o duce in parc apoi acasa sa pape si iar joaca(de aceasta data bunica este companionul ei de joc) si dansa mi a spus ca nu are rabdare cu un joc ca vrea altul..desii la gradi educatoarea mi-a spus ca termina toate sarcinile si este foarte perseverenta si rabdatoare.Probabil ca gradi,parc si apoi joaca acasa o solicita f mult si de aceea apare plictiseala(agitatia).

  5. #5
    Floricica Debutanta llorikiss's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.08.2011
    Postari in forum
    693
    Fetita mea adora sa se joace singura.Isi creeaza singura diferite scenarii , desi are doar 4 ani jumatate uneori ma uimeste si pe mine cu creativitatea ei. Se joaca de-a medicul veterinar , iubeste foarte mult animalutele si le ingrijeste ,se joaca cu cuburi, puzzle , se joaca de-a mama si copilul, uneori cand se plictiseste isi face curat in dulapiorul ei cu jucarii si hainute... de fiecare data isi gaseste cate ceva de facut.Si in colectivitate este atrasa de toate jocurile care implica copii, si este devotata echipei ei , incearca sa castige mereu , iar cand pierde nu isi pierde speranta.

  6. #6
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de cryssa Vezi mesajul
    Nu stiu daca agitat este cuvantul potrivit(nu am gasit altul)-ea se plictiseste ff repede de anumite activitati si incepe alceva si apoi alceva si tot asa...singura nu prea i place-este extrem de sociabila si ii place sa se joace cu copiii,in special cu cei mai mari putin ca ea(dar asta e fff normal) de aceea cere sa se joace mereu cineva cu ea...dar si pentru ca am preferat sa ne jucam cu ea si noi in functie de timpul pe care il avem(suntem f ocupati si ajungem dupa ora 18,00 acasa).Nu neaparat ca nu stiu jocuri...dar nu sunt atrasi de ele,unii poate chiar nu stiu nu le a aratat/explicat nimeni dar asta vad eu in jurul meu si aici ma refer la copiii de peste 4 ani .Fetita mea,merge la gradi pana la ora.12 apoi o ia buni si o duce in parc apoi acasa sa pape si iar joaca(de aceasta data bunica este companionul ei de joc) si dansa mi a spus ca nu are rabdare cu un joc ca vrea altul..desii la gradi educatoarea mi-a spus ca termina toate sarcinile si este foarte perseverenta si rabdatoare.Probabil ca gradi,parc si apoi joaca acasa o solicita f mult si de aceea apare plictiseala(agitatia).
    Sigur, atunci cand este oboxita, plictiseala se instaleaza mai repede, nu mai are suficienta energie pentru a investi intr-o activitate si de aceea o abandoneaza si incepe alta, sperand sa fie mai satisfacatoare.
    Cred ca in astel de situatii, este nevoie de ceva foarte atragator. Eu am constat ca lucrul manual (sa insire margele, sa faca un ghem, sa teasa un covoras etc) este foarte iubit si activitatile de tip gospodaresc (sa impatureasca servetele, sa curete patrunjel, sa aseze fursecurile in tava, sa ude florile etc) si mai putin cele cu propriile jucarii sau cele de tip educational (colorat, puzzle).

  7. #7
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de llorikiss Vezi mesajul
    Fetita mea adora sa se joace singura.Isi creeaza singura diferite scenarii , desi are doar 4 ani jumatate uneori ma uimeste si pe mine cu creativitatea ei. Se joaca de-a medicul veterinar , iubeste foarte mult animalutele si le ingrijeste ,se joaca cu cuburi, puzzle , se joaca de-a mama si copilul, uneori cand se plictiseste isi face curat in dulapiorul ei cu jucarii si hainute... de fiecare data isi gaseste cate ceva de facut.Si in colectivitate este atrasa de toate jocurile care implica copii, si este devotata echipei ei , incearca sa castige mereu , iar cand pierde nu isi pierde speranta.
    Multumim frumos pentru ca nea-ti impartasit ce ati observat la fetita dvs.
    Gandul mi-a ramas la jocurile in care sunt reguli si cineva pierde si altcineva castiga (pentru ca ati spus ca nu-si pierde speranta cand pierde) si as vrea sa deschidem acest subiect, care creeaza adesea mai mari sau mai mici probleme si anume ”copilul nu accepta sa piarda”.

  8. #8
    Floricica Novice qwer1's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.12.2009
    Postari in forum
    597
    Copilul meu, desi este baiat, adora sa se joace de-a bucataria. Nu stiu de ce il atrage atat de mult, insa isi scoate plastilina, ustensilele de la plastilina(un aparat de facut inghetata, ceva pt placinte, un aparat de facut "paste" etc.) si incepe sa prepare.Apoi pune o parte din mancare intr-o tigaie pe aragazul de la bucataria de jucarie, o parte in cuptor, o parte o pune "rece"in farfurii si da la toata lumea de prin casa sa manance. Apoi isi culege farfurioarele, oalele si le "spala" la chiuveta de la aceeasi bucatarie de jucarie, unde isi imagineaza el ca are apa si apoi le sterge si le pune in dulap, pe rafturi etc. Ii mai place sa picteze, sa se joace cu jocuri(imbraca ursuletii, potriveste cartonasele asemanatoare, puzzle-uri simplute etc.) Se mai joaca si de-a doctorul cu cei din casa(ne face injectii si noi trebuie sa "plangem", se uita in gat, ne pune termometrul), se joaca singur cu scule de jucarie(bate cuie cu un ciocanel,are si niste ochelari de protectie pe care mereu inainte de a incepe joaca e OBLIGATORIU sa ii poarte:)). Face garaj pt masinute din cuburi, se joaca cu masinile, camioanele, afara ii place sa se joace la nisip. Nu prea imi place mie jocul de-a "Dino mare". Se preface ca e dinozaur, imi spune ca are ochii rosii si ca scoate foc pe gura(cred ca a vazut prin desene) si merge prin casa incet si apasat, tropaie mai bine zis si scoate niste sunete de dinozaur..daca vede ca il ignoram dureaza putin joaca asta, dar daca se mai joaca cineva cu el prefacandu-se ca e tot un dino mare, poate sa dureze mult si bine, se distreaza de-a dreptul. Se mai preface alteori ca e pisica, miauna si ne atrage atentia ca da din coada:)
    Ca sa nu mai lungesc, am un baiat care MEREU vrea sa se joace.Nu conteaza de-a ce, dar e mereu in cautare de joaca.
    Ah, uitasem de jocul "de-a Posta". Gaseste cutii prin casa de la diverse lucruri si spune ca imi aduce un pachet, apoi se face ca imi da bani, eu trebuie sa spun "merci" si el "cu placere". E foarte prins in treaba asta cu multumitul, multumeste pt orice, pana si pt un pupic:)

  9. #9
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Noua ne place sa ne jucam cat mai variat- Silviu mereu imi cere "ai joci peiuna" (hai sa ne jucam impreuna) dar asta si pentru ca nu pot decat uneori sa ma joc impreuna cu el si simte nevoia de un partener de joaca. Se mai joaca si singur, cu masinile lui si cu omuletii atasati acelor jocuri. Impreuna facem tot felul de activitati (acum in orice activitate, fie ca e vorba de pictat, o activitate senzoriala sau un pretend play, incerc sa incorporez si cate o recunoastere de cifre sau litere). Poate ca unii parinti considera ca 3 ani si un pic este prea devreme pentru a invata cifrele si literele. Din punctul meu de vedere, atata vreme cat activitatile sunt scurte de fapt joaca, cat copilul se distreaza, totul e ok. La 3 ani stiu ca S. nu va invata sa citeasca (desi cunosc fetite capabile sa o faca la varsta asta), dar imi doresc ca pana la 4 ani sa recunoasca literele si cifrele pana la 10.
    De jucat pe afara se joaca destul de mult de cand a inceput vremea frumoasa- in nisip, cu creta, merge pe bicicleta, observam natura, si in parc, bineinteles.
    Caiet pentru casa mea acesta este blogul unde povestim aproape exclusiv despre cum ne jucam si ce materiale educative folosim, iar in blogroll sunt o sumedenie de mamici si mai maestre la joaca decat mine- daca scrieti o carte despre joc si joaca merita sa aruncati o privire.

  10. #10
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de qwer1 Vezi mesajul
    Copilul meu, desi este baiat, adora sa se joace de-a bucataria. Nu stiu de ce il atrage atat de mult, insa isi scoate plastilina, ustensilele de la plastilina(un aparat de facut inghetata, ceva pt placinte, un aparat de facut "paste" etc.) si incepe sa prepare.Apoi pune o parte din mancare intr-o tigaie pe aragazul de la bucataria de jucarie, o parte in cuptor, o parte o pune "rece"in farfurii si da la toata lumea de prin casa sa manance. Apoi isi culege farfurioarele, oalele si le "spala" la chiuveta de la aceeasi bucatarie de jucarie, unde isi imagineaza el ca are apa si apoi le sterge si le pune in dulap, pe rafturi etc. Ii mai place sa picteze, sa se joace cu jocuri(imbraca ursuletii, potriveste cartonasele asemanatoare, puzzle-uri simplute etc.) Se mai joaca si de-a doctorul cu cei din casa(ne face injectii si noi trebuie sa "plangem", se uita in gat, ne pune termometrul), se joaca singur cu scule de jucarie(bate cuie cu un ciocanel,are si niste ochelari de protectie pe care mereu inainte de a incepe joaca e OBLIGATORIU sa ii poarte:)). Face garaj pt masinute din cuburi, se joaca cu masinile, camioanele, afara ii place sa se joace la nisip. Nu prea imi place mie jocul de-a "Dino mare". Se preface ca e dinozaur, imi spune ca are ochii rosii si ca scoate foc pe gura(cred ca a vazut prin desene) si merge prin casa incet si apasat, tropaie mai bine zis si scoate niste sunete de dinozaur..daca vede ca il ignoram dureaza putin joaca asta, dar daca se mai joaca cineva cu el prefacandu-se ca e tot un dino mare, poate sa dureze mult si bine, se distreaza de-a dreptul. Se mai preface alteori ca e pisica, miauna si ne atrage atentia ca da din coada:)
    Ca sa nu mai lungesc, am un baiat care MEREU vrea sa se joace.Nu conteaza de-a ce, dar e mereu in cautare de joaca.
    Ah, uitasem de jocul "de-a Posta". Gaseste cutii prin casa de la diverse lucruri si spune ca imi aduce un pachet, apoi se face ca imi da bani, eu trebuie sa spun "merci" si el "cu placere". E foarte prins in treaba asta cu multumitul, multumeste pt orice, pana si pt un pupic:)
    Multumim pentru descrierea amanuntita a atator jocuri si pentru ”exemplele” de jocuri simbolice (”de-a...”).


    In plus am simtit ca e o mare bucurie in familie cand primiti spaghete, prajituri, pachete, bani si chiar...injectii!


    Va mai asteptam sa ne scrieti din aceste minunatii ale copilariei pe care avem sansa sa o retraim alaturi de copiii si nepotii nostri!


    Asociatia Romana de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup "Enrique Pichon Riviere"

  11. #11
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de raluca28 Vezi mesajul
    Noua ne place sa ne jucam cat mai variat- Silviu mereu imi cere "ai joci peiuna" (hai sa ne jucam impreuna) dar asta si pentru ca nu pot decat uneori sa ma joc impreuna cu el si simte nevoia de un partener de joaca. Se mai joaca si singur, cu masinile lui si cu omuletii atasati acelor jocuri. Impreuna facem tot felul de activitati (acum in orice activitate, fie ca e vorba de pictat, o activitate senzoriala sau un pretend play, incerc sa incorporez si cate o recunoastere de cifre sau litere). Poate ca unii parinti considera ca 3 ani si un pic este prea devreme pentru a invata cifrele si literele. Din punctul meu de vedere, atata vreme cat activitatile sunt scurte de fapt joaca, cat copilul se distreaza, totul e ok. La 3 ani stiu ca S. nu va invata sa citeasca (desi cunosc fetite capabile sa o faca la varsta asta), dar imi doresc ca pana la 4 ani sa recunoasca literele si cifrele pana la 10.
    De jucat pe afara se joaca destul de mult de cand a inceput vremea frumoasa- in nisip, cu creta, merge pe bicicleta, observam natura, si in parc, bineinteles.
    Caiet pentru casa mea acesta este blogul unde povestim aproape exclusiv despre cum ne jucam si ce materiale educative folosim, iar in blogroll sunt o sumedenie de mamici si mai maestre la joaca decat mine- daca scrieti o carte despre joc si joaca merita sa aruncati o privire.
    Multumesc pentru recomandari si adrese, le voi citi cu drag si voi tine seama de ele.


    Scriind despre litere si cifre, inteleg ca ”deschideti” subiectul invatarii prin joc.


    Asociatia Romana de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup "Enrique Pichon Riviere"

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari