Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Administrator Floricica Nou Venita pavalina's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.11.2009
    Postari in forum
    169

    Despre violenta domestica

    Nu pot sa nu ma intreb de ce accepta unele femei tratamentul acesta din partea partenerilor lor. Nu inteleg cum poti sa iubesti un om care se poarta cu tine in felul acesta, care te abuzeaza si te maltrateaza si nu te respecta si nu inteleg de ce ai sta langa o asemenea persoana. Voi ce parere aveti? De ce raman unele femei in relatii in care sunt abuzate de sotii/iubitii/partenerii lor de viata?

  2. #2
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Citat Postat de pavalina Vezi mesajul
    Nu pot sa nu ma intreb de ce accepta unele femei tratamentul acesta din partea partenerilor lor. Nu inteleg cum poti sa iubesti un om care se poarta cu tine in felul acesta, care te abuzeaza si te maltrateaza si nu te respecta si nu inteleg de ce ai sta langa o asemenea persoana. Voi ce parere aveti? De ce raman unele femei in relatii in care sunt abuzate de sotii/iubitii/partenerii lor de viata?

    E simplu sunt femei slabe usor manipulabile influentabile iar daca mai sunt si copiii la mijloc poi atunci e si mai usor pentru partener sa isi tina consoarta langa el prin bataia jigniri si violenta...problema e ca daca sunt si copiii la mijloc deja devine si mai grav! Sfat pentru femeile abuzate indiferent de circumstante nu iertati nici o jignire si la prima palma prmita plecati fara sa mai priviti inapoi.

  3. #3
    Floricica Debutanta Hayeti's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.06.2011
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    1.068
    Inca traim vremuri in care femeia nu este in stare sa-si ia propria soarta in maini...inca mai plecam urechea la "gura lumii"...inca ne mai cramponam de statutul de "doamna" versus "femeie divortata" si nu in ultimul rand, situatia financiara are un cuvant greu de spus.
    Parerea mea este ca atunci cand o femeie accepta toate aceste abuzuri avem de-a face deja cu o patologie, relatia de acest tip fiind una de dependenta...si ca de dragoste nu mai poate fi vorba...este mai mult un drog...si de cele mai multe ori in subconstient femeia simte ca merita tratamentul dur...are constiinta falsa a vinovatiei...Este vorba de un cerc vicios din care este foarte greu sa iesi...odata ce ai permis sa se intample....
    Eu personal am trecut printr-o astfel de relatie abuziva...nu la modul ca ma maltrata fizic, ci nu ma respecta si ma insela de cate ori avea ocazia. Stiam toate acestea si acceptam injosirea...as fi facut orice sa-l tin langa mine...Ma suna in toiul noptii si fugeam la el de-mi sfaraiau calcaiele...Ma omora prin tot ce-mi facea cu picatura chinezeasca, sufeream ca un caine, dar numai gandul ca as fi putut sa nu mai fiu cu el, imi dadea impresia ca nu am aer...A fost cumplit sa pun piciorul in prag si sa ma rup de tot...nu am fost om ani de zile....si am ramas cu sufletul acolo chiar daca intre timp ma casatorisem (prima oara). In realitate simteam ca am ramas legata sufleteste de el pt. totdeauna (nu povestesc acum despre actualul meu sot si eliberarea definitiva)....
    Acum, privind in urma....nu cred ca era dragoste...era disperare....ma pierdusem asa de tare in el, incat ma dizolvasem complet, nu mai stiam unde incepe el si unde ma sfarsesc eu....Nu mai stiam sa traiesc fara el...Asa ca, intr-un fel...inteleg...
    Totusi...n-am acceptat niciodata abuzul fizic...si astazi traiesc dupa acelasi principiu "cine misca, nu mai misca!" Adica niciodata in viata asta si in toate cate vor urma nu voi accepta ca un barbat sa ridice mana asupra mea!

  4. #4
    Floricica Novice supermami's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.02.2007
    Postari in forum
    398
    Totul incepe cand nu te respecti si nu te iubesti pe tine insuti!Se accepta multe lucruri pe care nu ar trebui , din dragoste pentru cel ce face rau ...e un fel de Sindrom Stockholm la nivel de familie sau relatie, in care unul e abuzatorul si cealalt e victima!Se permiti umilinta, violenta verbala si fizica de frica, din cauza gurii lumii, asa cum a spus si Hayeti. Intervine lipsa unei alternative, persoana abuzata nu are sprijinul nimanui, si se complace in aceasta situatie fara sfarsit.
    O palma care se iarta, insa, se transforma intr-un pumn, si mai apoi in lucruri si mai grave!De aceea, dupa primul semn de violenta trebuie pus capat relatiei, pentru ca vor apare situatii tragice!

  5. #5
    tabitha
    Guest
    Exista multe cazuri cand cele abuzate nu au unde sa plece.Eu stiu un caz concret,o mama cu 3 copii nu a avut alta alternativa si a stat alaturi de un sot schizofrenic si foarte agresiv din punct de vedere verbal si nu numai.Boala lui s-a declansat cam la 10 ani de la casatorie,timp in care au muncit si au investit totul in casa lor,pentru ca nici unul din ei nu avea sprijinul familiei.Dupa 5 ani de chin unul din vecini s-a casatorit cu o fata dintr-o localitate de langa Bucuresti (ei fiind din partea Moldovei) si a ajutat-o sa plece impreuna cu copiii la mama ei ramasa singura.Asta a fost noroc curat,dar oare cate din femeile abuzate care mai au si copii,au unde pleca?
    Autoritatile nu te ajuta decat daca ai acte doveditoare ca ai fost abuzata fizic.Adica trebuie sa fii calcata in picioare la propriu ca sa ajungi intr-o camera sociala pe o perioada scurta,iar apoi...pe strada,daca nu ai alta alternativa.

  6. #6
    Floricica Novice meprincipessa's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.06.2010
    Postari in forum
    344
    Eu cred ca o femeie ramane langa un parter violent pentru ca nu are curaj sa infrunte viata de una singura. Se teme de viitor. Eu am chiar un exemplu, o ruda prin alianta: are 3 copii si nu vrea sa lucreze. Se complace in aceasta situatie si spune mereu ca nu are cum sa se descurce pentru ca nu are serviciu, dar ca nici nu vrea sa lucreze. A fost tentata la un moment dat de divort, s-a dus la protectia mamei si copilului cu certificat medico legal, dar apoi a revenit acasa pentru ca depinde financiar de sot.
    Modificata de meprincipessa; 18.06.2013 la 17:31:29.

  7. #7
    sadia
    Guest
    Se poate spune tot,dar e clar ca aceste femei nu sunt deloc ajutate.Acum stim cu totii ca nu e bine a accepta violenta,dar atunci cand ele pleaca,si nu au un suport financiar,cu copii in special,nu sunt ajutate DELOC.
    Sora unei amice a avut curajul sa plece,desi situatia financiara in fosta relatie era fff buna,cand a plecat sa trezit in strada,cu 3 copiii......cine o ajuta?
    Statul nu,politia nici atat,..........niste parinti amarati si batrani ii mai intinde cate o mana,munca nu gaseste in nici un fel,cu 3 copii,cum face.....sa-si gaseasca o munca adaptata.
    Si apoi noi vb ,tastam dar de fapt ee traiesc adevarate drame si dupa ce plec din acele relatii......e groaznic fetelor....doamne si am atatea cazuri in ochii mei,cu ce sa le ajuti.....nu prea ai cu ce.....
    Si asa ele prefera sa ramana acolo,in relatia abuziva.

  8. #8
    tabitha
    Guest
    Citat Postat de sadia Vezi mesajul
    Se poate spune tot,dar e clar ca aceste femei nu sunt deloc ajutate.Acum stim cu totii ca nu e bine a accepta violenta,dar atunci cand ele pleaca,si nu au un suport financiar,cu copii in special,nu sunt ajutate DELOC.
    Sora unei amice a avut curajul sa plece,desi situatia financiara in fosta relatie era fff buna,cand a plecat sa trezit in strada,cu 3 copiii......cine o ajuta?
    Statul nu,politia nici atat,..........niste parinti amarati si batrani ii mai intinde cate o mana,munca nu gaseste in nici un fel,cu 3 copii,cum face.....sa-si gaseasca o munca adaptata.
    Si apoi noi vb ,tastam dar de fapt ee traiesc adevarate drame si dupa ce plec din acele relatii......e groaznic fetelor....doamne si am atatea cazuri in ochii mei,cu ce sa le ajuti.....nu prea ai cu ce.....
    Si asa ele prefera sa ramana acolo,in relatia abuziva.
    Adevarat!Nu au alternativa,altfel care ar sta in asa situatie?S-a ridicat in slavi legea impotriva violentei domestice,dar tot nu s-a intamplat nimic.In plus s-a mai bagat si legea custodiei comune,in caz de divort tot la mana tatalui stai,nu poti pleca nicaieri,trebuie sa-ti stie adresa,poate veni oricand sa terorizeze.Ca sa ajunga decazut din drepturi,alt proces,alte cheltuieli,iar bani nu sunt nici de mancare.Eu as vrea sa vad una din cele care zic de femeile abuzate ca sunt slabe si nu au curaj sa infrunte viata,iesind in miezul iernii cu cativa copii de mana si plecand...nicaieri.

  9. #9
    Floricica Cu Vechime Bia25's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.07.2010
    Localitate
    Cluj-Napoca
    Postari in forum
    8.236
    Ufff,e un subiect tare trist :( ...din pacate,cunosc si eu un caz destul de dramatic si pot spune ca e cu atat mai dureros cu cat situatia a fost acceptata ani la rand,e si mai dureros cand ajungi sa traiesti cu frica zilei de maine.Ultima fraza era mereu pe buzele unei prietene apropiate,care,din pacate a indurat multi ani de rele tratamente atat verbale cat si fizice.Nu mai conta ca era insarcinata,ca era lauza,ca era cu bebe la san,bataile si injuriile faceau parte din viata ei,ca ceva normal.A ajuns sa fie data afara de la locul de munca,un job nu de neglijat,pt ca dumnealui a facut scandal acolo,plus ca multe din aceste episoade se repetau in fata copilasului,ceea ce e si mai trist,deoarece se stie prea bine ca aceste evenimente pot avea repercursiuni mai tarziu.
    Dupa ani de durere,s-a hotarat sa rupa legatura ce-i unea pana la urma,o hartie ...
    A plecat si i-a intentat divort...dar sa nu credeti ca s-a oprit aici totul,i-a fost luat copilul si tinut inchis doua sapt,fara ca politia sau alt organ abilitat sa intervina,a fost terorizata si urmarita la tot pasul,de cate ori il intalnea ii lua telefonul si il calca la propriu in picioare(ea zice ca i-a distrus vreo 10 telefoane),pffuuii,a avut nenumarate plangeri la politie si in cele din urma a primit domnul restrictie pana la pronuntarea divortului.Mare i-a fost bucuria cand a primit custodia baietelului si a incercat sa mearga inainte cu fruntea sus.Cand o intrebam de ce sta alaturi de un monstru,imi raspundea ca nu vrea sa-si faca parintii sa sufere,ii iubeste atat de mult,sunt ceva mai batrani pt ca au avut-o mai tarziu...mai sunt mii de detalii in aceasta poveste,insa sunt destul de dureroase,asa ca ma rezum la ceea ce am scris mai sus.
    Din pacate,nu e singura drama ,ci sunt sute de mii de cazuri dureroase pt care nu mai gaseste nimeni rezolvare.Traim intr-o lume in care banii si interesele sunt mai presus de orice.Si chiar asa :Legea Violentei Domestice ,unde e?s-a facut atata tam-tam pe seama ei,ca pana la urma sa nu se mai intample nimic concret??sau poate n-oi fi auzit eu,de ceva vreme nu mai urmaresc stirile,ma deprima!!!

  10. #10
    Floricica Novice Mamiii.lui.Maxiii's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.03.2013
    Localitate
    Sibiu
    Postari in forum
    386
    Hop si eu pe aici.

    Vreau sa impartasesc cu voi o perioada nu tocmai placuta din viata mea de dupa cununie si nasterea bebelului.
    Unele mamici de pe aici ma stiu cu ceva probleme cu sotul, insa nu stiu tot.
    Dupa o viata chinuita langa mama, unde induram batai si certuri care m-au marcat psihic, am decis sa imi fac viata mea. Cum eram tinuta mai mereu in casa de mama si nu am cunoscut prea multa lume, am dat de golanasul meu care mi-a facut cateva zile fripte. Dupa casatorie a fost totul ok, dupa cateva luni, a venit bebe si s-au incurcat oalele. Amandoii fiind tineri, fara experienta de viata si fara responsabilitati in trecut, am luat-o razna. El era stresat, mereu pe ganduri cum sa faca sa fie bani in casa, si problema lui era ca nu discuta cu mine ce-l framanta iar eu ma gandeam la cu totul altceva. Si dintr-una intr-alta, porneau scandalurile, au fost 3 dar au trecut si sper sa nu se mai repete.
    Eu nestiind ce are el pe suflet si in gand ii scoteam ochii cu tot felul de aberatii pe care le vedeam eu in comportamentul sau. Adica daca vedeam ca nu ma baga in seama, sau nu prea vorbea cu mine cand venea de la lucru, credeam ca nu ma mai vrea, ca are pe alta, ca e plictisit de mine si asa mai departe. Dar de fapt, in tacerea lui se ascundea teama zilei de maine, daca o sa avem bani in casa, daca o sa avem ce manca ( tin sa precizez ca nu avem nici un fel de ajutor din nici-o parte ) si totusi el nu vroia sa duc eu sau copilul lipsa de ceva. Iar cand eu ii umpleam capul cu gelozii si apucaturi se enerva pentru ca eu nu realizam cat de mult se streseaza el de fapt pentru familie si cat de mult il rodea ideea ca poate o sa avem nevoie de ceva mai ales pentru bebe si nu o sa avem de unde.
    Si da. M-a lovit de cateva ori, nu batai dinalea groaznice, o palma, un bruscat, chestii dinastea. Inainte, cand nu aveam ganduri de maritis imi spuneam mereu ca nu o sa stau cu un barbat care sa ma loveasca. Dar tinand cont de situatia noastra si de tot haosul din ziua de azi e de inteles. Lipsa de comunicare e rea. Pentru ca se pot intelege cu totul alte chestii si situatia poate avansa urat. Ei ce sa vezi, am fost si eu la Politie la prima cearta mai aprinsa ... si ce credeti ? Ca s-au stresat prea mult domnii de la Politie ? Nici vorba, fiind obijnuiti cu cazurile de acest gen. Mi-a zis unul din ei, sunteti sigura ca vreti sa depuneti reclamatie, ca suntet tineri, e si copilul si sigur va impacati. Foarte nepasatori.
    Dar fiind in situatia mea, am terminat doar cls. a 11 a, pentru ca am nascut si nu aveam cu cine sa las copilul, asa ca primesc indemnizatia 2 ani si stau acasa cu el, nu mi-am putut termina liceeul, cu mama cum nu aveam o viata prea frumoasa si nu avea prea multe sa imi ofere, decat sa ma tina la ea cu bebe, dar in acelasi ritm alert, certuri, nervi, stres. Cum sa imi cresc copilul in asa ceva ? Plus ca ea se astepta ca banii copilului sa intre pe mana ei, ca sa ce ? Sa-i bea. Alta varianta nu aveam, unde sa ma duc, sau asa. Pe langa faptul ca dupa cateva zile mi-a trecut "ura" ce o aveam pe sotul meu pentru ce a facut si m-am impacat cu el. Stiu ca isi iubeste copilul si e in stare de orice pentru el, si stiu ca si pe mine ma iubeste in sinea lui, doar ca nu e genul care sa o zica chiar daca a facut ce a facut.
    Si am retras plangerea, oricum cei de la Politie prea multe nu au facut, i-au dat o amenda si cam atat. Bine, i-a deschis dosar, dar fara probe ? Nu avea nici o valoare. Martori nu erau asa ca n-avea rost. Acum ca ne-am impacat, ne-am mai asezat pe picioarele noastre, stam cat de cat mai binisor cu banii fata de perioada aia lucrurile sunt mult mai frumoase acum, si chiar daca ne mai certam, ne mai injuram reciproc la nervi, nu am mai avut probleme de genu.
    Imi creste inima cand ii vad pe amandoi cum se joaca, povestesc, rad...se vede in comportamentul lor ca se iubesc. Bebe e mereu cu gura pana la urechi cand il vede, iar el la fel. Nu as putea sa le daram fericirea, mai ales a copilului meu. Nu vreau sa il condamn la o viata far tatal lui, pentru ca eu insami am trait fara sa imi cunosc tatal si stiu cat e de greu si de dureros. El fiind si baiat are si mai mare nevoie de el.

    Trebuie sa invatam sa iertam in viata, si noi gresim la randul nostru, chiar daca noua nu ni se pare deloc asa.
    Si cand e vorba de destinul propriului tau copil nu poti sa il rupi de nici unul dintre parintii lui atata timp cat il iubesc.
    Acum suntem fericiti cu totii.
    Dar bineinteles ca daca cumva pe viitor s-ar mai repeta scene de genu`, poate mai urate de atat, nu as ezita sa il parasesc. Insa atunci nu puteam pleca cu copilul, pentru ca nu aveam ce sa ii ofer, nu poti creste un copil doar cu cele 8 milioane, si nu aveam nici incredere sa il las cu mama si sa ma duc sa lucrez ca sa ii pot oferi tot ce are nevoie.
    Acum nu-i lipseste nimic, de asta se ocupa tata-so. Si nici mie nu imi lipseste nimic, poate doar afectiune si recunostinta mi-as dori mai multa, dar poate cu timpul o sa le primesc si pe alea. Adevarul e ca am devenit o cicalitoare si o geloasa de cand am nascut si stiu ca nu ii place asta.

    Asa ca depinde de caz. In cazul meu a fost bine ce am facut, insa sa stai sa te calce in picioare un barbat NU !!! Ca mai e palma, un impins, o jignire, mai treci cu vederea. Sa fim seriosi, chiar daca multora nu li s-a spus, ce credeti ca parintii nostrii, nu au avut macar o data in viata o scapare dinasta, sau poate chiar mai multe, si au ramas impreuna si pana la urma copii au fost fericiti ? Numai o mama poate stii cate sacrificii e in stare sa faca pentru copilul ei, numai sa ii fie lui bine, refuza sa se mai gandeasca si la ea. Pentru ca asa e DRAGOSTEA DE MAMA!

  11. #11
    Floricica Novice Mamiii.lui.Maxiii's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.03.2013
    Localitate
    Sibiu
    Postari in forum
    386
    Citat Postat de ghiocelul_rosu Vezi mesajul
    Sfat pentru femeile abuzate indiferent de circumstante nu iertati nici o jignire si la prima palma prmita plecati fara sa mai priviti inapoi.
    Daca ar fi atat de usor. Sfatul tau e bun, si eu l-as da la femeile abuzate, dar stiu ca nu e usor ! Depinde si in ce situatie te aflii. Dar cum au mai spus mamicile, atunci cand nu ai alta alternativa mai bine stai acolo, decat sa te duci sa stai cu copii pe strada si sa nu ai ce le oferi.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari