Adoptiile internationale

 

Tot mai des intalnite adoptiile internationale reprezinta adevarate provocari atat pentru familie cat si pentru copilul adoptat. Un copil care a crescut intr-un orfelinat este diferit fata de un copil care s-a nascut intr-o familie care l-a acceptat de la inceput.

Unii copii adoptati se acomodeaza mai usor decat altii, dar toate familiile in cauza se confrunta cu aceleasi probleme legate de adoptie: dificultatile de comunicare, socul cultural, calatoria in sine, privarea de somn, acomodarea in noua casa.

Adoptiile internationale, mai ales in cazul tarilor putin dezvoltate, pot ascunde diferite probleme care pot ingreuna integrarea in noua familie (problemele de sanatate, in special cele neurologice sau psihologice, stesul emotional).

Sfaturi privind evitarea si depasirea depresiei post-adoptie

Rabdarea si perseverenta prezinta cheia stabilirii unui atasament emotional intre copilul adoptat si noua lui familie. Acest proces necesita un anumit interval de timp, deseori fiind necesare mai multe luni pentru ca noul membru al familiei sa se simta in sigurata si sa aibe incredere in noii parinti.

Oferirea afectiunii neconditionate sta la baza unei legaturi afective puternice intre copilul adoptat si mama acestuia. Pe langa necesitatile zilnice (hrana, hainute, jucarii), dragostea si afectiunea este vitala pentru orice dezvoltarea corespunzatoare neuropsihologica a oricarui copil.

Mama trebuie sa fie constienta ca uneori reactiile unui copil adoptat sunt diferite fata de alti copii, lucru datorat in mare parte obstacolelor de ordin psihologic pe care copilul adoptat trebuie sa le depaseasca.

Parintii trebuie sa fie rabdatori si nu trebuie sa compare copilul cu alti copii de aceeasi varsta. Copii adoptati dobandesc uneori mai incet anumite abilitati si necesita mai mult exercitiu si rabdare pentru a reusi acest lucru. Odata cu acomodarea copilului in familie, lucrurile vor reveni la normal.

Pastraeea unei atitudini pozitive este importanta si este necesara in momentele de frustrare si nemultumire legate de acomodarea copilului in familie. Mama in special, trebuie sa constientizeze faptul ca majoritatea problemelor legate de adoptie sunt temporare si nu permanente.

Cunoasterea si intelegerea copilului adoptat este esentiala pentru stabilirea unei punti emotionale cu acesta. Fiecare copil are personalitatea lui distinctiva, are anumite preferinte si emotii, de aceea cunoasterea cat mai amanuntita a acestora sta la baza satbilirii unei relatii cat mai apropiate cu acesta.

Profilaxia si recunoasterea precoce a problemelor legate de adoptie

Programele specializate in sustinerea familiilor care au adopta un copil, sunt utile deoarece ajuta la recunoasterea si depasirea problemelor legate de adoptie.

Exista mai multi specilisti care pot oferii sprijinul necesar familiior si copiilor adoptati (psihologi, psihiatri, pediatri, consilieri familiali, terapeuti ocupationali sau logopezi).

Problemele cel mai des intalnite in cazul copiilor adoptati si care se regasesc la peste 75% dintre acestia, sunt: intarzierea dezvoltarii psihosomatice, tulburarile de personalitae, dificultatile de comunicare (intarzierea limbajului verbal), etc.

Datorita numarului mare de copii adoptati care prezinta diferite deficiente, s-a pus la punct un program national care ajuta la recunoasterea si tratarea acestora.

Evaluarea initiala a copilului este de obicei realizata de pediatrul familiei, care printr-un examen clinic general, poate sa-si dea seama de prezenta si gravitatea acestor dizabilitati. Acesta va recomanda in continuare alte consulturi de specialitate (neurologic, neuropsihitric), pentru a putea evidentia anumte afectiuni organice care stau la baza acestor tulburari.

Patologia organica necesita tratament corespunzator si este de cele mai multe ori corelata cu alte terapii (psihologica, logopedica, ocupationala).

Educarea parintilor este la fel de importanta. Chiar daca de multe ori acestia evita sa ceara ajutor specilaizat, fie pentru ca se simt jenati sau pentru ca spera ca se vor descurca singuri, ajutorul specializat ii pot ajuta sa depaseasca mai usor aceste probleme.

Programele speciale pentru copii adoptati si pentru copiii acestora, incud urmatoarele;

terapia ocupationala, ajuta la dobandirea si exersarea unor abilitati motorii

logopedia, ajuat la formarea unui limbaj adecvat si la stabilirea unei bune comunicari verbale, corecteaza deficientele de vorbire si invata scrierea si citirea corecta

fizioterapia, este importanta mai ales in cazul in care copilul asociaza anumite deficiente neurologice, mersul, deplasarea si celelate activitati fizice fiind greu sau aproape imposibil de realizat

terapia familiala

terapia de grup