Elevii romani sunt scosi la tabla si dau teste. Ce se intampla intr-o scoala din Japonia: copiii fac singuri inclusiv curatenie

/ / Modificat: 2026-10-05
Elevii romani sunt scosi la tabla si dau teste. Ce se intampla intr-o scoala din Japonia: copiii fac singuri inclusiv curatenie

Tabla, testele, ascultarea si temele fac parte din rutina multor elevi din Romania. La mii de kilometri distanta, in Japonia, viata de zi cu zi din scoala poate arata diferit. Pe langa materiile obisnuite, copiii sunt implicati in activitati care ii invata sa aiba grija de spatiul comun, sa colaboreze si sa isi asume responsabilitati.

Una dintre practicile care ii surprinde cel mai mult pe parintii din alte tari este faptul ca elevii japonezi participa la curatenia scolii. Copiii pot matura, sterge podelele si pot face ordine in salile de clasa, pe holuri si in alte spatii pe care le folosesc.

Aceste activitati nu sunt privite doar ca niste treburi care trebuie facute, ci si ca o parte a educatiei. Ideea este ca elevul sa inteleaga de mic faptul ca un spatiu folosit de intreaga comunitate trebuie ingrijit de cei care il folosesc.

Copiii fac curatenie in propria scoala

In multe scoli din Japonia exista un interval dedicat curateniei. Elevii primesc diferite responsabilitati si lucreaza impreuna pentru a pune in ordine clasa si spatiile comune.

Sarcinile pot fi impartite intre copii si schimbate periodic. Unii se ocupa de sala de clasa, altii de holuri sau de alte zone ale scolii. Profesorii ii indruma, mai ales pe cei mici, insa copiii sunt cei care realizeaza o buna parte dintre activitati.

Scopul nu este doar obtinerea unei sali curate. Prin repetarea acestor activitati, elevii invata sa lucreze impreuna, sa respecte munca celorlalti si sa fie atenti la locul in care isi petrec o mare parte din zi.

In loc sa plece pur si simplu din clasa si sa lase in urma lor dezordine, copiii sunt incurajati sa participe la ingrijirea spatiului pe care l-au folosit.

Elevii participa si la servirea mesei

Responsabilitatile copiilor pot continua si in timpul pranzului. In scolile japoneze, elevii participa frecvent la distribuirea mancarii catre colegi si la strangerea lucrurilor dupa terminarea mesei.

Copiii desemnati pentru aceasta activitate pot ajuta la aducerea si impartirea mancarii, iar responsabilitatile sunt impartite astfel incat mai multi elevi sa treaca, pe rand, prin aceasta experienta.

Pranzul devine astfel mai mult decat o simpla pauza intre ore. Este si un moment in care copiii invata sa se organizeze, sa lucreze pentru ceilalti si sa inteleaga faptul ca fiecare membru al grupului are anumite responsabilitati.

Pentru un copil, sarcina de a servi masa colegilor sau de a strange dupa masa poate parea un lucru marunt. Repetata insa in timp, aceasta poate contribui la formarea autonomiei si a sentimentului de responsabilitate.

Scoala nu inseamna doar note si materie

Sistemul japonez de invatamant este cunoscut si pentru accentul pus pe activitatile prin care copiii invata sa functioneze ca parte a unei comunitati. Asta nu inseamna ca elevii japonezi nu sunt evaluati sau ca nu exista examene si presiune academica.

Pe masura ce copiii avanseaza in sistemul de invatamant, examenele pot deveni importante, mai ales atunci cand se pregatesc pentru admiterea la urmatorul nivel de studiu. Multi elevi apeleaza inclusiv la pregatire suplimentara in afara scolii.

Diferenta interesanta apare insa in modul in care scoala combina educatia academica cu responsabilitatile cotidiene. Copilul nu este doar cel care vine la scoala, participa la ore si pleaca acasa. El este implicat si in viata comunitatii din care face parte.

Ce invata copiii atunci cand matura clasa

Privita din exterior, imaginea unor elevi care matura sau sterg podeaua scolii poate parea neobisnuita. In spatele acestei rutine exista insa o idee simpla: responsabilitatea pentru un spatiu comun nu trebuie sa apartina intotdeauna altcuiva.

Copiii invata ca trebuie sa lase in ordine locul pe care l-au folosit, sa isi indeplineasca sarcina chiar daca nu este una distractiva si sa colaboreze cu ceilalti pentru obtinerea unui rezultat comun.

Scoala devine astfel si un loc in care sunt exersate lucruri care nu apar neaparat intr-un manual: autonomia, cooperarea, respectul pentru munca si grija fata de spatiile comune.

Modelul japonez nu poate fi comparat cu cel romanesc doar prin numarul de teste sau prin cine face curatenie in clasa. Diferentele culturale si educationale sunt mult mai complexe. Practica elevilor japonezi arata insa ca educatia poate continua si dupa ce manualele sunt inchise, iar unele dintre lectiile importante ale unei zile de scoala pot incepe chiar atunci cand copiii iau matura in mana.

Articole recomandate

Citeste si despre