A fi parinte inseamna, zi de zi, grija, organizare, decizii si multa energie consumata. Pentru un parinte care isi creste singur copilul, toate aceste responsabilitati pot deveni si mai greu de gestionat.
Munca, treburile casei, programul copilului, scoala, cumparaturile, problemele medicale si situatiile neprevazute trebuie rezolvate de aceeasi persoana. In timp, lipsa pauzelor si a unui sprijin constant poate duce la epuizare fizica si emotionala.
Specialistii atrag atentia ca un parinte singur nu trebuie sa incerce sa le faca pe toate fara ajutor. Construirea unei retele de persoane de incredere poate fi una dintre cele mai importante resurse pentru prevenirea burnoutului parental.
Nu trebuie sa faci totul singur
Una dintre cele mai mari presiuni resimtite de parintii singuri este ideea ca trebuie sa fie permanent disponibili si sa poata rezolva orice problema.
Aceasta mentalitate poate duce la suprasolicitare. Parintele ajunge sa isi lase propriile nevoi pe ultimul loc si sa considere ca solicitarea ajutorului reprezinta un semn de slabiciune.
In realitate, cresterea unui copil nu trebuie sa fie responsabilitatea unei singure persoane in fiecare moment al zilei. Ajutorul poate veni din partea familiei, prietenilor, vecinilor sau a altor persoane de incredere. Chiar si cateva ore in care altcineva preia o responsabilitate pot face diferenta.
Delegarea poate reduce presiunea
Un pas important pentru prevenirea epuizarii este impartirea sarcinilor. Nu este necesar ca parintele sa renunte la controlul asupra lucrurilor importante. Delegarea poate incepe cu responsabilitati simple si concrete.
De exemplu, o alta persoana poate ajuta cu:
-
preluarea copilului de la scoala;
-
supravegherea lui pentru cateva ore;
-
cumparaturile;
-
anumite treburi casnice;
-
insotirea copilului la activitati;
-
rezolvarea unor sarcini administrative;
-
sprijinul in perioadele foarte aglomerate.
Scopul nu este ca parintele sa se retraga din viata copilului, ci sa nu fie nevoit sa gestioneze singur fiecare aspect al vietii de familie.
Cum construiesti o retea de sprijin
O retea de sprijin nu apare peste noapte. Ea se construieste treptat, prin relatii bazate pe incredere si experiente pozitive. Terapeuta Smaranda Cernescu subliniaza importanta evaluarii persoanelor carora parintele le incredinteaza responsabilitati legate de copil.
Nu orice persoana disponibila este automat si potrivita pentru a avea grija de un copil. Este important ca parintele sa observe comportamentul persoanei, modul in care aceasta comunica si felul in care interactioneaza cu copilul. Un inceput bun poate fi o responsabilitate mica. Daca lucrurile functioneaza bine, nivelul de implicare poate creste treptat.
Increderea se construieste in timp
Atunci cand este vorba despre copil, este firesc ca parintele sa fie atent la persoanele carora le acorda incredere. Nu este nevoie ca toate responsabilitatile sa fie delegate imediat.
O relatie de incredere se poate dezvolta prin pasi mici. Parintele poate incepe cu situatii simple, poate observa modul in care persoana respectiva reactioneaza si poate decide ulterior daca este potrivita pentru un rol mai important. Este util ca asteptarile sa fie discutate clar de la inceput, mai ales atunci cand este vorba despre supravegherea copilului.
Vinovatia nu ajuta un parinte deja epuizat
Parintii pot ajunge sa se simta vinovati atunci cand nu reusesc sa fie disponibili permanent pentru copii. Pentru un parinte singur, aceasta presiune poate fi si mai mare. Pot aparea ganduri precum „nu fac suficient”, „ar trebui sa ma descurc singur” sau „copilul meu are nevoie de mine tot timpul”.
Astfel de asteptari nerealiste pot contribui la epuizare. A fi un parinte implicat nu inseamna sa fii disponibil 24 de ore din 24 si sa renunti complet la propriile nevoi. Copiii au nevoie si de un parinte care are suficienta energie pentru a fi prezent emotional si pentru a lua decizii cu calm.
Ce este burnoutul parental
Burnoutul parental este o forma de epuizare asociata cu presiunea persistenta a responsabilitatilor de parinte. Printre semnele care pot indica o suprasolicitare se pot numara:
-
oboseala persistenta;
-
iritabilitatea;
-
lipsa energiei;
-
senzatia ca orice sarcina este prea dificila;
-
dificultatea de a te concentra;
-
lipsa timpului pentru propria persoana;
-
senzatia de coplesire;
-
diminuarea rabdarii in relatia cu copilul.
Aceste stari nu trebuie ignorate atunci cand devin persistente. Discutia cu un psiholog sau cu un alt specialist poate fi utila pentru identificarea unor solutii potrivite situatiei fiecarui parinte.
De ce este important timpul pentru tine
Un parinte singur poate considera ca timpul petrecut pentru propria persoana este mai putin important decat nevoile copilului. Odihna, somnul, miscarea, intalnirile cu prietenii sau cateva momente de liniste nu sunt insa activitati inutile. Ele pot contribui la mentinerea resurselor fizice si emotionale.
Chiar si o pauza scurta, atunci cand este posibila, poate ajuta la reducerea presiunii acumulate. Important este ca parintele sa nu astepte sa ajunga complet epuizat pentru a cauta o solutie.
Ajutorul poate fi oferit si primit reciproc
Sprijinul dintre parinti sau intre membrii unei comunitati poate functiona pe baza reciprocitatii. De exemplu, o persoana poate ajuta cu supravegherea copilului intr-o anumita zi, iar parintele poate oferi la randul sau ajutor atunci cand aceasta are nevoie.
Astfel de relatii pot contribui la formarea unei comunitati in care responsabilitatile sunt impartite, iar parintii nu se simt izolati.
Cand ar trebui cerut ajutorul unui specialist
Uneori, sprijinul familiei sau al prietenilor nu este suficient. Daca oboseala, anxietatea, iritabilitatea, lipsa motivatiei sau senzatia de coplesire persista si afecteaza viata de zi cu zi, discutia cu un specialist in sanatate mintala poate fi un pas important.
Solicitarea ajutorului nu inseamna ca parintele a esuat. Inseamna ca situatia este luata in serios si ca exista dorinta de a gasi modalitati mai sanatoase de gestionare a presiunii.
Un parinte bun nu este un parinte care le face pe toate singur
Pentru un parinte singur, acceptarea ajutorului poate fi una dintre cele mai importante schimbari de perspectiva. Nu este nevoie ca o singura persoana sa gestioneze permanent toate responsabilitatile. O retea de sprijin se poate construi in timp, cu oameni potriviti si cu limite clare.
Delegarea, odihna si grija fata de propria sanatate emotionala nu inseamna mai putina implicare in cresterea copilului. Dimpotriva, un parinte care isi protejeaza propriile resurse poate avea mai multa energie si disponibilitate pentru copil.
Uneori, primul pas catre o viata de familie mai echilibrata este simplu: sa recunosti ca ai nevoie de ajutor si sa permiti celor in care ai incredere sa fie alaturi de tine.
Foto: magnific.com
