Copilul tau pare mai neindemanatic decat ceilalti? Cade des, are dificultati in a prinde mingea sau in a tine corect un creion? Acestea pot fi semne timpurii ale unei afectiuni mai putin cunoscute, dar importante: tulburarea de coordonare a miscarii, cunoscuta si sub numele de dispraxie.
Ce este tulburarea de coordonare a miscarii (dispraxia)?
Dispraxia este o afectiune neurologica care afecteaza planificarea si executarea miscarilor voluntare. Copilul stie ce vrea sa faca, dar are dificultati in a transmite comenzile catre muschi in mod eficient. Nu este o problema de inteligenta sau vointa – ci de conexiune si organizare motorie.
Este considerata o tulburare de dezvoltare neurologica, asemanatoare cu dislexia sau ADHD, si poate afecta atat miscarile grosiere (mers, alergat, sarit), cat si pe cele fine (scris, desenat, imbracat, inchis nasturi etc.).
De la ce varsta apar semnele dispraxiei?
Semnele pot aparea inca din timpul primelor luni de viata, insa devin mai evidente odata cu:
-
varsta de 2–4 ani – cand copilul incepe sa mearga, sa alerge sau sa manevreze obiecte simple
-
varsta scolara (5–7 ani) – cand dificultatile devin evidente in comparatie cu colegii
Semne si simptome ale dispraxiei la copii
In primii ani de viata:
-
Intarziere in achizitiile motorii: statul in fund, mersul, cataratul
-
Probleme in supt sau mestecat
-
Se impiedica frecvent, cade fara motiv aparent
-
Are o postura rigida sau incordata
In perioada prescolara si scolara:
-
Scrie greu si urat (dificultate in motricitatea fina)
-
Evita jocurile care presupun miscare (mingea, alergatul)
-
Nu poate sari pe un picior, nu stie sa se dea in leagan
-
Probleme in a se imbraca/dezbraca singur: nasturi, fermoare, pantofi
-
Dificultati in coordonarea ochi-mana (taiat cu foarfeca, colorat)
-
Vorbire intarziata sau cu pronuntie dificila (in unele cazuri)
Alte semne posibile:
-
Evitarea activitatilor fizice in grup
-
Stima de sine scazuta, frustrare
-
Comportamente anxioase in medii unde coordonarea e esentiala
Este dispraxia o afectiune permanenta?
Da, este o afectiune care nu se "vindeca", dar cu sprijinul corect si terapii adecvate, copilul poate invata strategii care sa-l ajute sa se descurce mai bine in viata de zi cu zi. Multi copii isi imbunatatesc semnificativ abilitatile motorii pe masura ce cresc si isi dezvolta propriile metode de adaptare.
Ce trebuie sa faca un parinte daca suspecteaza dispraxia?
-
Observa si noteaza comportamentele copilului in diferite contexte: acasa, la gradinita, la joaca. Compara evolutia cu alti copii de varsta similara.
-
Discuta cu medicul pediatru – este primul pas spre evaluare. Daca e nevoie, vei fi trimis la specialisti.
-
Solicita o evaluare neuropsihologica – realizata de un neurolog pediatru, psiholog sau terapeut ocupational.
Ce specialisti pot ajuta copilul cu dispraxie?
-
Terapeut ocupational – esential in dezvoltarea abilitatilor motorii fine si functionale (scris, imbracat, mancat etc.)
-
Kinetoterapeut – pentru miscari grosiere, echilibru si coordonare
-
Logoped – daca apar dificultati de pronuntie sau coordonare orala
-
Psiholog – pentru gestionarea frustrarii, a stimei de sine si a integrarii sociale
-
Cadre didactice informate – pot adapta cerintele si ritmul la clasa
Sfaturi pentru parinti: cum iti poti ajuta copilul
-
Ofera-i rabdare si incurajare. Evita comparatiile cu alti copii.
-
Creeaza un mediu sigur unde copilul poate incerca fara teama de esec.
-
Foloseste jocuri care stimuleaza coordonarea, dar sunt distractive (jocuri cu mingea, puzzle-uri, LEGO, dans, plastilina).
-
Practicati rutinele zilnice pas cu pas – spalatul pe dinti, imbracatul, folosirea tacamurilor.
-
Lucreaza cu specialisti si urmeaza programul de terapie recomandat.
-
Fii un model de calm – copiii simt presiunea si devin mai anxiosi.
Cand NU este doar "neindemanare"?
Este firesc ca unii copii sa fie mai putin sportivi sau sa aiba un ritm mai lent de invatare. Insa daca dificultatile:
-
persista in timp,
-
afecteaza activitatile zilnice de baza,
-
il fac pe copil sa evite jocuri sau situatii sociale,
Atunci e important sa se faca o evaluare de specialitate. Cu cat interventia e mai devreme, cu atat rezultatele pot fi mai bune.
Tulburarea de coordonare a miscarii (dispraxia) este reala si necesita atentie. Desi nu este o afectiune grava, netratata poate afecta stima de sine, relatiile sociale si performantele scolare ale copilului.
Ca parinte, cea mai importanta arma este informarea. Cu sprijinul specialistilor, multa rabdare si intelegere, copilul tau poate creste echilibrat si increzator, chiar daca drumul sau motor este mai provocator decat al altora.
Foto: freepik.com
