Venirea pe lume a unui copil implineste si aduce fericire in orice familie. Cu toate acestea, pot exista cazuri in care nasterea unui copil sa ne dea complet viata peste cap. Intr-o situatie similiara s-a aflat si un barbat din strainatate care a marturisit ca venirea pe lume a baietelului sau a fost un soc si o greseala.
Barbatul a povestit ca nu isi poate iubi copilul, pentru ca el nu si l-a dorit. A incercat sa o convinga pe mama micutului sa faca o intrerupere de sarcina insa aceasta nu a vrut sa auda de avort. Reactia sotiei sale l-a uimit si mai mult, mai ales ca ei stabilisera cu ani in urma sa nu faca copii.
"Eu si sotia mea (ea are 40 de ani acum si suntem casatoriti de 18 ani) am stabilit clar sa nu devenim parinti sau cel putin asa am crezut. Dintotdeauna am spus ca, in cazul in care ar ramane insarcinata accidental, va face intrerupere de sarcina. De asemenea, am vorbit si despre vasectomie, dar pana la urma nu am recurs la asa ceva.
Nu avem des relatii intime, poate o data pe luna. In plus, sotia mea are un dispozitiv intrauterin. De cele mai multe ori, folosim prezervative. In ciuda tuturor acestor masuri, sotia mea a ramas insarcinata. Eu am incercat sa o conving sa faca avort, asa cum hotarasem mai demult. Ea a inceput sa aiba indoieli din acest punct de vedere. Pana la urma, a spus ca nu poate trece prin asa ceva. Nu o invinovatesc pentru asta si nici pentru faptul ca si-a dorit brusc sa devina mama. O asemenea dorinta este ceva firesc. Nu pot sa dau vina pe ea. O iubesc foarte mult. Stiu cum este ea de fapt si inteleg ca nu s-a simtit capabila sa treaca peste un avort."
"Am inceput sa am resentimente"
Cu toate acestea, barbatul spune ca viata lui s-a schimbat radical, iar toata aceasta situatie nu ii convine absolut deloc. Venirea pe lume a copilului sau i se pare o povara.
De asemenea, acesta spune ca i se pare teribil gandul ca va fi tata de adolescent la o varsta inaintata.
"Sotia mea s-a adaptat foarte bine la viata de mama, dar oare pot spune la fel si despre mine, ca m-am adaptat la statutul de tata? Nu, nu pot sa afirm asta. Inainte intentionam sa ies la pensie peste cativa ani. Totodata, discutasem cu sotia mea ca urma sa calatorim pentru ca nu am avut timp. Eu am fost mereu foarte ocupat. De altfel, am muncit mult pentru a putea sa beneficiem de asa ceva. Pentru ca avem un copil, nu mai putem sa facem asta. Ideea este ca am inceput sa am resentimente. Faptul ca voi fi tata de adolescent la varsta de 60 de ani ma ingrozeste. Cand imi privesc fiul nu simt ca il iubesc, simt numai o responsabilitate coplesitoare.
Ma simt groaznic pentru ca spun asa ceva, dar nu este viata la care am visat sau pentru care m-am straduit atat de mult. Nu imi urasc fiul. Asta este situatia. Cu toate acestea, nu pot spune ca nu imi este foarte greu. In special din punct de vedere mintal. De altfel, simt ca am ajuns o epava din punct de vedere emotional. Cred insa ca reusesc sa ascund ceea ce simt. Pur si simplu am impresia ca situatia de acum nu se mai termina. Copilul meu nu face altceva decat sa planga. Nu este niciodata multumit.
Este dragalas cand rade. Seamana cu mine. Simt insa nevoia sa il resping. Daca ar disparea, nu i-as simti lipsa. Vreau ca el sa fie fericit. Eu nu sunt insa asa. Oare ce se va intampla mai departe? Imi este teama pentru ca voi esua in ceea ce-l priveste pe fiul meu si ca voi crea un monstru. Ma tem ca niciodata nu voi mai fi multumit.
Ma tem ca niciodata nu voi mai fi fericit in casa mea. Daca as fi un barbat mai las, as fugi. Nu i-as lasa niciodata fara sprijin... dar sincer, as fugi. Nu voi pleca insa niciodata de acasa. Fiul meu are nevoie de mai mult decat de bani. Nu imi dau seama cum as putea sa fiu pentru el mai mult decat o sursa de bani.
Cum voi reusi sa il iubesc? Cum voi ajunge sa fiu persoana de care are nevoie? Cum voi reusi sa nu ma pierd pe 'traseu'? Sper ca nu sunt chiar atat de incoerent. Fiul meu are 1 an...", a povestit barbatul pe Reddit.
- Sursa: Reddit
- Foto: Freepik
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
