Amy era casatorita cand a ramas insarcinata, la varsta de 26 de ani. A ales sa faca avort, dupa ce a discutat cu sotul ei. Zece ani mai tarziu, a ramas din nou insarcinata, iar de data aceasta, a ales sa pastreze sarcina.
Stiam ca nu eram pregatita sa devin parinte!
Acum mai bine de 20 de ani, mi-am intalnit sotul in strainatate si m-am indragostit nebuneste. Ne-am casatorit dupa aproximativ un an de relatie. La scurt timp dupa aceea, am ramas insarcinata pe neasteptate. Aveam doar 26 de ani la acea vreme.
Din diverse considerente, stiam ca nu eram pregatita sa devin parinte in acel moment. Nici eu si nici sotul meu nu ne simteam suficient de responsabili pentru a modela viata unei fiinte umane. De asemenea, eu am vrut sa continui sa lucrez la sanatatea mea mintala si sa ma vindec de trauma din copilarie cauzata de parintii mei, care obisnuiau sa se certe cu cruzime de fata cu mine.
Cand am aflat ca sunt insarcinata, la acea vreme, am avut doua instincte imediate: primul a fost ca nu eram pregatita sa am un copil. Al doilea a fost acela ca, cu cat as fi asteptat mai mult, cu atat ar fi fost mai greu sa duc la bun sfarsit sarcina. Din acest motiv, am actionat rapid si am facut un avort cat de repede am putut. Si, desi mi-as fi dorit sa-mi fi luat ceva mai mult timp pentru a procesa decizia, nu am regretat-o niciodata.
Citeste si: Alimente de evitat dupa o pierdere de sarcina (avort spontan)
Desi nu am regretat avortul, tot am fost indurerata. Nu va imaginati ca a fost o decizie usoara. La aproximativ doua zile dupa avort, eu si sotul meu am tinut o ceremonie in memoria copilului pe care tocmai il pierdusem. Am incercat sa constientizam, in felul nostru, ca lasam acel spirit sa plece. Desi credeam ca exista potentialul de viata, nu credeam ca acea forta era o fiinta evoluata pe care trebuia sa o pastrez in corpul meu.
10 ani mai tarziu, am ramas din nou insarcinata - si de data aceasta, am decis sa devin parinte!
Intre timp, sotul meu si cu mine am continuat sa evoluam ca indivizi si in casnicia noastra. El a incetat sa mai bea (avea aceasta dependenta). Eu mi-am intors fata spre spiritualitate si mi-am construit o cariera pe care o iubeam. Am eliminat unele persoane toxice din viata mea si m-am concentrat pe relatii semnificative si sanatoase. De asemenea, am renuntat la fumat si la bautura si am devenit mai sanatoasa si din punct de vedere fizic.
Apoi, la aproape exact 10 ani de la avort, m-am trezit din nou insarcinata pe neasteptate. Tocmai ne mutasem intr-un apartament mai mare, cu doua dormitoare, dar acest lucru era inca total neplanificat si nu eram foarte siguri ce vom face. Am petrecut o saptamana intreaga dezbatand daca sa avem sau nu un copil. Ne-am luat timpul pe care mi-as fi dorit sa ni-l fi luat la douazeci si-un pic de ani.
Citeste si: Efectele secundare ale unui avort asupra organismului
Gandul meu imediat a fost ca voi face un alt avort. Imi petrecusem viata de adult evitand o sarcina si, la o prima vedere, a nu avea copii mi se parea cea mai buna alegere. Dar, pe masura ce faceam liste cu argumente pro si contra, am simtit ca motivele noastre pentru a nu avea copii erau egoiste sau prostesti.
Stiam, de asemenea, ca daca faceam un avort, insemna ca nu vom mai avea niciodata copii. Nu as fi facut o astfel de procedura ca dupa un an sa incep sa planific o sarcina. Asa ca, de data aceasta, am ales sa fim parinti.
Nu-mi pot imagina viata fara fiul meu, dar as alege din nou avortul daca ar fi nevoie!
Imediat ce s-a nascut fiul meu, am fost uimita de cat de minunat era sa fiu parintele lui. Eram complet indragostita de el si de faptul ca eram mama. Acum, 10 ani mai tarziu, nu-mi pot imagina viata mea fara a fi parinte.
Cu toate acestea, nu regret acel avort. Sunt mama care sunt astazi pentru ca am reusit sa imi iau inca un deceniu pentru a ma vindeca si a creste. Acest timp, aceasta vindecare si maturizare, este o parte din ceea ce imi permite sa ma concentrez asupra fiului meu intr-un mod sanatos. La 20 de ani, mi-a fost teama sa repet greselile parintilor mei; la 30 de ani, am putut sa abordez rolul de parinte cu o minte clara si sanatoasa. Acum, cand am 40 de ani, vad ca munca grea da roade si mai mult, pe masura ce fiul meu devine un adolescent bine adaptat societatii in care traim.
Nu as vrea ca fiul meu sa stie ca aproape am avortat. Dar sper ca intr-o zi sa-i povestesc despre avortul anterior si despre faptul ca a fost alegerea corecta pentru mine, pentru tatal sau si, in cele din urma, pentru el. Fiul meu are privilegiul de a avea doi parinti sanatosi din punct de vedere emotional pentru ca am ales avortul prima data.
Astazi, am 48 de ani, iar riscul de a ramane insarcinata este aproape imposibil. Cu toate acestea, daca s-ar intampla, as face un alt avort. Avand in vedere situatia in care ne aflam, asta ar fi ceea ce este cel mai bine nu numai pentru mine, ci si pentru fiul meu.
Acest articol, publicat pe site-ul Insider, se bazeaza pe o conversatie cu o femeie care a cerut sa foloseasca pseudonimul Amy pentru a proteja intimitatea copilului ei. A fost editat pentru lungime si claritate.
- Sursa foto: Freepik
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
