Furia, tristetea, frustrarea, teama, gelozia si dezamagirea fac parte din viata emotionala a copilului. Pentru un copil mic, insa, aceste stari pot fi coplesitoare. El simte intens, dar nu are intotdeauna cuvintele necesare pentru a explica ce se intampla in interiorul sau.
De aceea, o emotie puternica poate fi exprimata prin plans, tipete, refuz, lovituri, retragere sau crize de furie.
Pentru parinti, aceste momente pot fi dificile. Tentatia este sa opreasca rapid comportamentul sau sa il convinga pe copil ca „nu are de ce sa fie suparat”. Insa, pentru dezvoltarea emotionala sanatoasa, copilul are nevoie sa invete ca emotiile pot fi exprimate si intelese, chiar daca anumite comportamente trebuie limitate.
Ce sunt emotiile „negative” la copii?
Atunci cand vorbim despre „emotii negative”, ne referim de obicei la stari pe care le percepem ca fiind neplacute: furie, tristete, frica, gelozie, frustrare sau dezamagire.
In realitate, emotiile nu sunt bune sau rele. Ele transmit informatii.
Furia poate aparea atunci cand copilul se simte nedreptatit. Tristetea poate aparea dupa o pierdere sau o dezamagire. Frica il poate ajuta sa recunoasca un pericol, iar gelozia poate semnala nevoia de atentie si siguranta.
Problema nu este ca un copil simte aceste emotii. Important este cum invata sa le gestioneze si sa le exprime.
De ce sunt emotiile atat de intense la copiii mici?
Copiii mici nu au inca aceleasi capacitati de autoreglare ca adultii. Ei invata treptat sa isi controleze reactiile, sa puna in cuvinte ceea ce simt si sa astepte.
De aceea, un eveniment care pare minor pentru un adult poate reprezenta o experienta foarte intensa pentru copil.
Faptul ca nu mai poate continua joaca, ca trebuie sa imparta o jucarie sau ca nu primeste ceea ce isi doreste poate declansa o reactie puternica.
In astfel de momente, copilul nu are nevoie doar de o explicatie. Are nevoie de un adult care sa il ajute sa isi regleze emotia.
Autoreglarea emotionala se invata in timp, prin repetitie, experienta si relatia cu parintii.
De ce isi reprima copiii emotiile?
Un copil poate ajunge sa ascunda anumite sentimente atunci cand invata ca acestea nu sunt acceptate de cei din jur.
„Nu mai plange!”
Parintele spune adesea aceasta fraza cu intentia de a calma copilul. Mesajul poate fi insa interpretat diferit: „Nu este bine sa plang” sau „Plansul meu ii deranjeaza pe ceilalti”.
Plansul este o forma fireasca de exprimare emotionala. Copilul are nevoie sa invete sa isi inteleaga tristetea, nu sa ii fie rusine de ea.
„Nu ai niciun motiv sa fii suparat”
Adultul vede situatia din perspectiva sa. Copilul o traieste din perspectiva lui.
Pierderea unei jucarii, faptul ca un coleg nu a vrut sa se joace cu el sau refuzul unei dorinte pot parea lucruri mici, dar pentru copil pot fi foarte importante.
In loc sa minimalizezi emotia, o poti recunoaste:
„Inteleg ca esti dezamagit. Stiu ca ti-ai dorit foarte mult acest lucru.”
Pedepsele pentru exprimarea emotiilor
Furia nu trebuie confundata cu agresivitatea.
Este normal ca un copil sa fie furios. Nu este acceptabil sa loveasca, sa muste sau sa raneasca pe cineva.
Limita poate fi formulata astfel:
„Ai voie sa fii furios, dar nu te las sa lovesti.”
Copilul invata astfel ca emotia este permisa, in timp ce comportamentul periculos are o limita clara.
Rusinea si etichetele
Expresii precum „esti prea sensibil”, „esti plangacios”, „esti rau” sau „te porti ca un bebelus” pot determina copilul sa creada ca este ceva in neregula cu el.
Este mai util sa vorbesti despre comportament:
„Vad ca esti foarte furios. Hai sa gasim o alta modalitate de a spune ce te deranjeaza.”
Cum se poate manifesta reprimarea emotiilor?
Nu exista un singur comportament care sa indice ca un copil isi reprima sentimentele. Uneori, emotiile ascunse pot fi urmate de reactii foarte intense.
Parintii pot observa:
- plans frecvent;
- izbucniri de furie;
- retragere;
- iritabilitate;
- frici mai accentuate;
- nevoie crescuta de atentie;
- dificultati de somn;
- cosmaruri;
- comportamente regresive;
- schimbari ale apetitului;
- dificultati de concentrare.
Aceste manifestari nu inseamna automat ca emotiile sunt reprimate. Pot exista multe alte explicatii, inclusiv oboseala, schimbari in rutina, stres, dificultati de adaptare sau probleme medicale.
Cum ii invatam pe copii sa isi exprime emotiile?
Educatia emotionala incepe cu lucruri simple si repetate in fiecare zi.
1. Ajuta-l sa puna nume emotiilor
Un copil mic nu poate spune intotdeauna „sunt frustrat”. Parintele il poate ajuta:
„Esti suparat pentru ca trebuie sa plecam din parc.”
„Cred ca te-ai speriat cand ai auzit zgomotul.”
„Esti trist pentru ca prietenul tau a plecat.”
Cu timpul, copilul va invata sa identifice singur aceste stari.
2. Valideaza emotia
Validarea nu inseamna sa ii dai dreptate copilului in orice situatie.
Poti recunoaste ceea ce simte fara sa renunti la limita:
„Inteleg ca esti furios pentru ca ti-am spus nu. Totusi, regula ramane aceeasi.”
Aceasta abordare il ajuta sa inteleaga ca poate fi suparat fara ca lumea sa devina nesigura.
3. Invata-l ca emotiile trec
Pentru un copil mic, o emotie puternica poate parea interminabila.
Parintele poate spune:
„Acum esti foarte suparat. Sunt aici cu tine. O sa treaca.”
Copilul invata astfel ca emotiile pot fi intense fara sa fie periculoase.
Ce pot face parintii in timpul unei crize de furie?
Atunci cand copilul este coplesit, explicatiile lungi au rareori efect.
Mai util este sa:
- ramai cat mai calm;
- folosesti fraze scurte;
- indepartezi obiectele care pot fi periculoase;
- mentii limita fara amenintari;
- ii oferi spatiu daca nu doreste contact;
- ramai disponibil pentru el;
- discuti despre ceea ce s-a intamplat dupa ce s-a linistit.
Daca un copil loveste, musca sau arunca obiecte, comportamentul trebuie oprit cu fermitate, dar fara umilire.
„Nu te las sa lovesti. Sunt aici si te ajut sa te calmezi.”
Ce abordari ale parintilor pot ajuta dezvoltarea emotionala?
1. Asculta fara sa judeci
Copilul trebuie sa simta ca poate vorbi despre ceea ce simte fara sa fie imediat certat.
Nu trebuie sa rezolvi fiecare problema. Uneori este suficient sa asculti.
2. Foloseste un limbaj simplu
La varste mici, emotiile trebuie explicate prin cuvinte pe care copilul le poate intelege.
„Esti dezamagit” poate fi mai usor de inteles daca este urmat de o explicatie: „Ai crezut ca vom merge in parc, iar acum ploua.”
3. Ofera un exemplu personal
Parintii sunt un model important.
Poti spune:
„Sunt foarte obosit si simt ca ma enervez. O sa stau cateva minute linistit.”
Copilul vede astfel ca emotiile pot fi recunoscute si gestionate fara agresivitate.
4. Creeaza momente in care sa vorbiti despre emotii
Nu astepta o criza pentru a discuta despre sentimente.
Povestile, desenele, jocurile si situatiile din viata de zi cu zi pot deveni ocazii excelente pentru educatie emotionala.
Ce greseli ar trebui sa evite parintii?
Minimalizarea emotiilor
„Nu e mare lucru” sau „Nu ai de ce sa fii trist” poate transmite ca emotiile copilului nu conteaza.
Fortarea copilului sa se calmeze imediat
Uneori, copilul are nevoie de cateva minute pentru a iesi dintr-o stare emotionala intensa.
Pedepsirea plansului
Plansul nu este un comportament rau. Daca exista un comportament nepotrivit, acesta trebuie corectat, nu emotia din spatele lui.
Compararea cu alti copii
„Uite ce cuminte este sora ta” sau „ceilalti copii nu fac asa” poate genera rusine si nu il invata pe copil cum sa isi gestioneze emotia.
Incercarea de a rezolva orice frustrare
Copilul are nevoie si de experiente in care lucrurile nu ies asa cum isi doreste. Parintele poate fi alaturi de el fara sa elimine fiecare sursa de dezamagire.
Emotii acceptate, comportamente cu limite
Una dintre cele mai importante diferente pe care copilul trebuie sa le invete este aceea dintre ce simte si ce face.
Poate fi furios, dar nu poate lovi.
Poate fi gelos, dar nu poate rani un alt copil.
Poate fi trist, dar nu trebuie sa ii fie rusine ca plange.
Poate fi frustrat, dar poate invata sa ceara ajutor.
Aceasta distinctie ii permite copilului sa isi accepte emotiile fara sa creada ca orice reactie este permisa.
Cand este recomandat ajutorul unui specialist?
Emotiile intense sunt normale la copiii mici. Totusi, este recomandat ca parintii sa ceara sfatul unui pediatru, psiholog sau alt specialist atunci cand modificarile de comportament sunt persistente, foarte intense sau interfereaza cu viata de zi cu zi.
Este bine sa ceri ajutor daca observi:
- anxietate persistenta;
- retragere accentuata;
- crize foarte frecvente si dificil de gestionat;
- agresivitate repetata;
- probleme importante de somn;
- pierderea interesului pentru joaca;
- schimbari majore si persistente de comportament;
- dificultati de adaptare la gradinita;
- probleme importante in relatiile cu alti copii.
Nu este nevoie sa astepti ca problema sa devina foarte grava pentru a cere sprijin.
Intrebari frecvente despre emotiile copiilor mici
1. Este bine sa ii spun copilului sa nu mai planga?
Este mai util sa recunosti emotia si sa il ajuti sa se calmeze. Poti spune: „Vad ca esti trist. Sunt aici cu tine.”
2. Cum invat copilul sa isi controleze furia?
Ajuta-l mai intai sa recunoasca furia si sa invete alternative sigure: sa vorbeasca, sa ceara ajutor, sa se retraga pentru cateva minute sau sa foloseasca o activitate care il calmeaza.
3. Trebuie sa accept orice comportament atunci cand copilul este furios?
Nu. Emotia este acceptata, dar comportamentele care ranesc trebuie oprite. Copilul poate fi furios fara sa loveasca sau sa muste.
4. De ce copilul plange din orice?
La varste mici, autoreglarea emotionala este inca in dezvoltare. Oboseala, foamea, frustrarea, suprastimularea sau schimbarile de rutina pot intensifica reactiile.
5. Cum imi dau seama daca isi reprima emotiile?
Nu exista un semn sigur. Schimbarile persistente de comportament, retragerea, anxietatea sau dificultatea de a vorbi despre ceea ce simte pot avea mai multe cauze. Daca te ingrijoreaza, discuta cu un specialist.
Copilul mic nu trebuie invatat sa isi ascunda furia, tristetea, frica sau gelozia. Are nevoie sa invete ce sunt aceste emotii, cum le poate exprima si ce comportamente sunt acceptabile.
Un parinte calm, disponibil si consecvent poate deveni pentru copil un model de autoreglare. Nu este nevoie ca adultul sa elimine fiecare dezamagire sau sa opreasca fiecare plans. Uneori, cel mai important lucru este sa ramana alaturi de copil si sa ii transmita:
„Inteleg ca iti este greu. Emotia ta este in regula. Sunt aici sa te ajut.”
Aceasta atitudine il ajuta pe copil sa isi construiasca, pas cu pas, vocabularul emotional si increderea ca poate trece prin momente dificile fara sa fie rusinat sau respins pentru ceea ce simte.
Foto: magnific.com
