Compozitie
Videx 100 mg: un comprimat masticabil/dispersabil contine didanozina 100 mg.
Videx 150 mg: un comprimat masticabil/dispersabil contine didanozina 150 mg.
Comprimate albe, imprimate cu "100", respectiv "150" pe una dintre fete si cu "VIDEX" pe cealalta fata.
Lista excipientilor: carbonat de calciu, hidroxid de magneziu, aspartam, crospovidona, sorbitol, celuloza microcristalina, aroma de mandarina si portocala, stearat de magneziu.

Indicatii
Videx este indicat în combinatie cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacientilor infectati cu HIV.

Doze si mod de administrare
Medicamentul se administreaza pe cale orala. Deoarece absorbtia didanozidei este redusa in prezenta alimentelor, Videx trebuie administrat cu cel putin 30 minute inainte de masa. Videx poate fi administrat în 1 - 2 prize zilnic. Pentru a ne asigura ca pacientul primeste o cantitate suficienta de antiacid si pentru a evita degradarea didanozinei la un pH acid, fiecare doza trebuie administrata sub forma a cel putin 2 comprimate.
Adulti: doza zilnica recomandata este în functie de greutatea pacientului: 

^*) Pentru a ne asigura ca pacientul primeste o cantitate suficienta de antiacid, fiecare doza trebuie administrata sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 200 mg administrata de 2 ori pe zi trebuie administrata în câte 2 comprimate masticabile/dispersabile de 100 mg de 2 ori pe zi, cu un interval de aproximativ 12 ore între prize).
^**) Pentru a ne asigura ca pacientul primeste o cantitate suficienta de antiacid, fiecare doza trebuie administrata sub forma a cel putin 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 400 mg administrata in priza unica zilnica trebuie administrata sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile de 150 mg si unui comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg in priza unica zilnica; doza de 250 mg administrata in priza unica zilnica trebuie administrata sub forma unui comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg si unui comprimat masticabil/dispersabil de 150 mg in priza unica zilnica)
Copii: doza zilnica recomandata calculata în functie de suprafata corporala este de 240 mg/m² si zi (180 mg/m²   zi în asociere cu zidovudina) în doua prize sau in priza unica. 

Sugari cu vârsta sub 3 luni: nu exista suficienta experienta clinica pentru a recomanda o schema terapeutica la aceasta grupa de varsta.
Adulti: pacientii trebuie sa primeasca cel putin 2 comprimate masticabile/dispersabile la fiecare doza, pentru a putea ca acestea sa elibereze suficient antiacid care sa protejeze didanozina împotriva degradarii. Comprimatele masticabile/dispersabile trebuie mestecate complet sau dispersate în cel putin 30 ml apa inainte de administrare. Pentru a dispersa corect comprimatele masticabile/dispersabile lichidul trebuie agitat pana se obtine o dispersie omogena si apoi trebuie imediat administrata intreaga cantitate. Daca este de dorit o aroma suplimenta a dispersiei, aceasta poate fi diluata cu 30 ml suc de mere fara pulpa. Dispersia obtinuta se agita imediat înainte de administrare.
Copii: la copii cu varsta mai mare de 1 an trebuie sa se administreze 2 comprimate masticabile/dispersabile per priza, iar la copii cu varsta mai mica de 1 an trebuie sa se administreze un comprimat masticabil/dispersabil per priza. Comprimatele masticabile/dispersabile trebuie mestecate sau dispersate in apa inainte de administrare, asa cum s-a precizat mai sus. Cand se administreaza un comprimat dispersabil per priza, volumul de apa pentru dispersie trebuie sa fie de 15 ml. Pentru aroma poate fi adaugat un volum de 15 ml suc de mere fara pulpa. Dispersia obtinuta se agita imediat înainte de administrare.
Ajustarea dozei:
Pancreatita: cresteri semnificative ale amilazemiei impun oprirea imediata a tratamentului si evaluarea atenta a posibilitatii existentei pancreatitei, chiar si in absenta manifestarilor clinice. Tehnicile de fractionare a amilazei pot diferentia amilaza de origine pancreatica de cea de origine salivara. Readministrarea se face numai dupa excluderea existentei pancreatitei sau dupa ce parametrii clinici si biologici au revenit la normal si numai daca se considera ca tratamentul este absolut necesar. Tratamentul trebuie reînceput cu doze mici, care, daca este necesar, vor fi crescute lent.
Insuficienta renala: este recomandat urmatorul mod de ajustare a dozei: 

 
^*) Pentru a ne asigura ca pacientul primeste o cantitate suficienta de antiacid, fiecare doza trebuie administrata sub forma a cel putin 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 400 mg administrata in priza unica zilnica trebuie administrata sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile de 150 mg si un comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg în priza unica zilnica; doza de 200 mg administrata in doua prize zilnice trebuie administrata în câte 2 comprimate masticabile/dispersabile de 100 mg în doua prize zilnice, cu un interval de aproximativ 12 ore între prize).
^**) Acesti pacienti trebuie sa primeasca numai o schema terapeutica in priza unica.
Doza trebuie administrata preferabil dupa dialize. Nu este necesara administrarea unei doze suplimentare de Videx dupa hemodializa.
Copii : deoarece excretia pe cale urinara este, de asemenea, o cale majora de eliminare a didanozinei la copii, clearance-ul didanozinei poate fi diminuat la copii cu insuficienta renala. Desi sunt date insuficiente pentru a recomanda o ajustare specifica a dozajului Videx la acest grup de  pacienti, trebuie luata in considerare o reducere a dozei sau o crestere a intervalului dintre doze.
Neuropatie: multi pacienti care au prezentat simptome de neuropatie si la care manifestarile s-au ameliorat dupa oprirea tratamentului, vor tolera doze reduse de Videx.
Insuficienta hepatica: nu se poate recomanda ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta hepatica. Acesti pacienti trebuie supravegheti atent pentru evidentierea manifestarilor clinice de toxicitate ale didanozinei. Monitorizarea concentratiei plasmatice poate fi utila in identificarea concentratiilor toxice, dar datele actuale disponibile nu permit elaborarea de recomandari specifice privind concentratiile plasmatice tinta.

Actiune terapeutica
Proprietati farmacodinamice: grupa farmacoterapeutica: inhibitori nucleozidici si nucleotidici de reverstranscriptaza. Cod ATC: J05A F02. Didanozina (2’, 3’ –dideoxinozina) este un inhibitor in vitro al replicarii HIV în celulele si liniile celulare umane de cultura. Dupa ce didanozina intra în celula, ea este transformata pe cale enzimatica în metabolitul sau activ, trifosfatul de dideoxiadenozina (ddATP). La replicarea acidului nucleic viral, incorporarea acestui 2’, 3’ –dideoxinucleozid previne extinderea lantului, inhiband astfel replicarea virala. In plus, ddATP inhiba reverstranscriptaza HIV intrand în competitie cu dATP pentru legarea pe situsul activ al enzimei, prevenind sinteza ADN-ului proviral. Nu a fost stabilita relatia dintre sensibilitatea HIV la didanozina in vitro si raspunsul clinic la terapie. In plus, rezultatele sensibilitatii in vitro sunt foarte diferite si nu au fost determinate metodele de stabilire a raspunsului virusologic. Utilizand Videx sub forma de comprimate, efectul administrarii acestui medicament de doua ori pe zi, singur sau in asociere cu zidovudina, a fost evaluat in cateva studii clinice controlate, randomizate (ACTG 175, ACTG 152, DELTA, CPCRA 007). Aceste studii au confirmat reducerea, prin tratament cu Videx in monoterapie sau in asociere cu zidovudina, riscului de progresie a bolii sau de deces, comparativ cu monoterapia cu zidovudina, la persoanele infectate cu HIV, incluzand adultii simptomatici si asimptomatici cu numarul CD₄ < 500 celule/mm³ si la copii la care s-a evidentiat imunosupresie. Demonstrarea initiala a beneficiilor clinice ale didanozinei a fost facuta prin studiul ACTG 175 cu comprimate tamponate Videx administrate de doua ori pe zi. Acest studiu a demonstrat ca un tratament de 8 saptamani cu zidovudina, comprimate Videx de doua ori pe zi sau cu comprimate Videx de doua ori pe zi plus zidovudina a scazut ARN al HIV plasmatic în medie cu 0,26, 0,65, respectiv 0,93 log₁₀ multiplicari/ml. In ceea ce priveste terapia tripla, un studiu deschis randomizat (START II, n=205) a comparat asocierea Videx (200 mg) de doua ori pe zi cu stavudina si indinavir cu asocierea dintre zidovudina cu lamivudina si indinavir. In cadrul studiului clinic randomizat deschis START II (n = 205): dupa 48 saptamani de tratament, rezultatul a fost în favoarea grupului tratat cu Videx. Totusi, nu se poate trage nici o concluzie exacta in privinta echivalentei celor doua regimuri terapeutice. Deoarece didanozina prezinta un timp de injumatatire intracelulara foarte lung (> 24 ore), permitand acumularea pe perioade lungi de timp a metabolitului ddATP activ farmacologic, administrarea dozei de Videx în priza unica zilnica a fost explorata prin studii clinice. Cateva studii clinice au fost efectuate cu Videx comprimate, administrate o data pe zi, incluzând urmatoarele. Studiul clinic randomizat deschis 147 a demonstrat ca, la majoritatea pacientilor naivi la antiretrovirale (care nu au mai fost tratati anterior) si asimptomatici (n = 123) cu stare stabilizata sub triterapie cu Videx de doua ori pe zi, trecerea la o triterapie similara cu Videx o data pe zi nu a afectat pe termen scurt (24 saptamani) eficacitatea antivirala existenta. Studiul clinic randomizat deschis 148 (n = 756) a comparat Videx administrat o data pe zi asociat cu stavudina si nelfinavir cu zidovudina asociata cu lamivudina si nelfinavir. Dupa 48 saptamani de tratament, rezultatele au fost in favoarea grupului care a primit zidovudina de doua ori pe zi, lamivudina si nelfinavir, comparativ cu grupul care a primit Videx o data pe zi, stavudina si nelfinavir, in ceea ce priveste proportia pacientilor cu incarcatura virala nedetectabila (proportia pacientilor cu < 400 multiplicari/ml ale ARN HIV a fost de 53% pentru grupul cu Videx si de 62 % pentru comparator). Totusi, nu se poate trage nici o concluzie exacta din acest studiu, datorita problemelor metodologice. Evidenta actuala arata ca rezistenta la didanozina este un eveniment rar si rezistenta generata este modesta. In vivo au fost selectate izolate rezistente la didanozina, care sunt asociate cu schimbari genotipice specifice in regiunea codonului reverstranscriptazei (codonul L74V (predominant), K65R, M184V si T69S/G/D/N). Izolatele clinice care au prezentat o sadere a sensibilitatii la didanozina au continut una sau mai multe mutatii asociate cu didanozina. Virusurile mutante continand substitutia L74V au aratat o reducere a starii de integritate a virusului si acesti mutanti revin repede la tipul salbatic in absenta didanozinei. Rezistenta incrucisata intre didanozina si inhibitorii de proteaza sau inhibitorii nenucleozidici ai reverstranscriptazei este necunoscuta. Rezistenta incrucisata intre didanozina si inhibitorii nucleozidici ai reverstranscriptazei a fost evidentiat in izolate continand mutatii multirezistente cum sunt  Q151M si T69S-XX (substituirea unui aminoacid cu alti doi aminoacizi) si multiple mutatii asociate cu analogii nucleozidici (MAN).
Proprietati farmacocinetice
Adulti. Absorbtie: Didanozina este rapid degradata la un pH acid. De aceea comprimatele masticabile/dispersabile contin agenti tampon pentru a creste pH-ul gastric. Administrarea didanozinei cu alimente determina scaderea semnificativa (pana la aproximativ 50%) a biodisponibilitatii. Videx, comprimate masticabile/dispersabile trebuie administrat cu cel putin 30 minute inaintea unei mese. Un studiu la 10 pacienti HIV seropozitivi asimptomatici a demonstrat ca administrarea Videx, comprimate masticabile/dispersabile cu 30 minute-1 ora inainte de masa nu a determinat nici o schimbare semnificativa in biodisponibilitatea didanozinei comparativ cu administrarea à jeune. Administrarea unui comprimat masticabil la 1-2 ore dupa o masa a fost asociata cu o scadere cu 55% a valorilor C_max si ASC care a fost comparabila cu scaderea observata în cazul administrarii imediat dupa o masa. La 30 pacienti la care s-a administrat à jeune didanozina 400 mg o data pe zi sub forma de comprimate tamponate Videx, dupa o singura doza, ASC a fost de 2516 ± 847 ng·ore/ml (34%) (valoare medie ± DS – deviatie standard [VC%]) si C_max a fost de 1475 ± 673 ng/ml (46%).  Distributie: starea de echilibru volumul de distributie este în medie de 54 l, sugerând o oarecare asimilare a didanozinei de catre tesuturi. Concentratia didanozinei în lichidul cefalorahidian, la o ora dupa perfuzie, este in medie de 21% din concentratia plasmatica. Metabolizare: nu a fost evaluata metabolizarea didanozinei la om. Pe baza studiilor la animale, se presupune insa ca metabolizarea urmeaza aceleasi cai responsabile de eliminarea purinelor endogene. Excretie: timpul mediu de injumatatire prin eliminare dupa administrarea intravenoasa a didanozinei este de aproximativ 1,4 ore. Clearance-ul renal reprezinta 50% din clearance-ul total al organismului (800 ml/min), indicand ca, pe langa filtrarea glomerulara, secretia tubulara activa este responsabila de excretia renala a didanozinei. Cantitatea de didanozina eliminata prin urina este de aproximativ 20% din doza dupa tratamentul pe cale orala. Nu s-au evidentiat acumulari ale didanozinei dupa administrarea dozelor orale timp de 4 saptamani. Insuficienta renala: dupa administrarea unei doze unice intravenoase sau orale nu s-au observat modificari semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai didanozinei la pacientii hemofilici cu cresteri persistente, cronice ale valorilor enzimelor hepatice (n=5), care pot indica insuficienta hepatica, la pacientii hemofilici cu valori normale sau cu cresteri mai putin grave ale valorilor enzimelor hepatice (n=8) si la pacientii non-hemofilici cu valori normale ale enzimelor hepatice. Nu se poate trage nici o concluzie privind metabolizarea didanozinei, care poate fi afectata la pacientii cu insuficienta hepatica grava.
Copii. Absorbtie:  Variabilitatea cantitatii de didanozina absorbita la copil este mai mare decât la adulti. Biodisponibilitatea absoluta a didanozinei administrate oral a fost de aproximativ 36% dupa prima doza si de 47% la starea de echilibru. Distributie: concentratia didanozinei în lichidul cefalorahidian a fost in medie de 46% din valoarea simultana a concentratiei plasmatice dupa administrarea intravenoasa a dozelor de 60 mg/m² sau 90 mg/m² sau dupa administrarea pe cale orala a unei doze echivalente de 120 mg/m² sau 180 mg/m². Concentratii masurabile de didanozina în lichidul cefalorahidian au fost detectabile timp de pana la 3,5 ore dupa administrarea dozei. Eliminare: valoarea medie a timpului de injumatatirii prin eliminare dupa administrarea inravenoasa a didanozinei este de aproximativ 0,8 ore. Clearance-ul renal reprezinta aproximativ 59% din clearance-ul total al organismului (315 ml/min si m²), indicand ca ambele cai de eliminare - renala si non-renala - sunt implicate. Cantitatea de didanozina din urina este de aproximativ 17% din doza administrata pe cale orala. Nu exista dovezi privind acumularea didanozinei dupa administrarea pe cale orala pe o perioada medie de 26 zile.
Date preclinice de siguranta: doza minima letala în studiile de toxicitate acuta efectuate la soarece, sobolan si caine a fost de peste 2 000 mg/kg, echivalenta cu aproximativ de 300 de ori doza maxima recomandata la om. Studii de toxicitate dupa administrari repetate: studiile de toxicitate orala dupa administrari repetate au evidentiat toxicitate musculo-scheletica limitanta a dozei la rozatoare (nu insa si la caini) dupa administrare pe termen lung (peste 90 zile) de didanozina in doze de 1,2-12 ori mai mari decat doza recomandata la om. In plus, in studiile cu administrari repetate, s-au observat leucopenie la caine si sobolan, tulburari gastro-intestinale (scaun moale, diaree) la caine, la doze de aproximativ 5-14 ori mai mari decat doza maxima la om. Studii de carcinogenitate: in studiile de carcinogenitate, s-au observat modificari non-neoplazice, inclusiv miopatie musculo-scheletica, alterari hepatice si agravarea cardiomiopatiei spontane legate de varsta. Au fost efectuate studii de carcinogenitate pe toata durata vietii, la soarece si sobolan, cu administrarea didanozinei în hrana, timp de 22, respectiv 24 luni. Nu s-au observat neoplasme legate de medicament la grupurile de soareci tratate cu didanozina pe perioada de administrare sau la sfarsitul acesteia. La sobolani s-au observat incidente semnificativ crescute statistic ale tumorilor celulare granuloase la femele care au primit doza maxima, fibrosarcoamelor subcutanate si sarcoamelor histiocitare la masculii care au primit doza maxima si hemangioamelor la masculii care au primit doza maxima si intermediara de didanozina. Relatia cu medicamentul si importanta clinica a acestor date statistice nu au fost clare. Studii de genotoxicitate: rezultatele studiilor de genotoxicitate sugereaza ca didanozina nu este mutagena la doze semnificative biologic si farmacologic. In vitro, la concentratii semnificativ crescute, efectele genotoxice ale didanozinei sunt similare ca amploare cu cele constatate la nucleozidele ADN-ului natural. Studii privind efectele asupra reproducerii: la sobolan, didanozina nu a afectat capacitatea de reproducere a masculilor si femelelor ca urmare a tratamentului efectuat inainte si in perioadele de imperechere, gestatie si alaptare, la doze de didanozina de pana la 1 000 mg/kg si zi. Intr-un studiu privind efectele asupra reproducerii efectuat în perioadele peri- si postnatala la sobolan, didanozina nu a provocat efecte toxice.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la didanozina sau la oricare dintre excipientii medicamentului.
 
Masuri de precautie
Pancreatita: este cunoscuta drept o complicatie severa a pacientilor infectati cu HIV. De asemenea, ea a fost asociata ÂÂÂsi cu terapia cu didanozina si s-a dovedit letala in unele cazuri. Didanozina trebuie utilizata cu foarte multa prudenta la pacientii cu antecedente de pancreatita. S-a stabilit existenta unei relatii de proportionalitate intre riscul de pancreatita si doza zilnica de didanozina. Ori de câte ori starea clinica o impune, administrarea didanozinei trebuie oprita pana la excluderea prin teste de laborator si tehnici imagistice a diagnosticului de pancreatita sugerat clinic. In mod similar, când se impune tratamentul cu alte medicamente cunoscute ca având risc de toxicitate pancreatica (de exemplu pentamidina), administrarea didanozinei trebuie oprita, daca este posibil. Daca terapia concomitenta nu poate fi evitata, pacientul trebuie monitorizat cu atentie. Intreruperea administrsrii trebuie avuta in vedere in cazul unor cresteri semnificative ale markerilor biochimici de pancreatita, chiar si in absenta manifestarilor clinice. Cresteri semnificative ale trigliceridelor sunt o cauza cunoscuta a pancreatitei si justifica o monitorizare atenta.
Neuropatie periferica: pacientii tratati cu didanozina pot dezvolta neuropatie periferica toxica, de obicei caracterizata prin amorteli distale simetrice, furnicaturi si dureri la nivelul picioarelor si, mai putin frecvent, la nivelul mâinilor. Ori de câte ori starea clinica o impune, terapia cu didanozina trebuie întrerupta pana la disparitia simptomelor. Multi pacienti tolereaza o doza redusa dupa disparitia simptomelor.
Modificari ale nervului optic sau retinei: la copiii tratati cu didanozina s-au constatat rareori modificari ale nervului optic sau retinei, in special în cazul administrarii unor doze mai mari decât cele recomandate. La adulti s-au raportat cazuri de depigmentare a retinei. Este necesar examen oftalmologic (fund de ochi), (din 6 în 6 luni), in special la copii sau la aparitia unor modificari de vedere.
Acidoza lactica: aparitia acidozei lactice asociata in mod obisnuit cu steatoza hepatica si hepatomegalie, a fost raportata in cazul utilizarii analogilor nucleozidici. Simptomele de debut (hiperlactacidemia simptomatica) includ simptome digestive benigne (greata, varsaturi si dureri abdominale), stare generala nespecifia de rau, scaderea apetitului, scadere in greutate, simptome respiratorii (respiratie rapida si/sau ampla) sau neurologice (incluzând slabiciune musculara). Acidoza lactica are o rata inalta a mortalitatii si poate fi asociata cu pancreatita, insuficienta hepatica sau renala. In general, acidoza lactica a aparut dupa cateva sau mai multe luni de tratament. Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie intrerupt la aparitia hiperlactacidemiei simptomatice sau a acidozei lactice/metabolice, a unei hepatomegalii progresive sau a unor cresteri rapide ale valorilor transaminazelor. Trebuie sa se acorde atentie la administrarea analogilor nucleozidici în cazul pacientilor (in special femei obeze) cu hepatomegalie, hepatita sau alti factori de risc cunoscuti pentru bolile hepatice si steatoza hepatica (incluzând unele medicamente si etanol). Pacientii co-infectati cu hepatitA�Â�ÂÂL C ÂÂÂsi trataA�Â�ÂÂzi cu alfa interferon ÂÂÂsi ribavirinA�Â�ÂÂL pot constitui o grupA�Â�ÂÂL specialA�Â�ÂÂL de risc. PacienA�Â�ÂÂzii cu risc crescut trebuie sA�Â�ÂÂL fie monitorizaA�Â�ÂÂzi cu atenA�Â�ÂÂzie (vezi, de asemenea, pct 4.6 Sarcina ÂÂÂsi alA�Â�ÂÂLptarea).
InsuficienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL renalA�Â�ÂÂL: timpul de înjumA�Â�ÂÂLtA�Â�ÂÂLA�Â�ÂÂzire plasmaticA�Â�ÂÂL al didanozinei dupA�Â�ÂÂL administrare oralA�Â�ÂÂL a crescut de la o medie de 1,4 ore, la pacienA�Â�ÂÂzii cu funcA�Â�ÂÂzie renalA�Â�ÂÂL normalA�Â�ÂÂL, la 4,1 ore la subiecA�Â�ÂÂzii cu insuficienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL renalA�Â�ÂÂL severA�Â�ÂÂL, care necesitau dializA�Â�ÂÂL. Didanozina nu a fost detectatA�Â�ÂÂL în lichidul de dializA�Â�ÂÂL peritonealA�Â�ÂÂL dupA�Â�ÂÂL o dozA�Â�ÂÂL oralA�Â�ÂÂL; recuperarea în hemodializat s-a situat în intervalul 0,6-7,4% din dozA�Â�ÂÂL dupA�Â�ÂÂL o perioadA�Â�ÂÂL de dializA�Â�ÂÂL de peste 3-4 ore. PacienA�Â�ÂÂzii cu clearance-ul creatininei < 60 ml/min pot fi mai expuÂÂÂsi riscului de toxicitate produsA�Â�ÂÂL de didanozinA�Â�ÂÂL ca urmare a scA�Â�ÂÂLderii clearance-ului medicamentului. Se recomandA�Â�ÂÂL reducerea dozei la aceÂÂÂsti pacienA�Â�ÂÂzi. În plus, conA�Â�ÂÂzinutul de magneziu al fiecA�Â�ÂÂLrui comprimat masticabil Videx este de 8,6 mEq, ceea ce reprezintA�Â�ÂÂL o cantitate excesivA�Â�ÂÂL de magneziu la pacienA�Â�ÂÂzii cu insuficienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL renalA�Â�ÂÂL semnificativA�Â�ÂÂL.
AfecA�Â�ÂÂziuni hepatice: rareori, la pacienA�Â�ÂÂzii trataA�Â�ÂÂzi cu didanozinA�Â�ÂÂL, a apA�Â�ÂÂLrut insuficienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL hepaticA�Â�ÂÂL de etiologie necunoscutA�Â�ÂÂL. Trebuie monitorizate enzimelor hepatice, iar administrarea didanozinei va fi întreruptA�Â�ÂÂL dacA�Â�ÂÂL enzimele hepatice depA�Â�ÂÂLÂÂÂsesc de peste 5 ori limita superioarA�Â�ÂÂL a valorilor normale. Reluarea tratamentului trebuie avutA�Â�ÂÂL în vedere numai dacA�Â�ÂÂL beneficiile potenA�Â�ÂÂziale sunt evident mai mari decât riscurile potenA�Â�ÂÂziale. Nu s-au stabilit siguranA�Â�ÂÂza ÂÂÂsi eficacitatea Videx la pacienA�Â�ÂÂzii cu tulburA�Â�ÂÂLri hepatice pre-existente semnificative. PacienA�Â�ÂÂzii cu hepatitA�Â�ÂÂL cronicA�Â�ÂÂL de tip B sau C trataA�Â�ÂÂzi cu terapie antiretroviralA�Â�ÂÂL combinatA�Â�ÂÂL prezintA�Â�ÂÂL risc crescut de evenimente adverse hepatice potenA�Â�ÂÂzial letale. În caz de terapie antiretroviralA�Â�ÂÂL combinatA�Â�ÂÂL pentru hepatitA�Â�ÂÂL de tip B sau C, vA�Â�ÂÂL rugA�Â�ÂÂLm sA�Â�ÂÂL consultaA�Â�ÂÂzi, de asemenea, informaA�Â�ÂÂziile din RCP-ul acestor medicamente. PacienA�Â�ÂÂzii cu disfuncA�Â�ÂÂzii hepatice pre-existente incluzând hepatitA�Â�ÂÂL cronicA�Â�ÂÂL activatA�Â�ÂÂL prezintA�Â�ÂÂL o frecvenA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL crescutA�Â�ÂÂL a tulburA�Â�ÂÂLrilor funcA�Â�ÂÂziei hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate ÂÂÂsi trebuie monitorizaA�Â�ÂÂzi adecvat. În cazul în care la aceÂÂÂsti pacienA�Â�ÂÂzi existA�Â�ÂÂL dovezi ale agravA�Â�ÂÂLrii afecA�Â�ÂÂziunii hepatice trebuie avutA�Â�ÂÂL în vedere întreruperea tratamentului.
Sindromul reactivA�Â�ÂÂLrii immune: la pacienA�Â�ÂÂzii infectaA�Â�ÂÂzi cu HIV cu deficienA�Â�ÂÂze imune grave în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), se poate produce o reacA�Â�ÂÂzie inflamatoare pânA�Â�ÂÂL la asimptomaticA�Â�ÂÂL sau pot sA�Â�ÂÂL aparA�Â�ÂÂL germeni patogeni oportuniÂÂÂsti reziduali determinând condiA�Â�ÂÂzii clinice severe sau agravarea simptomatologiei. Specific, asemenea reacA�Â�ÂÂzii au fost observate în decursul primelor sA�Â�ÂÂLptA�Â�ÂÂLmâni sau luni dupA�Â�ÂÂL iniA�Â�ÂÂzierea TARC. Exemple relevante sunt retinita cu cytomegalovirus, infecA�Â�ÂÂziile micobacteriene focale ÂÂÂsi/sau generalizate ÂÂÂsi pneumonie cu Pneumocystis carinii. Orice manifestA�Â�ÂÂLri de inflamaA�Â�ÂÂzie trebuie evaluate ÂÂÂsi, dacA�Â�ÂÂL este necesar, se va institui tratament.
Lipodistrofie ÂÂÂsi anomalii metabolice: terapia antiretroviralA�Â�ÂÂL combinatA�Â�ÂÂL a fost asociatA�Â�ÂÂL cu redistribuirea A�Â�ÂÂzesutului adipos (lipodistrofie) la pacienA�Â�ÂÂzii cu HIV. În prezent, consecinA�Â�ÂÂzele pe termen lung ale acestor evenimente sunt necunoscute. CunoÂÂÂstinA�Â�ÂÂzele în privinA�Â�ÂÂza mecanismului sunt incomplete. S-a suspectat o legA�Â�ÂÂLturA�Â�ÂÂL între lipomatoza visceralA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi IP (inhibitorii proteazei virale) ÂÂÂsi între lipoatrofie ÂÂÂsi INRT (inhibitorii nucleozidici ÂÂÂsi nucleotidici ai reverstranscriptazei). Un risc înalt de lipodistrofie a fost asociat cu factori individuali cum este vârsta înaintatA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi cu factori legaA�Â�ÂÂzi de medicament cum sunt durata mai mare a tratamentului antiretroviral ÂÂÂsi tulburA�Â�ÂÂLrile metabolice asociate. Examenul  clinic trebuie sA�Â�ÂÂL includA�Â�ÂÂL examinarea semnelor fizice ale redistribuirii lipidelor. Trebuie luatA�Â�ÂÂL în considerare mA�Â�ÂÂLsurarea lipidemiei ÂÂÂsi a glicemiei à jeune. ModificA�Â�ÂÂLrile lipidelor trebuie tratate adecvat.
Sugari cu vârstA�Â�ÂÂL mai micA�Â�ÂÂL de 3 luni: nu existA�Â�ÂÂL suficientA�Â�ÂÂL experienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL clinicA�Â�ÂÂL pentru a recomanda o schemA�Â�ÂÂL terapeuticA�Â�ÂÂL la aceastA�Â�ÂÂL grupA�Â�ÂÂL de vârstA�Â�ÂÂL.
DisfuncA�Â�ÂÂzii mitocondriale: in vitro ÂÂÂsi in vivo, analogii nucleozidici ÂÂÂsi nucleotidici au demonstrat cA�Â�ÂÂL determinA�Â�ÂÂL afectA�Â�ÂÂLri mitocondriale de grade variabile. S-au raportat disfuncA�Â�ÂÂzii mitocondriale la sugarii HIV-negativi expuÂÂÂsi în uter ÂÂÂsi/sau post-natal la analogi nucleozidici. Principalele evenimente adverse raportate sunt tulburA�Â�ÂÂLri hematologice (anemie, netropenie) ÂÂÂsi tulburA�Â�ÂÂLri metabolice (hiperlactacidemie, hiperlipazemie). Frecvent, aceste evenimente sunt tranzitorii. S-au raportat unele tulburA�Â�ÂÂLri neurologice cu debut întârziat (hipertonie, convulsii, comportament anormal). În prezent nu se cunoaÂÂÂste dacA�Â�ÂÂL tulburA�Â�ÂÂLrile neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Orice copil expus intrauterin la analogi nucleozidici sau nucleotidici, chiar ÂÂÂsi cei HIV-negativi, trebuie urmA�Â�ÂÂLriA�Â�ÂÂzi clinic ÂÂÂsi prin efectuarea de analize de laborator ÂÂÂsi, în caz de semne ÂÂÂsi simptome relevante, trebuie investigaA�Â�ÂÂzi complet pentru depistarea posibilelor disfuncA�Â�ÂÂzii mitocondriale. Aceste rezultate nu afecteazA�Â�ÂÂL recomandA�Â�ÂÂLrile naA�Â�ÂÂzionale curente privind utilizarea terapiei antiretrovirale la femeile însA�Â�ÂÂLrcinate pentru prevenirea transmiterii verticale a HIV.
InfecA�Â�ÂÂzii oportuniste: PacienA�Â�ÂÂzii trataA�Â�ÂÂzi cu didanozinA�Â�ÂÂL sau alte medicamente antiretrovirale pot dezvolta infecA�Â�ÂÂzii oportuniste sau alte complicaA�Â�ÂÂzii ale infecA�Â�ÂÂziei HIV sau ale terapiei. De aceea, ei trebuie strict monitorizaA�Â�ÂÂzi de medici cu experienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL în tratarea bolilor asociate cu HIV.
InteracA�Â�ÂÂziuni cu alte produse medicamentoase: administrarea didanozidei împreunA�Â�ÂÂL cu dizoproxil fumarat de tenofovir determinA�Â�ÂÂL o creÂÂÂstere a expunerii sistemice la didanozinA�Â�ÂÂL. PacienA�Â�ÂÂzii care primesc didanozinA�Â�ÂÂL împreunA�Â�ÂÂL cu dizoproxil fumarat de tenofovir trebuie sA�Â�ÂÂL fie monitorizaA�Â�ÂÂzi cu atenA�Â�ÂÂzie pentru evenimentele adverse determinate de didanozinA�Â�ÂÂL PacienA�Â�ÂÂzi cu fenilcetonurie: Videx, comprimate masticabile/dispersabile conA�Â�ÂÂzine 36,5 mg fenilalaninA�Â�ÂÂL (conA�Â�ÂÂzinutA�Â�ÂÂL în aspartam). De aceea, utilizarea Videx în fenilcetonurie trebuie luatA�Â�ÂÂL în considerare numai dacA�Â�ÂÂL tratamentul cu Videx este absolut necesar.
Sorbitol: Videx, comprimate masticabile/dispersabile conA�Â�ÂÂzine sorbitol (316 mg ÂÂÂsi 300 mg pentru comprimatele masticabile/dispersabile de 100 mg, respectiv de 150 mg). De aceea, utilizarea Videx la pacienA�Â�ÂÂzi cu intoleranA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL la fructozA�Â�ÂÂL trebuie luatA�Â�ÂÂL în considerare numai dacA�Â�ÂÂL tratamentul cu Videx este absolut necesar.
 InteracA�Â�ÂÂziuni cu alte produse medicamentoase, alte interacA�Â�ÂÂziuni
Au fost efectuate studii specifice privind interacA�Â�ÂÂziunile cu zidovudinA�Â�ÂÂL, stavudinA�Â�ÂÂL, ranitidinA�Â�ÂÂL, loperamidA�Â�ÂÂL, metoclopramidA�Â�ÂÂL, foscarnet, trimetoprim, sulfametoxazol, dapsonA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi rifabutinA�Â�ÂÂL, fA�Â�ÂÂLrA�Â�ÂÂL a se evidenA�Â�ÂÂzia interacA�Â�ÂÂziuni. Pe baza rezultatelor unui studiu cu ketoconazol, este recomandat ca medicamentele care pot fi afectate de aciditatea gastricA�Â�ÂÂL (de exemplu azolii orali cum sunt ketoconazol ÂÂÂsi itraconazol) sA�Â�ÂÂL fie administrate cu cel puA�Â�ÂÂzin 2 ore înainte de doza de didanozinA�Â�ÂÂL.
Administrarea didanozinei cu 2 ore înainte de, sau concomitent cu ganciclovir, a fost asociatA�Â�ÂÂL cu o creÂÂÂstere medie cu 111% a ariei de sub curba concentraA�Â�ÂÂziei plasmatice în funcA�Â�ÂÂzie de timp (ASC) a didanozinei la starea de echilibru. O scA�Â�ÂÂLdere minorA�Â�ÂÂL (cu 21%) a ASC a ganciclovirului la starea de echilibru a fost observatA�Â�ÂÂL când didanozina a fost administratA�Â�ÂÂL cu 2 ore înainte de ganciclovir, nu însA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi când medicamentele au fost administrate simultan. Nu au fost observate modificA�Â�ÂÂLri ale clearance-ului renal pentru nici unul dintre aceste medicamente. Nu se cunoaÂÂÂste dacA�Â�ÂÂL aceste modificA�Â�ÂÂLri sunt asociate cu alterA�Â�ÂÂLri ale siguranA�Â�ÂÂzei didanozinei sau ale eficacitA�Â�ÂÂLA�Â�ÂÂzii ganciclovirului. Nu existA�Â�ÂÂL dovezi cA�Â�ÂÂL Videx ar potenA�Â�ÂÂza efectele mielosupresive ale ganciclovirului sau zidovudinei. Administrarea concomitentA�Â�ÂÂL a didanozinei cu medicamente cunoscute cA�Â�ÂÂL pot produce neuropatie perifericA�Â�ÂÂL sau pancreatitA�Â�ÂÂL poate creÂÂÂste riscul acestor efecte toxice. PacienA�Â�ÂÂzii care primesc aceste medicamente trebuie monitorizaA�Â�ÂÂzi atent. Studiile in vitro au arA�Â�ÂÂLtat cA�Â�ÂÂL ribavirina poate creÂÂÂste concentraA�Â�ÂÂzia intracelularA�Â�ÂÂL de trifosfat a didanozinei ÂÂÂsi creÂÂÂste potenA�Â�ÂÂzial riscul reacA�Â�ÂÂziilor adverse; de aceea, în lipsa unor date clinice disponibile, trebuie luate mA�Â�ÂÂLsuri de precauA�Â�ÂÂzii în cazul necesitA�Â�ÂÂLA�Â�ÂÂzii asocierii acestor medicamente. Similar altor medicamente care conA�Â�ÂÂzin compuÂÂÂsi antiacizi cu magneziu ÂÂÂsi/sau aluminiu, Videx, comprimate masticabile sau dispersabile nu trebuie administrat cu nici un medicament care conA�Â�ÂÂzine tetraciclinA�Â�ÂÂL. De asemenea, concentraA�Â�ÂÂzia plasmaticA�Â�ÂÂL a unor chinolone (de exemplu ciprofloxacinA�Â�ÂÂL) scade în cazul administrA�Â�ÂÂLrii cu antiacide conA�Â�ÂÂzinute sau administrate cu Videx. Este recomandat ca aceste medicamente care pot interacA�Â�ÂÂziona cu antiacide nu trebuie administrate în decurs de 2 ore de la administrarea Videx, comprimate masticabile/dispersabile. Când didanozina sub formA�Â�ÂÂL de capsule gastro-rezistente a fost administratA�Â�ÂÂL cu 2 ore înainte de, sau concomitent cu dizopropil fumarat de tenofovir, ASC pentru didanozinA�Â�ÂÂL a  prezentat o creÂÂÂstere medie de 48%, respectiv de 60%. CreÂÂÂsterea medie a ASC pentru didanozinA�Â�ÂÂL a fost de 44% când comprimatele cu substanA�Â�ÂÂza tampon au fost administrate cu o orA�Â�ÂÂL înainte de tenofovir. În ambele cazuri, parametrii farmacocinetici ai tenofovir administrat cu o masA�Â�ÂÂL uÂÂÂsoarA�Â�ÂÂL au fost neschimbaA�Â�ÂÂzi. Atunci când acestea se asociazA�Â�ÂÂL, nu se poate face nici o recomandare cu privire la o modificare specificA�Â�ÂÂL a dozajului. Xantinoxidaza este o enzimA�Â�ÂÂL implicatA�Â�ÂÂL în metabolismul didanozinei. Inhibitorii xantinoxidazei, cum este alopurinolul, pot creÂÂÂste expunerea la didanozinA�Â�ÂÂL când sunt administrate împreunA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi astfel pot sA�Â�ÂÂL creascA�Â�ÂÂL potenA�Â�ÂÂzialul reacA�Â�ÂÂziilor adverse asociate  didanozinei. PacienA�Â�ÂÂzii trebuie monitorizaA�Â�ÂÂzi cu atenA�Â�ÂÂzie pentru reacA�Â�ÂÂziile adverse legate de administrarea didanozinei. Administrarea Videx, comprimate masticabile sau dispersabile împreunA�Â�ÂÂL cu alimente modificA�Â�ÂÂL farmacocinetica didanozinei. 
Sarcina ÂÂÂsi alA�Â�ÂÂLptarea
SarcinA�Â�ÂÂL: nu existA�Â�ÂÂL studii controlate, adecvate la femeile însA�Â�ÂÂLrcinate ÂÂÂsi nu se cunoaÂÂÂste dacA�Â�ÂÂL didanozina afecteazA�Â�ÂÂL fA�Â�ÂÂLtul sau capacitatea de reproducere dacA�Â�ÂÂL este administratA�Â�ÂÂL în timpul sarcinii. Acidoza laticA�Â�ÂÂL, uneori letalA�Â�ÂÂL, a fost raportatA�Â�ÂÂL la gravide care au primit o combinaA�Â�ÂÂzie de didanozinA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi stavudinA�Â�ÂÂL asociatA�Â�ÂÂL sau nu cu alte tratamente antiretrovirale. De aceea, utilizarea didanozinei în timpul sarcinii se va face numai dacA�Â�ÂÂL este absolut necesar ÂÂÂsi numai dacA�Â�ÂÂL beneficiul potenA�Â�ÂÂzial este mai mare decât riscul posibil. Studiile de teratogenitate la ÂÂÂsobolan ÂÂÂsi ÂÂÂsoarece nu au evidenA�Â�ÂÂziat embriotoxicitate, fetotoxicitate sau efecte teratogene. Un studiu la ÂÂÂsobolan a evidenA�Â�ÂÂziat faptul cA�Â�ÂÂL didanozina ÂÂÂsi metaboliA�Â�ÂÂzii acesteia traverseazA�Â�ÂÂL bariera feto-placentarA�Â�ÂÂL.
AlA�Â�ÂÂLptare: nu se cunoaÂÂÂste dacA�Â�ÂÂL didanozina este excretatA�Â�ÂÂL în laptele matern. Se recomandA�Â�ÂÂL întreruperea alA�Â�ÂÂLptA�Â�ÂÂLrii în timpul tratamentului cu didanozinA�Â�ÂÂL datoritA�Â�ÂÂL unor posibile reacA�Â�ÂÂzii adverse severe care pot sA�Â�ÂÂL aparA�Â�ÂÂL la sugar. La doze de 1000 mg/kg ÂÂÂsi zi la ÂÂÂsobolan, didanozina a fost slab toxicA�Â�ÂÂL la femele ÂÂÂsi pui în perioada de mijloc ÂÂÂsi de final a alA�Â�ÂÂLptA�Â�ÂÂLrii (a redus cantitatea de hranA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi creÂÂÂsterea în greutate), dar dezvoltarea fizicA�Â�ÂÂL a puilor respectivi nu a fost afectatA�Â�ÂÂL. Un studiu ulterior a demonstrat cA�Â�ÂÂL dupA�Â�ÂÂL administrarea oralA�Â�ÂÂL didanozina ÂÂÂsi/sau metaboliA�Â�ÂÂzii acesteia au fost excretaA�Â�ÂÂzi în laptele femelelor de ÂÂÂsobolan care alA�Â�ÂÂLptau.
Efecte asupra capacitA�Â�ÂÂLA�Â�ÂÂzii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Videx nu influenA�Â�ÂÂzeazA�Â�ÂÂL capacitatea de a conduce vehicule sau a folosi utilaje.

ReacA�Â�ÂÂzii adverse
AdulA�Â�ÂÂzi : majoritatea evenimentelor adverse severe observate au reflectat, în general, cursul clinic cunoscut al infecA�Â�ÂÂziei cu HIV. În datele colectate precoce implicând regimuri de monoterapie, nu a fost observatA�Â�ÂÂL nici o diferenA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL în privinA�Â�ÂÂza siguranA�Â�ÂÂzei, comparativ cu regimurile terapeutice triple. În studiile comparative între administrarea în prizA�Â�ÂÂL unicA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi administrarea în douA�Â�ÂÂL prize zilnice a Videx, comprimate masticabile sau dispersabile, nu s-au evidenA�Â�ÂÂziat diferenA�Â�ÂÂze în privinA�Â�ÂÂza incidenA�Â�ÂÂzei pancreatitei ÂÂÂsi neuropatiei periferice. Pancreatita, care poate fi letalA�Â�ÂÂL în unele cazuri, a fost raportatA�Â�ÂÂL la mai puA�Â�ÂÂzin de 1% din pacienA�Â�ÂÂzii care au primit Videx, comprimate masticabile sau dispersabile. PacienA�Â�ÂÂzii cu boalA�Â�ÂÂL HIV avansatA�Â�ÂÂL sau cu istoric de pancreatitA�Â�ÂÂL, pot avea un risc crescut de apariA�Â�ÂÂzie a pancreatitelor. Simptomele de neuropatie perifericA�Â�ÂÂL (8%) au fost asociate cu Videx. La pacienA�Â�ÂÂzii infectaA�Â�ÂÂzi cu HIV cu deficienA�Â�ÂÂze imune grave în momentul iniA�Â�ÂÂzierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate sA�Â�ÂÂL aparA�Â�ÂÂL o reacA�Â�ÂÂzie inflamatoare pânA�Â�ÂÂL la asimptomaticA�Â�ÂÂL sau infecA�Â�ÂÂzii oportuniste reziduale.
Lipodistrofie ÂÂÂsi anomalii metabolice: terapia antiretroviralA�Â�ÂÂL combinatA�Â�ÂÂL a fost asociatA�Â�ÂÂL cu redistribuirea A�Â�ÂÂzesutului adipos (lipodistrofie) la pacienA�Â�ÂÂzii cu HIV, incluzând diminuarea perifericA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi facialA�Â�ÂÂL a A�Â�ÂÂzesutului adipos subcutanat, creÂÂÂsterea sa intraabdominal ÂÂÂsi la nivelul viscerelor, hipertrofia sânilor ÂÂÂsi acumularea dorsocervicalA�Â�ÂÂL a A�Â�ÂÂzesutului adipos (ceafA�Â�ÂÂL de bivol). Terapia antiretroviralA�Â�ÂÂL combinatA�Â�ÂÂL a fost asociatA�Â�ÂÂL cu anomalii metabolice cum sunt hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, rezistenA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL la insulinA�Â�ÂÂL, hiperglicemie ÂÂÂsi hiperlactacidemie. Într-un studiu clinic deschis (studiul 148), incluzând 482 pacienA�Â�ÂÂzi trataA�Â�ÂÂzi cu Videx, comprimate masticabile sau dispersabile, stavudinA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi nelfinavir ÂÂÂsi într-un studiu clinic (studiul 152) evaluând Videx, comprimate masticabile sau dispersabile ca parte a unui regim terapeutic triplu la 255 pacienA�Â�ÂÂzi adulA�Â�ÂÂzi naivi (netrataA�Â�ÂÂzi anterior cu didanozinA�Â�ÂÂL) infectaA�Â�ÂÂzi cu HIV, pe baza raportA�Â�ÂÂLrii investigatorilor, au fost semnalate urmA�Â�ÂÂLtoarele reacA�Â�ÂÂzii adverse (moderate pânA�Â�ÂÂL la severe), care au avut o frecvenA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL ≥ 2% ÂÂÂsi care au fost considerate posibil asociate cu regimul terapeutic al studiului.
TulburA�Â�ÂÂLri ale sistemului nervos: frecvente: simptome neurologice periferice (incluzând neuropatie), cefalee
TulburA�Â�ÂÂLri gastro-intestinale: foarte frecvente: diaree; frecvente: greaA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL, vA�Â�ÂÂLrsA�Â�ÂÂLturi, dureri abdominale
ModificA�Â�ÂÂLri la nivelul pielii ÂÂÂsi A�Â�ÂÂzesutului subcutanat:  frecvente: erupA�Â�ÂÂzii cutanate
TulburA�Â�ÂÂLri generale: frecvente: fatigabilitate.
ModificA�Â�ÂÂLri ale testelor de laborator : modificA�Â�ÂÂLrile testelor de laborator (grad 3-4) raportate în studiile 148 (comprimate) ÂÂÂsi 152 (capsule gastro-rezistente) incluzând creÂÂÂsterea lipazei în 7%, respectiv 5% din cazuri, creÂÂÂsterea ALT în 3%, respectiv 6% din cazuri, creÂÂÂsterea AST în 3%, respectiv 5% din cazuri, creÂÂÂsterea acidului uric în 2% din cazuri în amândouA�Â�ÂÂL studiile ÂÂÂsi creÂÂÂsterea bilirubinei în 1%, respectiv <1% din pacienA�Â�ÂÂzi. Neutropenia (grad 3-4) a fost raportatA�Â�ÂÂL la 2% din pacienA�Â�ÂÂzi în ambele studii 148 ÂÂÂsi 152, anemia în <1% ÂÂÂsi 1% în studiile 148, respectiv 152, iar trombocitopenia în 1%, respectiv în <1% din pacienA�Â�ÂÂzi.
Copii : datele de siguranA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL pentru copii au fost, în general, similare celor pentru adulA�Â�ÂÂzi. O hematotoxicitate mai mare s-a raportat la asocierea cu zidovudinA�Â�ÂÂL, comparativ cu monoterapia cu didanozinA�Â�ÂÂL. ModificA�Â�ÂÂLri ale retinei ÂÂÂsi nervului optic s-au raportat la un numA�Â�ÂÂLr mic de copii, de obicei la doze mai mari decât cele recomandate. Se recomandA�Â�ÂÂL examen de fund de ochi, din 6 în 6 luni sau la apariA�Â�ÂÂzia unor modificA�Â�ÂÂLri de vedere, la copii aflaA�Â�ÂÂzi sub tratament cu didanozinA�Â�ÂÂL.
În cazul utilizA�Â�ÂÂLrii analogilor nucleozidici, au fost raportate cazuri de acidozA�Â�ÂÂL lacticA�Â�ÂÂL, uneori letale, de obicei asociate cu hepatomegalie severA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi steatozA�Â�ÂÂL hepaticA�Â�ÂÂL .
UrmA�Â�ÂÂLtoarele evenimente (rare sau foarte rare) au fost identificate dupA�Â�ÂÂL Autorizarea de punere pe piaA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL a Videx:
TulburA�Â�ÂÂLri generale ÂÂÂsi care depind de calea de administrare : astenie, frison, febrA�Â�ÂÂL, durere
TulburA�Â�ÂÂLri  gastro-intestinale: meteorism abdominal, mA�Â�ÂÂLrirea glandei parotide, gurA�Â�ÂÂL uscatA�Â�ÂÂL
Metabolism ÂÂÂsi tulburA�Â�ÂÂLri de nutriA�Â�ÂÂzie: acidozA�Â�ÂÂL lacticA�Â�ÂÂL, anorexie, diabet zaharat, hipoglicemie, hiperglicemie.
Piele ÂÂÂsi modificA�Â�ÂÂLri ale A�Â�ÂÂzesutului subcutanat: alopecie
TulburA�Â�ÂÂLri hepato-biliare: steatozA�Â�ÂÂL hepaticA�Â�ÂÂL, hepatitA�Â�ÂÂL, insuficienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL hepaticA�Â�ÂÂL
InfecA�Â�ÂÂzii ÂÂÂsi infestA�Â�ÂÂLri: sialoadenitA�Â�ÂÂL
Sânge ÂÂÂsi tulburA�Â�ÂÂLri ale sistemului limfatic: anemie, leucopenie, trombocitopenie
TulburA�Â�ÂÂLri ale sistemului imunitar: reacA�Â�ÂÂzii anafilactice
TulburA�Â�ÂÂLri oculare: uscA�Â�ÂÂLciune ocularA�Â�ÂÂL, depigmentare retinianA�Â�ÂÂL, nevritA�Â�ÂÂL opticA�Â�ÂÂL
TulburA�Â�ÂÂLri la nivelul sistemului muscular, conjunctiv ÂÂÂsi osos: mialgii (cu sau fA�Â�ÂÂLrA�Â�ÂÂL creÂÂÂsterea creatinfosfokinazei), rabdomiolizA�Â�ÂÂL incluzând insuficienA�Â�ÂÂzA�Â�ÂÂL renalA�Â�ÂÂL acutA�Â�ÂÂL ÂÂÂsi hemodializA�Â�ÂÂL, artralgii, miopatie.
TulburA�Â�ÂÂLri ale constantelor biochimice: creÂÂÂsterea/valori anormale ale amilazemiei, fosfatazei alkaline, creatinfosfokinazei.
Supradozaj
Nu se cunoaÂÂÂste antidotul pentru supradozajul cu didanozinA�Â�ÂÂL. ExperienA�Â�ÂÂza din studii preliminare în care didanozina a fost administratA�Â�ÂÂL în doze de zece ori mai mari decât cele recomandate, aratA�Â�ÂÂL cA�Â�ÂÂL anticipatele complicaA�Â�ÂÂzii ale supradozajului pot include pancreatite, neuropatii periferice, hiperuricemie ÂÂÂsi disfuncA�Â�ÂÂzie hepaticA�Â�ÂÂL. Didanozina nu este dializabilA�Â�ÂÂL prin dializA�Â�ÂÂL peritonealA�Â�ÂÂL, deÂÂÂsi existA�Â�ÂÂL un oarecare clearance prin hemodializA�Â�ÂÂL (indepartarea fracA�Â�ÂÂzionalA�Â�ÂÂL a didanozinei în timpul unei sedinte medii de hemodializA�Â�ÂÂL de 3-4 ore a fost de aproximativ 20-35% din doza prezentA�Â�ÂÂL în organism la începutul dializei).