Anxietatea la copii este o realitate tot mai prezenta, fie ca apare in contexte sociale, la scoala, sau in fata unor schimbari. Timiditatea, teama de esec, frica de a vorbi in public sau chiar dificultatea de a face prieteni sunt semnale care merita intelese cu empatie si gestionate cu blandete.
Vestea buna? Exista multe activitati simple, adaptate varstei, care pot ajuta copiii sa se simta mai in siguranta, mai increzatori si mai conectati cu lumea din jurul lor.
Varsta si reactiile anxioase – Ce trebuie sa stii
Anxietatea este normala pana la un anumit punct in dezvoltarea copilului. Iata cateva etape:
-
2-4 ani – Frica de separare este frecventa. Copilul are nevoie de predictibilitate si siguranta.
-
5-7 ani – Pot aparea temeri legate de monstri, intuneric sau pierderea parintilor.
-
8-12 ani – Se intensifica grijile legate de scoala, imaginea de sine, respingerea de catre colegi.
-
12+ ani (preadolescenti) – Anxietatea sociala poate deveni mai pronuntata, apare teama de a fi judecat.
Toate aceste reactii sunt firesti, dar daca devin coplesitoare si interfereaza cu viata de zi cu zi, e important sa le adresam prin activitati blande, adaptate copilului.
Activitati care reduc anxietatea la copii
1. Jurnalul emotiilor (de la 5 ani)
-
Pune la dispozitie un caiet unde copilul poate desena sau scrie ce simte.
-
Intrebari ajutatoare: „Ce m-a facut sa fiu trist azi?”, „Ce m-a speriat?”, „Ce mi-a adus bucurie?”
2. Cutia anti-frica (4-10 ani)
-
Foloseste o cutie decorata impreuna cu copilul in care sa puna „fricile” scrise sau desenate pe biletete.
-
Le puteti discuta seara sau „trimite la somn”.
3. Tehnici de respiratie jucause (3-10 ani)
-
„Respiratia balonului”: Inspira adanc si umfla burta ca un balon, expira lent ca sa il „dezumfli”.
-
Poti folosi o jucarie (ursolet) pe burtica copilului pentru vizualizare.
4. Joaca de rol (3-12 ani)
-
Creeaza scenarii cu papusi, figurine sau jucarii de plus unde copilul este „eroul curajos”.
-
Poti introduce si situatii care il sperie (gradinita, petreceri, doctorul) si le jucati impreuna.
5. Activitati senzoriale (toate varstele)
-
Plastilina, nisip kinetic, pictura cu degetele, slime – aceste activitati reduc tensiunea si calmeaza.
-
Pot fi folosite in momente de agitatie sau inainte de situatii stresante.
6. Rutine clare si previzibile
-
Creeaza un program stabil: copiii anxiosi se simt in siguranta cand stiu „ce urmeaza”.
-
Include si „pauze de relaxare” (citit, joaca libera, pauza muzicala).
7. Jocuri de cooperare, nu de competitie
-
Jocurile de echipa (constructii LEGO, puzzle, board games simple) incurajeaza conexiunea si reduc presiunea de a performa.
Cum ii ajuti sa nu mai fie timizi
Timiditatea nu este o „problema”, dar poate deveni un blocaj daca impiedica copilul sa-si exprime ideile sau sa se bucure de interactiuni. Iata cum il poti sprijini:
Incurajeaza, nu forta
-
Nu-l impinge sa vorbeasca in public daca nu se simte pregatit. In schimb, ofera-i ocazii sigure, cum ar fi jocuri de rol acasa sau intalniri cu 1-2 prieteni.
Lauda curajul, nu doar reusita
-
„Bravo ca ai incercat sa saluti colega!” e mai valoros decat „Bravo ca ai vorbit tare!”.
-
Apreciaza pasii mici.
Exerseaza situatii sociale
-
Jucati „de-a magazinul”, „de-a prezentarea” sau „de-a telefonul” – fara presiune, doar joaca.
Creeaza momente in care poate vorbi liber
-
Pune intrebari deschise la masa: „Cum te-ai simtit azi la scoala?” in loc de „A fost bine?”.
-
Evita sa raspunzi in locul lui cand e intrebat ceva.
Incurajeaza activitatile de grup
-
Cursuri de arta, teatru, sport – fara accent pe performanta, ci pe interactiune.
Cand este cazul sa ceri ajutor
Daca observi ca:
-
copilul evita complet interactiunile sociale,
-
are simptome fizice frecvente (dureri de burta, cap) fara cauza medicala,
-
plange excesiv la despartiri sau in situatii scolare,
... este recomandat sa consulti un psiholog specializat in copii. Cu cat interventia este mai timpurie, cu atat progresul este mai rapid si natural.
Copiii anxiosi sau timizi nu au nevoie sa fie „reparati”, ci sustinuti cu blandete, rabdare si multa validare emotionala. Prin joaca, rutina si conectare, putem construi pentru ei un mediu in care sa infloreasca in ritmul lor.
Foto: freepik.com
