O tanara in varsta de 26 de ani, din Pascani, judetul Iasi, a trait o experienta traumatizanta in spital, unde trebuia sa o aduca pe lume pe cea de-a doua fetita a ei.
Ea a povestiti ca pe data de 19 martie a acestui an s-a trezit cu dureri foarte mari de burta, fiind insarcinata in 37 de saptamani. A decis sa ia un taxi si a plecat spre Spitalul de Urgenta din Pascani.
Din cauza restrictiilor impuse de pandemia de coronavirus, nu a fost primita nici macar in curtea spitalului. Dupa aproximativ o ora si multe insistente, a reusit sa intre si a mers direct la Urgente.
"Nu m-au luat in serios cu durerile mele si m-au trimis la Ginecologie, din nou, sa astept la rand. Am vorbit cu doamna asistenta care era in cabinet ca am dureri si bebelina mea se misca foarte rar, dar nu a chemat vreun doctor. In cele din urma, a venit o doamna doctor care, dupa ce a aflat starea mea, a inceput sa tipe ca ea nu vrea sa ma consulte, ca nu mi-a supravegheat ea sarcina.
Am omis sa spun ca doamna doctor ce m-a supravegheat era in carantina, iar eu habar nu aveam. Sa revin la cealalta doamna care tipa in cabinet ca nu isi asuma nicio responsabilitate si ca sa astept pe hol pana vine medicul de garda sa ma consulte. Neavand incotro, am asteptat de la ora 8 si ceva pana la ora 12:45. Timp in care bebelusul se tot impingea in pieptul meu din cand in cand.
Intr-un final a venit un domn doctor, mi-a facut ecografie, unde din pacate aveam sa aflu ca bebelusul meu murise sufocat. A venit prea tarziu. Suferisem ruptura uterina. Abia am putut sa imi sun sotul si sa il anunt ca fetita noastra nu mai exista. Si el era la randul lui, terminat la aflarea cumplitei vesti.
Am intrat in sala de operatie unde mi s-a facut cezariana "de urgenta." De la ora 13:00 pana la 17:00 am dormit de la anestezia generala. In somnul meu eram intr-o lumina atat de puternica iar eu foarte fericita mergeam sa imi iau copilul in brate. Mi se paruse deodata ca aud vocea fetitei mele Daria ca ma striga "mama" apoi mai au urmat multe voci care imi spuneau repetat sa deschid ochii, sa respir... greu de tot m-am trezit si am vazut in jurul meu multe asistente care atunci cand au vazut ca m-am trezit, s-au retras si am ramas singura.
Dupa o scurta vreme a mai fost adusa o mamica langa mine, proaspat operata si ea. Apoi intrase o doamna asistenta cu o fetita vie in brate, venise la patul meu si mi-o aratase, eu am ramas stana de piatra caci stiam ca fetita mea murise iar acum vedeam o fetita vie, eram de-a dreptul socata! Din privirea mea a inteles ca nu era copilul meu si mi-a spus plictisita:
-Aaaa..tu esti aia la care i-a murit copilul... M-a bufnit plansul. Nu aveam aer de cat de mult plangeam... doctorul ce ma controlase a venit si mi-a zis :
-Vezi daca mai bocesti mult, te trimit la Socola. Nu stiu cum am reusit de mi-am inghitit plansul pe loc. Dupa ce m-au dus intr-un salon am putut sa plang mai bine, tinandu-ma mereu de locul operat caci ma durea cand plangeam.
Am vorbit apoi cu sotul, aflasem ca a venit si a luat trupusorul fara viata si urma inmormantarea. Nu am putut sa imi tin copilul in brate, nu am putut sa o vad la fata macar, am ramas doar cu pozele de la ecografii.
Cand am ajuns acasa, am fost luata la intrebari de fetita mea Daria, uitandu-se lung cum nu mai aveam burtica... ca unde e bebelusul, il aduce doctorul?Cand a ajuns acasa, Daria, cealalta fetita a ei de patru ani, a intrebat de surioara ei. Mama a decis sa-i spuna ca "se afla intr-o misiune la Doamne Doamne si ca atunci cand va termina misiunea va veni acasă". "M-am gandit sa ii spun aceasta varianta pentru ca nu am vrut sa sufere si ea, stiind cat de mult o iubea si cat de mult isi dorea sa se nasca," a dezvaluit tanara in exclusivitate pentru amnascutacolo.ro.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
