Un copil poate citi o pagina intreaga fara sa se poticneasca, poate pronunta corect cuvintele si poate avea chiar o viteza buna de citire. Daca il intrebi insa ce s-a intamplat in text, cine sunt personajele sau de ce a actionat un personaj intr-un anumit fel, raspunsurile pot deveni neclare.
Citirea corecta si intelegerea textului nu sunt acelasi lucru. In timp ce prima presupune capacitatea de a transforma literele in cuvinte si propozitii, intelegerea necesita un proces mult mai complex: copilul trebuie sa retina informatia, sa faca legaturi intre idei, sa inteleaga sensul cuvintelor si sa traga concluzii.
Dificultatile de intelegere pot deveni mai vizibile in clasele primare, pe masura ce textele din manuale devin mai lungi, iar intrebarile nu mai cer doar informatii care apar explicit intr-o propozitie.
Citeste fluent, dar nu poate spune despre ce a fost textul
Unul dintre cele mai usor de observat semne apare imediat dupa lectura. Copilul termina textul, dar atunci cand este rugat sa spuna ce a inteles raspunde cu „nu stiu”, ofera doar un detaliu sau incepe sa recite fragmente pe care si le aminteste.
De exemplu, poate citi perfect o povestire despre un copil care gaseste un animal ranit si il ajuta, dar nu reuseste sa explice cu propriile cuvinte ce s-a intamplat.
Un copil care intelege ceea ce citeste ar trebui, in functie de varsta, sa poata identifica informatiile esentiale si sa le reformuleze, nu doar sa repete propozitii din text.
Se descurca la intrebarile simple, dar se blocheaza la „de ce?”
Un alt indiciu apare atunci cand copilul raspunde corect la intrebarile de tipul „Cine?”, „Unde?” sau „Cand?”, dar are dificultati cand trebuie sa explice motive, consecinte sau lucruri care nu sunt scrise direct.
Daca textul spune ca „Maria a intrat in casa uda, si-a lasat umbrela langa usa si si-a schimbat repede hainele”, copilul poate fi intrebat: „Cum era vremea afara?”.
Cuvantul „ploaie” nu trebuie sa apara neaparat in text. Copilul trebuie sa lege indiciile – hainele ude si umbrela – si sa deduca raspunsul.
Astfel de inferente devin din ce in ce mai importante pe masura ce copilul avanseaza in scoala.
Uita inceputul pana ajunge la finalul textului
Intelegerea lecturii presupune si pastrarea informatiilor suficient timp pentru a le lega intre ele.
Unii copii citesc fiecare propozitie corect, dar par sa o „piarda” imediat dupa ce trec la urmatoarea. La sfarsitul unui paragraf nu mai stiu ce s-a spus la inceput.
Problema devine mai vizibila odata cu cresterea lungimii textelor. Copilul se poate descurca foarte bine cu trei-patru propozitii, dar poate pierde firul unei povestiri de o pagina.
Parintele poate verifica simplu acest lucru oprind lectura dupa fiecare paragraf si intreband: „Ce am aflat pana acum?”. Daca raspunsul este mult mai bun decat atunci cand copilul trebuie sa reproduca informatia dupa intreaga pagina, lungimea textului poate fi unul dintre factorii care ii creeaza dificultati.
Nu intelege cuvintele din context
Vocabularul are un rol important in intelegerea unui text. Uneori, copilul poate pronunta impecabil un cuvant fara sa stie ce inseamna.
Daca intr-un paragraf exista mai multe cuvinte necunoscute, sensul intregului fragment poate deveni dificil de urmarit.
Este util ca parintele sa nu intrebe doar „Ai inteles?”, pentru ca raspunsul va fi adesea „da”. Mai relevant este sa aleaga cateva cuvinte si sa intrebe: „Ce crezi ca inseamna aici?” sau „Cum ai spune acelasi lucru folosind alte cuvinte?”.
Copilul nu trebuie sa cunoasca fiecare cuvant dintr-o carte. Important este sa invete treptat sa foloseasca restul propozitiei pentru a aproxima sensul unui termen necunoscut.
Nu poate aseza intamplarile in ordinea corecta
La clasele primare, intelegerea unui text poate fi verificata si printr-un exercitiu foarte simplu: copilul trebuie sa spuna ce s-a intamplat la inceput, ce s-a intamplat apoi si cum s-a terminat povestea.
Daca amesteca frecvent evenimentele sau nu poate identifica momentele importante, este posibil sa fi citit cuvintele fara sa construiasca mental povestea.
Aceeasi dificultate poate aparea atunci cand trebuie sa identifice personajul principal, locul actiunii, problema aparuta sau modul in care aceasta a fost rezolvata.
Reciteste de multe ori cerintele problemelor
Dificultatile de intelegere a textului nu se vad doar la ora de limba romana.
Un copil poate sti foarte bine sa adune, sa scada sau sa inmulteasca, dar sa greseasca problemele pentru ca nu intelege ce i se cere. Poate extrage gresit datele, poate alege o operatie nepotrivita sau poate avea nevoie ca un adult sa ii „traduca” cerinta.
Acelasi lucru se poate intampla mai tarziu la stiinte, geografie sau istorie. Pe masura ce copilul creste, cititul devine tot mai mult instrumentul prin care invata celelalte materii.
De aceea, o dificultate de intelegere a textului care pare mica in clasele primare poate deveni mult mai vizibila atunci cand volumul de informatie creste.
Ce poate face parintele dupa fiecare lectura
Nu este nevoie ca fiecare pagina citita acasa sa se transforme intr-un test. Cateva intrebari bine alese pot spune insa mult mai multe despre nivelul copilului decat simplul „Citeste-mi textul”.
Dupa lectura, intreaba-l cine este personajul principal, ce problema a aparut, de ce crede ca personajul a procedat intr-un anumit fel si ce s-ar fi putut intampla daca acesta lua o alta decizie.
Poti sa-i ceri si sa rezume textul in trei propozitii sau sa-i dea un alt titlu. Astfel, copilul este obligat sa aleaga informatiile importante si sa le reformuleze.
Daca dificultatile apar constant, la texte potrivite varstei, iar copilul citeste fluent, dar nu reuseste sa explice ceea ce a citit, situatia merita discutata si cu invatatorul. Uneori este nevoie doar de mai mult exercitiu si de dezvoltarea vocabularului, iar alteori pot exista dificultati specifice care necesita o evaluare mai atenta.
Pentru ca a sti sa citesti nu inseamna doar sa pronunti corect cuvintele. Adevarata lectura incepe in momentul in care copilul intelege, leaga informatiile si poate explica, in propriile cuvinte, ceea ce tocmai a citit.
