La prima sarcina, am facut totul ca la carte, dar tot nu am reusit sa imi protejez copilul. In saptamana 18 de sarcina, tinandu-mi rasuflarea si sotul de mana, am stat in cabinetul medicului specialist in timpul ecografiei; nu era un consult de rutina, medicul incerca sa vada daca bebelusul nostru avea toate cele patru camera ale inimii si daca va scapa de cele 12 operatii si 6 luni petrecute in spital, de momente de panica si durere pe care fiica noastra le-a indurat in primii sai ani de viata.
Fiica mea s-a nascut cu mai multe afectiuni congenitale cardiace severe, nici una dintre ele nefiind identificate la primele ecografii pe care le-am facut atunci cand eram insarcinata.
Nu am stiut ca ceva este in neregula decat atunci cand inima ei a inceput sa bata neregulat, cand avea 1 luna; acum are patru ani si este o fetita sanatoasa care isi incepe fiecare propozitie spunand "de fapt", insa afectiunile sale cardiace o vor urmari toata viata. De fiecare data cand am discutat cu sotul meu despre un al doilea copil, intrebarea care ne-a bantuit conversatia a fost "Si daca se intampla din nou?".
Sansele ca aceleasi probleme sa apara cu un al doilea copil erau foarte mici, si totusi mai mari decat daca nu s-ar fi intamplat prima data, asa ca cea de-a doua sarcina a fost catalogata imediat ca fiind una cu risc; am facut fiecare test genetic si analiza posibila, pentru ca medicul meu era hotarat sa nu mai rateze nimic, nici macar o bubita pe nasuc.
Asa ca, dupa ce a analizat imaginile ecografice timp de minute bune, medicul meu s-a uitat la mine zambind larg. "Inima ei se dezvolta normal" mi-a spus. "Bebelusul asta are nota 10 cu felicitari, bravo Mamico!"
Evident ca am plans; pana atunci nu avusesem incredere in mine ca as putea sa construiesc in pantec o inima sanatoasa pentru bebelusul meu. Pana la urma, singura data cand am mai incercat, am esuat, nu?
Asa m-am simtit in ziua in care prima mea fiica a fost diagnosticata cu probleme congenitale cardiace, iar acum, facandu-mi acest compliment ingrozitor, medicul mi-a confirmat ca am esuat. Daca noul bebelus primeste nota 10 cu felicitari, inseamna ca am esuat la prima mea sarcina. Pe de alta parte, mai ramaneau inca 22 de saptamani de sarcina , suficient timp sa ratez din nou si sa imi dezamagesc si acest al doilea copil.
Am simtit acest sentiment de esec in primul an de viata al primei noastre fiice. Eram convinsa ca daca as fi spus cu voce tare cum ma simt, toti cei din jurul meu ar fi fost de acord cu mine, ar fi spus ca eu sunt de vina. Atunci cand in sfarsit le-am spus tuturor ce simt, s-au dat peste cap sa ma asigure ca nu eu eram vinovata.
Motivele pentru care apar defecte congenitale cardiace nu sunt cunoscute, problemele fiicei noastre au aparut mai mult ca sigur ca urmare a unor mutatii genetice pe care nimeni nu le putea prevede sau preveni.
Aproape toate problemele de sanatate majore ce apar sunt cauzate de modificari minore la nivel genetic si nu au absolut nimic de-a face cu performantele noastre ca mame sau ca femei. Inteleg asta acum, desigur. Insa atunci cand se intampla, nu gandesti asa. Societatea incearca sa te incadreze intr-un fel sau altul atunci cand esti insarcinata. Nu mananci sushi, nu bei vin, consumi suficiente proteine, mananci legume, faci exercitii prenatale, da? Se vorbeste despre cum sa creezi un copil sanatos de parca l-ai face pe o linie de asamblare intr-o fabrica.
Perfectiunea este obositoare
In prima sarcina, am facut masaj prenatal si acupunctura. Am numarat fiecare gram de proteine ingerate. Am cumparat cele mai scumpe vitamin prenatale care mi-au fost prescrise, am evitat benzinariile si unghiile false ca sa nu care cumva sa inhalez substante nocive pentru dezvoltarea bebelusului meu. Mi-am urmarit greutatea corporala si am cumparat asternuturi din material organice pentru patutul bebelusului. Sarcina este infricosatoare, plina de elemente necunoscute. Am vrut sa cred ca daca fac totul ca la carte, daca mananc sufficient kale si aleg cele mai bune scutece, imi voi proteja copilul si il voi face sa se nasca sanatos. Sa fie perfect, la infinit.
Am refuzat epidurala de teama sa nu ii cauzeze probleme si mai mari fiicei mele la nastere; sa fiu sincera, voiam sa arat ca sunt puternica si perfect capabila sa aduc pe lume un copil. Imi doream sa iau un 10 cu felicitari pentru nastere, ca sa mearga cu nota de 10 cu felicitari pe care am primit-o pentru sarcina.
Nu a fost corect fata de prietene care au avut alte experiente la nastere decat mine, fie ca au ales sau ca a fost necesar si mai ales, nu a fost corect fata de mine insami, mai ales in ultimele ore de travaliu, cand am realizat in chinuri ca poate ar fi trebuit sa fac epidurala pana la urma, insa acum era prea tarziu.
Perfectiunea te limiteaza
Uite ce este gresit in legatura cu toate modurile in care ni se spune ca trebuie sa avem o sarcina perfecta: inseamna ca atunci cand acest lucru nu se intampla, nu numai tu ai esuat, ci si copilul tau, care s-a nascut cu probleme congenitale. Este aceeasi problema cu parintii care spun ca nu le pasa daca au fata si baiat, atat timp cat este sanatos; adica un copil care nu este perfect sanatos, este ceva gresit, este mai putin decat ar putea fi.
Ideea ca fiica mea este mai putin decat ar putea fi este mai mult decat amuzanta, este gresita. Fiica mea este ea insasi: acest copil dulce si curios care insista sa doarma cu sosete si la 30 de grade si care imi spune povesti fascinante despre balene si vulpi care le-au furat vocea; fiica mea nu este perfecta (daca ar fi nu ar exista misterioasele desene de pe peretii din camera ei), insa este ce trebuie sa fie.
Sa astepti perfectiunea de la o sarcina este imposibil. Chiar daca bebelusul este sanatos la nastere, este imperfect, pentru ca este un om. Da, sigur, daca as putea sa fac sa dispara nevoia de operatii si vizite medicale dese la cardiolog, as face-o. Dar adevarul este ca orice alchimie genetica este responsabila pentru "defectele" ei, nu ar fi ea, fara ele. Si nu as putea sa imi doresc niciodata altceva decat ca fiica mea sa fie ea.
Nu exista sarcina perfecta si noi mamele nu incercam sa cream copilul perfect. Dar dam nastere unor oameni. Si ar trebui sa primim 10 cu felicitari pentru acest efort. De fiecare data.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
