Autor: Aurora Luchian
Mama-Iarna-i la caldura,
Copiii in batatura.
Prin troiene moi, se joaca,
Ca doi pui de promoroaca!
VIFOR, cu nasu-n fular,
Zburdalnic si temerar,
Salta neaua sclipicioasa,
N-a ramas nimic pe casa!
GERU', cu fesu' pe-o parte,
Striga la ghidusul frate,
Sa-l priveasca caci el stie
Si mai multa maiestrie!
Sufla-n geamuri si arata,
Magie adevarata!
Floricele imbinate,
Fine, parca-s crosetate!
Apoi fuge catre lac,
Si pe loc l-a inghetat!
Ca un ied a topait,
Pe toate le-a-ntepenit!
VIFOR, nu e mai prejos,
Ridica nameti de jos,
Rostind: -Ghici, cine mai poate
Sa ii duca-n vai, departe?...
Peste gardul invechit,
Un mos privi uluit,
Soptind: "Ce obraznicei,
Cum sa razbesc printre ei?"
A strigat Iarna la poarta:
- Pustii au facut-o lata!
I-as fi urecheat...in fine,
Nu se cade, nu e bine...
Mama-Iarna, i-a mustrat:
- In casa imediat!
La pedeapsa si-nvatati
Ca frumos sa va purtati!
Au intrat smeriti in casa,
Maicuta e manioasa!
S-au lipit de soba calda,
Si dorm visand doar... zapada.
