Autor: Aurora Luchian
Ionica-i bosumflat,
La pranz nici nu a mancat!
Sta sub nucul cel rotat,
Si bombane indignat:
- Mare lucru am facut!
De acum dac-am crescut,
Orice gafa maruntica,
"La pedeapsa, Ionica!"
Pentru o cana stricata,
Mama iar e suparata!
Sau ca nu mi-am terminat
Temele... si m-am jucat.
Ce-i motiv de intristare,
Ori de pedeapsa, mustrare?!
Ah, si am spart dimineata,
Si borcanul cu dulceata...
Batranul caine, Mitos,
Rontaind tacut, un os,
Auzindu-l cum se vaita,
Il povatui indata:
- Ionica, Ionica,
Ce noroc ca ai mamica!
Eu nu am si mult as vrea,
Sa aiba cin' ma mustra!
Sa ma certe, sa ma-nvete,
De gresesc sa-mi dea povete;
Asa-s trist, singur mereu,
De ce nu-s in locul tau?
- Cum, e rau fara de mama?
- E groaznic! Iata, te cheama!
Mama-l mangaie duioasa:
- Te-am iertat, vino la masa!
