Cum sa-i transmiti copilului intr-un mod eficient faptul ca bunatatea si empatia conteaza

Copiii invata de toate foarte repede. Cifrele, literele, sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca - toate sunt pentru ei provocari si, cu exercitiu si rabdare, le vor deprinde in scurt timp. Cum ramane, insa, cu abilitatile emotionale? Cum ii inveti despre empatie si bunatate si mai ales cum le transmiti intr-un mod eficient cat de mult conteaza aceste calitati?

Incepe de la o varsta frageda

Chiar si cand un copil pare prea mic pentru a intelege notiuni precum bunatate, compasiune sau empatie, invatarea se produce prin puterea exemplului. Asa cum il inveti despre ploaie, despre razele soarelui care ne incalzesc, asa cum ii explici cuvinte noi si il inveti ce inseamna minge, scaun sau un catel, trebuie sa te ocupi sa ii educi si inima, si spiritul.

Bunatatea, compasiunea si empatia nu inseamna acelasi lucru

In timp ce compasiunea este o stare de relativa ingrijorare pentru bunastarea altora, dublata de dorinta ca ei sa nu mai sufere, empatia este capacitatea de a simti, cu un oarecare grad de acuratete, ceea ce simt altii din jurul tau. Empatia inseamna sa te comporti cu cei din jur in asa fel incat ei sa nu sufere, inseamna sa intelegi ce ii deranjeaza sau le-ar putea face rau si sa actionezi in consecinta.

Bunatatea este capacitatea de a oferi altora din ceea ce ai, din dorinta de a le face o bucurie sau un bine. Bunatatea si altruismul se educa, in timp ce empatia este un sentiment nativ. Copilul este empatic in mod natural, iar asta se reflecta in faptul ca rade si el atunci cand o face mama sau ca incepe sa planga daca cineva doar se preface ca este trist sau ca este pe punctul de a izbucni in plans.

Empatia se cultiva

Sigur ca un copil mic nu va fi empatic doar pentru ca ii spui ca asa este bine sa fie. Acea empatie nativa pe care o are trebuie cultivata pe masura ce copilul creste. El trebuie invatat sa se puna in locul altora si sa incerce sa vada lucrurile din perspectiva lor. O facem intuitiv atunci cand ii spunem ca ar fi bine sa isi lase fratele sau un alt copil sa se joace si el cu o jucarie, „ca sa nu planga”. O facem si cand ii spunem celui mic ca suntem, uneori, prea obositi sa ne putem juca impreuna. Ii invatam, astfel, sa inteleaga sentimentele celorlalti si sa creeze o conexiune emotionala.

Empatia si bunatatea sunt adevarate super puteri

Poate cea mai eficienta cale de a-i transmite copilului cat de mult conteaza bunatatea si empatia este sa i le prezinti ca pe niste super puteri. Cu cat esti mai bun si mai empatic, cu atat mai multi prieteni vei avea, pentru ca asta te ajuta sa te conectezi cu altii, sa te intelegi bine cu ei.

Un copil empatic va avea mai putine conflicte cu colegii de la gradinita sau cu prietenii de joaca. Simplul fapt ca va sti sa se puna in locul lor uneori este cea mai buna preventie pentru acele momente in care copiii pot ajunge sa se si loveasca unii pe altii de la un obiect pe care il vor amandoi. In loc sa ii vada pe ceilalti ca pe niste adversari, copilul cu o empatie cultivata eficient se va arata intelegator si rabdator si ii va respecta pe ceilalti.

Empatia si bunatatea se exerseaza in primul rand, inainte de a invata despre ele. Jucati jocuri de rol in care intrati pe rand in postura empaticului. Aratati-i copilului cum se poate pune in locul altora si cum sa fie atenti la sentimentele lor. Apoi schimbati si ghidati-l spre gesturi de empatie si de bunatate.

Va puteti juca de-a doctorul, spre exemplu, pentru a-i arata cum sa se gandeasca la o persoana care are o suferinta. A oferi un servetel cuiva care plange sau un pahar cu apa unei persoane insetate, fara a astepta nimic in schimb, este un act de bunatate.

Jucati jocul emotiilor: fiecare dintre voi descrie o emotie si ii spune celuilalt ce poate face pentru el. Asa il poti invata sa „citeasca” felul in care se simt altii si cum sa reactioneze cand cineva este trist, cand este furios, cand are nevoie de un gest prietenesc, etc.

Jocul bunatatii poate fi jucat in fiecare zi. Fiecare membru al familiei trebuie sa faca in fiecare zi un gest de bunatate. Bunatatea poate veni sub forma renuntarii la ceva de care altul are nevoie, dar poate insemna si sa spui „te iubesc” cuiva care are nevoie sa auda asta.

Bunatatea si empatia nu te ajuta doar in relatia cu ceilalti, ci iti dau si o stare de multumire interioara si iti cresc respectul de sine. Dupa ce jucati jocul bunatatii, spre exemplu, rugati copilul sa descrie cum se simte. Verbalizarea sentimentelor il va ajuta sa constientizeze importanta empatiei si a bunatatii si cat de mult conteaza acestea in relatia cu ceilalti, dar si cu el insusi.