Cum procedam in cazul traumatismelor dintilor de lapte la copii. Sfaturi de la stomatolog

Cum procedam in cazul traumatismelor dintilor de lapte la copii. Sfaturi de la stomatolog

Dupa varsta de 1 an, pe masura ce copilul invata sa mearga si incepe sa exploreze mediul inconjurator sau este implicat in diferite activitati, cazaturile sunt destul de frecvente. 

Graba, coordonarea imprecisa a miscarilor la joaca, mers, alergare, dificultatile de mentinere a echilibrului in perioada de inceput, pot cauza accidente urmate de traumatisme dentare, cel mai frecevent la nivelul incisivilor de lapte, in special a celor superiori. Din fericire, insa, de cele mai multe ori aceste traumatisme au sanse mari de vindecare, in rare cazuri facandu-si aparitia unele complicatii.

Atunci cand ne confruntam cu un traumatism dentar la copil este necesar ca cel mic sa fie consultat cat mai repede de catre medicul stomatolog, iar pentru stabilirea unui diagnostic corect si alegerea celui mai bun tratament este necesara o radiografia dentara. Aceasta va arata daca exista fracturi osoase, daca radacina dintelui traumatizat este afectata si daca se afla in apropierea dintelui permanent aflat in os. 

Deoarece smaltul dentar este dur, iar oasele copiilor sunt maleabile, elastice si spongioase, de cele mai multe ori va fi identificata modificarea pozitiei dintelui prin deplasare spre exterior/interior sau, mai frecvent, intrarea dintelui in os (intruzia dentara) sau, dimpotriva, avulsia (iesirea dintelui din os). Mai rar apare fractura dintelui.

Tratarea traumatismului

Daca radacina dintelui de lapte este in curs de formare, iar traumatismul dentar este minor, sansele de vindecare spontana sunt mari. Daca traumatismul a aparut aproape de varsta la care dintele de lapte trebuie sa cada, radacina lui fiind partial resorbita, de multe ori nu se mai incearca tratarea acestuia, ci se face extractia dentara. 

Daca dintele a fost expulzat in timpul traumatismului sau a fost necesara extractia dentara, copilul trebuie supravegheat pana la eruptia dintelui permanent pentru a nu introduce limba, buza, degetul in spatiul ramas. 

Spre deosebire de extractia molarilor de lapte, lipsa unui incisiv nu produce migrarea dintilor vecini si micsorarea spatiului pentru dintele ce urmeaza sa iasa in locul lui, insa zona poate deveni uneori mai greu de strabatut de catre acesta, putand produce eruptie intarziata. 

Desi copilul este speriat si colaborarea cu el poate fi dificila, traumatismul nu trebuie neglijat deoarece uneori poate avea consecinte grave, cum ar fi necroza (nervul moare, iar dintele capata aspect maroniu) urmata de infectarea acestuia, posibile fistule, afectarea dintelui permanent cand dintele de lapte intra in os si ajunge la mugurele acestuia. Dintele permanent poate suferi modificari de structura (pete pe smalt), modificari de pozitie si de eruptie.

Traumatismele dentare sunt insotite de multe ori de leziuni ale gingiei si buzei, sangerare, edem (umflarea zonei) si durere. In functia de gravitatea acestora, medicul poate recomanda doar dezinfectarea zonei sau tratament cu antibiotice. 

Sfaturi pentru parinti

Cel mai frecvent, in cabinetul stomatologic se face curatarea zonei, repozitionarea si fixarea dintelui deplasat spre interior sau exterior, supravegherea dintelui in cazul intruziei sau extractia acestuia, daca are mobilitate foarte mare, pentru a preveni riscul inghitirii. 

Parintii sunt sfatuiti sa asigure o igiena corecta a zonei si o alimentatie moale si, de asemenea, sa impiedice copilul sa introduca degetul, suzeta sau limba intre dinti pana la fixarea dintelui traumatizat. In cazul fracturii dentare, se netezesc marginile ascutite pentru a nu rani buza si gingia, iar daca fractura este mare, este necesara scoaterea nervului si obturarea canalului si coroanei. 

Medicul dentist va alege pentru fiecare caz in parte metoda cea mai potrivita.

Articol scris de Dr. Mihaela Dan, medic specialist ortodontie Orto-Implant Expert