Purpura anafilactoida (Purpura Schonlein-Henoch)

Purpura anafilactoida, cunoscuta si ca purpura Schonlein-Henoch, este o boala care afecteaza vasele de sange din piele si din unele organe interne. Intalnita cel mai des la copiii cu varsta intre 2 si 10 ani, purpura anafilactoida duce la inflamarea vaselor de sange subtiri (vasculita), care se sparg cu usurinta, provocand mici hemoragii in piele, rinichi, intestine si articulatii. Boala nu este transmisibila.

Hemoragiile se manifesta la nivelul pielii printr-o iritatie specifica, numita purpura. Inflamarea vaselor capilare provocata de purpura Schonlein-Henoch afecteaza un numar de baieti de doua ori mai mare decat cel al fetelor.

Simptome

Chiar daca boala poarta numele simptomului ce apare la nivelul pielii, acesta se manifesta adesea abia dupa aparitia altor simptome:

• dureri abdominale;

• varsaturi si diaree;

• dureri in articulatii si inflamarea acestora;

• sange in scaun si urina;

• febra;

• migrene.

Purpura vizibila la nivelul pielii sperie adesea parintii, insa acest simptom nu este la fel de grav pe cat pare si este rareori insotit de disconfort. Zonele afectate cel mai des de purpura anafilactoida sunt picioarele si fesele, dar poate aparea uneori si pe coate, antebrate, trunchi sau chiar pe fata.

Incheieturile afectate cel mai des de purpura sunt genunchii, gleznele si coatele, dar sangele din vasele sparte se poate infiltra si in alte articulatii ale mainilor si picioarelor.

Durerile abdominale apar la o saptamana dupa iritatia pielii in cele mai multe cazuri si sunt urmate de cantitati de sange in scaun si urina, rareori vizibile.

Cauze

Cauzele care duc la declansarea purpurei anafilactoide nu sunt cunoscute, insa simptomele sunt declansate de o anomalie a sistemului imunitar. Imunoglobulina A, un anticorp, este depozitata intr-o cantitate ridicata in vasele de sange, lucru ce duce la o reactie imunitara.

Specialistii au gasit o legatura intre cele mai multe cazuri si infectiile virale sau bacteriene ale sistemului respirator, infectii ce afecteaza plamanii, sinusurile sau gatul, dar si in urma unei raceli.

In unele cazuri, purpura Schonlein-Henoch a fost diagnosticata in urma unei reactii alergice la intepaturi de insecte sau la anumite medicamente, alimente sau vaccinari.

Complicatii

Aproximativ jumatate dintre copiii care sufera de aceasta boala prezinta si probleme renale. In cele mai multe cazuri, acestea sunt temporare si nu lasa sechele pe termen lung.

Prezenta sangelui in urina in cantitati microscopice este un efect al evolutiei bolii la rinichi, dar acesta poate fi vazut rareori cu ochiul liber. Modificarea culorii urinei este rar intalnita si poate fi un semn al problemelor renale grave.

Pentru tratarea complicatiilor renale, medicul poate cere consultarea suplimentara timp de cateva luni dupa aparitia purpurei. Rinichii pot ramane inflamati in unele cazuri pana la doi ani inainte de recuperarea completa.

Tratament

Diagnosticarea bolii se face prin testarea sangelui si a urinei, dar in unele cazuri medicul poate efectua si o biopsie a pielii.

In cele mai multe cazuri de pupura Schonlein-Henoch, simptomele dispar la aproximativ o luna dupa aparitia lor. Nu exista un tratament pentru aceasta boala, ameliorarea simptomelor este singura cale de actiune a medicilor.

Medicamentele prescrise includ:

• antibiotice pentru tratarea infectiei care a cauzat aparitia purpurei anafilactoide;

• antiinflamatoare pentru a ameliora durerile in articulatii;

• corticosteroizi pentru durerile abdominale puternice;

• alte analgezice.

Daca boala a fost provocata de o reactie la anumite medicamente, medicul poate sfatui parintii sa evite administrarea lor pana la maturizarea copilului. Pentru grabirea procesului de vindecare, este recomandata odihna la pat, cu hidratare corespunzatoare.

Aproximativ o treime dintre micutii care sufera de purpura Schonlein-Henoch manifesta din nou simptomele bolii la cateva luni dupa vindecare. Cand boala se instaleaza din nou, simptomele sunt mai usoare.

Deoarece purpura anafilactoida la nivelul pielii poate fi confundata cu simptomele unor boli mai grave, este recomandat ca micutul sa fie consultat de un medic de la primele simptome.