Copilul care te enerveaza si te supara vrea sa iti arate ceva despre tine

Nelinistea provocata de starile conflictuale iti deschide o poarta spre o crestere personala si familiala. Priveste dincolo de ea si s-ar putea sa o gasesti utila.

O vorba romaneasca spune ca nu s-a vazut copil cuminte si baba frumoasa. Deci, daca ai un copil pe care trebuie sa il certi mereu, nu te intrista.

Fa un armistitiu cu tine si, in loc sa te enervezi, gandeste-te ca este binecuvantata. In ceea ce ti se pare a fi un zid de netrecut vei descoperi o poarta catre ceva ce puteti invata si tu, si copilul tau, si care te va face sa te simti mai completa. Nu are sens? Citeste in continuare!

Sa incepem cu o poveste. Peter Pan zbura pe deasupra Londrei intr-o noapte instelata, cautandu-si umbra, care fusese gasita de Nana, cainele-bonă al familiei Darling. Acest baietel isi cauta umbra fara succes, pentru ca fusese ascunsa intr-.un cufar din camera copiilor.

Intr-o zi, Nana a fost pedepsita sa doarma afara din camera, Peter a reusit, in sfarsit, sa intre acolo, insa s-a suparat foarte tare pentru ca nu reusea sa o fure. Si pur si simplu nu putea sa plece fara ea. Frustrat, Peter a inceput sa planga, iar atunci Wendy, fiica cea mare a familiei Darling, s-a trezit si l-a ajutat. I-a cusut umbra de picioare pentru ca el sa nu o mai piarda niciodata.

Tot nu intelegi? Rabdare!

Peter Pan nu era singurul pentru care umbra era atat de importanta. Psihologul Carl Gustav Jung a descris si el importanta umbrei, referindu-se la ea ca la o parte ascunsa a personalitatii noastre, pe care este important sa o cunoastem pentru a ne putea intelege pe deplin. Potrivit lui Jung, "arhetipul umbrei este aspectul inconstient al personalitatii, caracterizat prin trasaturi si atitudini pe care eul constient nu le recunoaste ca fiind ale sale", dar care sunt proiectate astfel incat sa le putem integra.

Psihologul argentinian Laura Gutman merge mai departe si arata ca maternitatea este intalnirea cu propria umbra.

Maternitatea te invata sa te conectezi cu versiunile tale mai mici si mai enerante; este plina de provocari nu doar pentru ca trebuie sa inveti sa iti recapeti echilibrul in timp ce te ocupi de acea fiinta mica si care depinde de tine atat de mult, ci si pentru ca te pune destul de mult in posturi incomode, dar din care ai mult de invatat. Tocmai pentru ca iti arata umbra ta si te face sa proiectezi mult.

"Acel copil care te infurie si te provoaca in permanenta este cel care seamana cel mai mult cu tine si, in mod inconstient, calca pe urmele tale", explica psihologul Martha Segrelles. Are sens, nu? Carl Gustav Jung a stabilit ca atunci cand ne plangem de ceva sau de cineva, ne plangem de fapt de noi insine. "De exemplu, daca ne plangem ca nimeni nu ne asculta, ne putem intrema daca noi ne ascultam de fapt pe noi insine", spunea Jung.

Ce iti arata un copil cu care intri mereu in conflict

Ar trebui sa reflectezi mult asupra conflictelor pe care le ai cu copilul tau; sa te intrebi ce parte din tine se activeaza sau se inchide atunci cand copilul are un anumit comportament. Ai nevoie de timp pentru a observa si a intelege ce se intampla si pentru a-ti da seama daca nu cumva proiectezi foarte mult si daca nu cumva vezi in copilul tau ceva ce nu tolerezi la tine insati.

Cheia schimbarii pe care o cauti in relatia mama-copil este in a-ti deschide mintea si inima si in a reusi sa nu reactionezi in situatii problematice, ci sa inveti din ele. Nu este atat de simplu, e nevoie de rabdare si e nevoie sa-ti iubesti copilul, chiar daca nu il intelegi, si sa il faci sa te iubeasca, desi nici el nu te intelege pe tine; si mai trebuie sa te iubesti si pe tine insati, sa iti privesti umbra si sa te accepti.

Descoperirea sensului proiectiilor pe care le faci depinde si de varsta copiilor. Laura Gutman afirma ca nou nascutul se simte literalmente parte din mama, cel putin pana pe la 9 luni. De aceea este important sa stii sa ii "citesti" reactiile, plansul, nelinistea, pentru ca ele pot fi o reflectie a lumii tale interioare. Cand copilul este un pic mai marisor, comportamentele lui pot fi oglinda atmosferei emotionale pe care parintii o creeaza in jurul sau.

Panorama se schimba cand schimbi unghiul din care privesti lucrurile. In loc sa te superi pe copil, ajungi sa intelegi ca, in inocenta lui, el nu face altceva decat sa manifese o nevoie interna si sa te invete lucruri pretioase despre propria ta viata. Odata ce vei deveni constienta de asta ii vei multumi ca te-a facut sa iesi din pepeni, adica din zona ta de confort.

Peter Pan plangea neconsolat pentru ca nu isi putea recupera umbra si atunci a acceptat ca Wendy sa i-o coasa de picioare. Nu a fost ceva placut, dar era garantia ca va redeveni complet. Asa cum teoretizeaza Jung si Gutman, si aceasta parte intunecata face parte din noi si este important sa avem curajul sa o privim si sa o accepta pentru a deveni oameni mai buni si mai sanatosi; copiii sunt umbra noastra si daca o vom privi cu atentie vom reusi sa ne intarim legatura cu ei, dar si pe cea cu noi insine, ca adulti, ca parinti.