Sentimente tipice pentru fratii copiilor bolnavi

Ai doi copii, iar unul dintre ei sufera de o boala necrutatoare, care-l tintuieste la pat de mult timp si il plimba prin spitale frecvent? Boala copilului tau se rasfrange asupra psihicului intregii familii, insa cu precadere asupra fratelui acestuia, care experimenteaza sentimente noi, diverse si confuze. Iata care sunt sentimentele tipice care-l incearca pe fratior si cum il ajuti sa se descurce cu ele!

Stari frecvente prin care trece fratele copilului bolnav

Sentimentul de excludere

Multi parinti fac adesea greseala de a tine fratele sanatos departe de toata tragedia prin care familia trece cu boala celuilalt copil. Desi intentia lor este buna, aceea de a proteja copilul de suferinte, rezultatele acestei atitudini sunt, adesea, devastatoare pentru psihicul si dezvoltarea lui.

Un sentiment frecvent pe care-l traieste fratele copilului bolnav este cel al excluderii. Se simte adesea "lasat pe dinafara" sau neglijat, ceea ce poate contribui la declansarea unor emotii negative fata de fratele bolnav. Poate ajunge chiar sa il urasca, din cauza ca "fura" toata atentia si dragostea voastra.

Mai mult, incepe sa isi doreasca sa fie si el bolnav, pentru a primi acelasi "tratament" sau, mai rau, ca fratele lui sa moara, pentru a primi inapoi atentia ta.

Pentru a evita aceste situatii neplacute si pentru a ajuta copilul sa se simta inclus si util in sanul familiei, este recomandat sa fii sincera cu el si sa il faci partas la tot ce intampla in familia voastra. Incurajeaza apropierea fratelui de copilul bolnavior, raspunde-i la toate intrebarile, cat mai pe intelesul lui, si implica-l in procesul de ingrijire a bolnavului.

Ia-l cu tine la spital, atunci cand este posibil, roaga-l sa creeze desene sau mici atentii pentru fratior ori sa te ajute cu pachetele pe care i le duci acestuia, la spital. Incearca intotdeauna sa apropii cat mai mult copiii, sa le consolidezi relatia, chiar si in astfel de conjuncturi nefavorabile. Fiti mereu o familie unita, care trece cu fruntea sus si incredere prin orice situatie.  

Sentimentele de vinovatie

Sentimentele de vinovatie sunt frecvente in special la copiii prescolari, cu varste intre 3 si 6 ani. Daca fratele copilului bolnav este la varsta prescolara, este posibil ca imaginatia lui bogata sa il faca sa creada ca are puteri "magice", cu care poate face rau celor din jur. Astfel, ajunge sa creada ca el este de vina pentru suferintele fratelui lui.

Daca este stapanit si de sentimente de gelozie, care l-au facut sa ii doreasca raul sau moartea, sentimentele de vinovatie sunt coplesitoare pentru el. Copilul ajunge sa creeze corelatii intre lucruri si fapte fara nicio legatura reala. Este posibil ca in mintea lui sa ia nastere rationamentul conform caruia "Nu mi-am lasat ieri fratiorul sa se joace cu jucaria mea si acum s-a imbolnavit. Este doar vina mea".

Foarte putini parinti sunt constienti de astfel de sentimente ale fratilor copiilor bolnavi. Din acest motiv, suferinta copiilor nu este luata in seama, iar accentuarea ei risca sa degenereze in probleme de comportament periculoase. Comunicarea deschisa cu cel mic, dar si asigurarea lui ca astfel de sentimente sunt normale, reprezinta primul pas in a ajuta copilul sa inteleaga ca nu el este "cauza" suferintei fratiorului. Si atenta lui implicare in tot procesul de ingrijire a copilului bolnav il ajuta sa inteleaga ca nu are nicio legatura cu boala fratelui. De asemenea, ingrijirea lui, cu atentie si multe dovezi de dragoste, combate sentimentele de rivalitate si gelozie care s-ar putea naste in mintea copilului si, implicit, pe cele de vinovatie.  

Dorinta de revenire la normalitate

In fata tuturor problemelor, suferintei si grijilor pentru suferinta fratelui bolnav, copilul tau isi doreste un singur lucru: ca totul sa revina la normal, "asa cum era odata"! Este un sentiment normal, specific varstei.

Chiar daca este indicat sa implici cat mai mult copilul in ingrijirea fratelui bolnav si sa fii cat se poate de sincera cu el cu privire la problemele prin care trece familia voastra, este important sa aiba un program cat mai normal. Va resimti mai putin presiunea problemelor si va trai un oarecare sentiment de normalitate si confort.

Copilul trebuie dus in continuare la scoala, iar programul de masa, somn sau joaca nu trebuie modificat sub nicio forma. Atat tu, cat si taticul trebuie sa ii asigurati un mediu confortabil si o stare de normalitate, astfel incat sa resimta cat mai putin presiunea situatiei grele prin care trece.  

Comportamente tipice pentru fratele copilului bolnav

Odata cu sentimentele tipice care incearca copilul in momentul in care afla ca are un fratior bolnav, exista si cateva comportamente specifice pe care le-ar putea manifesta si care indica prezenta unei suferinte profunde. La varste mici, de pana in 6 ani, copilul poate cunoaste o regresie in dezvoltare. Este o forma de manifestare a suferintei.

Comportamentele regresive pot fi:

• enurezis (udarea patului);

• suptul degetului;

• dorinta de a dormi in pat cu voi etc.

La copilul mai mare, intre 6 si 9 ani, suferinta se poate manifesta prin comportamente precum:

• agresivitatea accentuata;

• jocul de rol (dorinta de a interpreta rolul unui membru bolnav al familiei sau al unei persoane decedate);

• cosmaruri.

La scolari si adolescenti, trebuie urmarite comportamente specifice suferintei precum:

• probleme la scoala (conflicte, note mici etc.);

• agresivitate (ca forma de manifestare a furiei pe care o resimte, acte de rebeliune, implicarea in conflicte etc.);

• izolare sociala;

• abuzul de substante interzise (droguri, medicamente, tigari, alcool);

• tulburari alimentare si fluctuatii de greutate;

• comportamente ilicite (pentru a atrage atentia);

• ganduri suicidare.

Nu lasa ca suferinta fratelui bolnav sa atinga praguri atat de mari, incat sa recurga la comportamente adictive, ilegale sau suicidare. Cu multa dragoste, atentie, sinceritate si rabdare, poti ajuta copilul sa traverseze cu succes aceste perioade mai putin fericite din viata familiei si sa devina un ajutor nesperat pentru tine, exact in momentele in care ai nevoie de sustinerea lui.

Te-ai confruntat vreodata cu o astfel de situatie nefericita? Ce comportamente sau schimbari ai constatat la fratele copilului bolnav? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!