Ai o intrebare?

Comunitatea Copilul.ro
iti raspunde!

Intreaba acum! Raspunsuri la intrebari

Puisorul motat

Propune si tu
de: Anonim
Printeaza
de Violeta Miheş


La marginea pdurii, ntr-o poieniţ verde, spuzit de flori gingaşe, scldat n lumina blnd a soarelui de primvar, odihnea scrţind din ncheieturile-i btrne casa acoperit cu muşchi a pdurarului şi a pdurresei.

Curtea le era plin de psri care de care mai guralive, ba şi de cprioare şi porci mistreţi. Toate aceste vietţi triau n ograda stpnilor n bun nţelegere şi fereasc sfntul de vreo ncierare, cci imediat aprea btrnul gnsac, cu ochelarii pe nas, şi liniştea scandalagiii pe dat.

Cum era primvar, care mai de care se ntrecea la adus pe lume pui: raţele şi gştele şi plimbau deja bobocii pe balt, curcile şi ndemnau puii la ciugulit de iarb, iedul cel mic al caprei zburda cu neastmpr, msurnd gardurile mai pitice. Cei mai rsfţaţi erau porcuşorii mistreţi, care, fiind prea mulţi, sugeau din biberonul oferit cu drnicie de Murga al crei viţel, rtcit prin pdure, nu s-a mai ntors.

Doar gina ntrzia nc pe cuibar, clocind cu grij cele nousprezece ou strlucitoare şi fierbinţi din care se auzeau piuituri ndrzneţe. Cocoşul o vizita des şi-i aducea viermişori, nerbdtor s-şi vad odraslele. Celelalte gini aşteptau şi ele , curioase s-şi cunoasc nepoţeii:

- Mai e mult, drag surat?
- Cred c mine or s ias, cci au nceput s ciocne. Le aud inimioarele cum bat grbit! spunea cloşca fericit.

A doua zi, ghemotoacele pufoase se rostogoleau din jumtţile de ou risipite pe paiele cuibarului. Cloşca cloncnea fericit şi-i chema la soare s-şi usuce hinuţele jilave. Toţi erau vioi şi drglaşi, dar unul era moţat şi ţanţoş, şi-att de glbui, nct jurai c-i boţ de mmlig. Chiar şi motanul care se jura c-i vegetarian, plcndu-i la nebunie mmliga, l-ar fi nghiţit fr s-l mestece, de drag ce-i era. Puişorul nostru moţat era iubit de toate ortniile din ograd şi nici una nu se ncumeta s-l supere, cci prea era isteţ şi mndru şi prea-l sorbeau din ochi pdurarul şi pdurriţa.

Spre sfrşitul verii, puişorii erau mricei şi ncepuser s deprind bunele purtri, ba mergeau chiar şi la şcoal, sub nucul din spatele casei, unde capra ţinea lecţii de muzic, iar ursul, angajat pe o lun, povestea cui voia s aud şi s ia aminte ntmplri din viaţa lui de moşneag trecut prin multe. n fiecare dimineaţ, mama şi spla şi pieptna odraslele şi le trimitea la nvţtur. Doar puişorul moţat ntrzia ntotdeauna sau nu venea deloc. n dimineaţa cu pricina, puiul dormea dus, vrt printre paie, doar moţul trdndu-l c st ascuns ca un tlhar. Mama l strig şi-l dojeni uşor:

- Hai, somnorosule, c te aşteapt fraţii ti! Ruşine s-ţi fie!
- Nu vreau!
- Hai s te speli şi s mergi la şcoal!
- Nu vreau! Nu vreau! Strig mniat puiul cel rsfţat.


Şi tot spunnd "Nu vreau! Nu vreau!", se hotr s prseasc ograda şi s se afunde n pdure, s scape de ciclelile mamei, care, fie vorba-ntre noi, i dorea doar binele. Degeaba s-a rugat biata mam, degeaba au plns frţiorii şi surioarele, n zadar i-a povestit ursul o ntmplare cu mielul pupat n bot de lup, puiul nostru a rmas nezdruncinat n hotrrea lui de a-şi cuta libertatea. A luat-o fr grij pe crruia din poian şi s-a afundat n pdure fr fric şi cu prea mult ndrzneal. Fluiernd a nepsare, minunndu-se de liniştea şi frumuseţea pdurii, a vzut pe crare o vietate roşcat, cu o coad stufoas şi ochii alungiţi, ştiţi voi cine-i!

- O, un puişor moţat! O raritate prin pdurile noastre! spuse şireata cu miere n glas.
- Bun ziua! spuse puişorul.Dar dumneata cine eşti?
- Cum, nu m cunoşti?! Sunt vulpea. Triesc n sihstrie ca o clugriţ. i mulţumesc lui Dumnezeu c mi-a trimis pe cineva s-mi ţin de urt! se nchin mincinos roşcata.
- Dup cum vd eu, cei de-acas au spus numai minciuni despre dumneata: c eşti şireat, rea şi mnnci gini. Acum vd c nimic nu-i adevrat, c eşti femeie cu fric de Dumnezeu şi El m-a ndrumat spre tine.

Vulpea se bucur auzind cuvintele puiului de gin şi-l invit la ea acas:

- Vino s nnoptezi la mine. Am o camer numai bun pentru tine şi-o s te osptez. Am fcut provizii de seminţe pentru oaspeţi dragi ca tine.

Şi-au plecat mpreun spre casa vulpii. Acolo vulpea l-a poftit ntr-o colivie şi-a tras zvorul dup el. n zadar a plns şi a strigat moţatul, c nimeni nu l-a auzit.

- Uite ce e, i-a spus vulpea mpciuitoare, nu mai plnge c nu-ţi vine nimeni n ajutor! Pune ciocul şi mnnc grunţele pe care ţi le-am adus c trebuie s te ngraşi! Pi ce sup vrei s pregtesc pentru musafiri dac n-ai nici un gram de grsime?

Uitase s-i spun srmanului c se apropia ziua ei de naştere şi invitase toate cumetrele la ospţ. Un pui fraged şi gras era numai bun de gtit şi prietenele ei ar fi fost mulţumite. Dar puiul, n loc s se ngraşe slbea vznd cu ochii, era amrt şi ducea dorul ogrzii printeşti unde alerga n voie, jucndu-se cu frţiorii si. Din nchisoarea sa i visa pe aceştia fericiţi, lipsiţi de griji, bucuroşi c au scpat de unul ca el.

Nu era aşa. Toţi din ograd l-au cutat şi l-au strigat cu disperare, dar le-a fost team s intre prea adnc n pdure. Se temeau de vulpe, vezi bine. Cloşca se resemn aşa cum fcuse şi Murga, trebuia s-şi creasc ceilalţi puişori. Doar ursul nu s-a lsat, a cutreierat pdurea dou zile şi dou nopţi, fr ncetare, pn ce a auzit scncetele puiului n brlogul cumetriţei. A venit şi i-a spus cocoşului. Cocoşul s-a dus la vntor şi l-a rugat s-l salveze pe neasculttorul su pui. Vntorul, care de mult i purta smbetele cucernicei vulpi, a acceptat cu bucurie, mai ales c pdurreasa avea nevoie de un guler nou. mpreun, om şi zburtoare, au gndit un plan buclucaş.

A doua zi, nici nu btuse soarele n geam, c ei erau plecaţi spre locul unde-i ducea necazul unuia şi norocul celuilalt, clcnd cu bgare de seam, s nu prind de veste şireata c are musafiri la micul dejun.

n timpul acesta, vulpea, care-şi cam pierdu-se rbdarea, se pregtea s-l jumuleasc şi s-l frig la grtar pe amrtul ce se vita n colivie. A fcut un foc bunicel şi ţopia n jurul lui, fericit c va mnca pui pe grtar.

Cocoşul si tovarşul su au ajuns tocmai la timp, cci dac mai ntrziau, ar fi gsit doar osişoarele moţatului risipite in vatra stins şi l-ar fi plns cu mare jale, ducnd vestea trist mamei şi fraţilor ce-l aşteptau plini de speranţ. Dar norocul a fost de partea lor.

Ajuns n fata vizuinei, cocoşul a-nceput a cnta vitejeşte, cu inima ct un purice şi ndejdea n stpnul ce se pitise printre buruieni, cu puşca pregtit, asteptnd-o pe dnsa n btaia puştii.

Puiul, auzindu-şi printele, s-a ncumetat a striga:

- Fugi, tat, salveaz-te! Nu merit s te sacrifici pentru mine, las-m şi du-te la fraţii mei!
- Ce noroc a picat la uşa mea, se bucur vulpea, zburtoarele au nvţat drumul şi vin de bunvoie la ospţ!

Fr s mai stea pe gnduri, hoaţa czu prad şireteniei celor doi tovarşi, cocoşul şi vntorul.

Aşa a scpat puişorul moţat din necazul n care a intrat singur şi din care n-a putut ieşi dect cu ajutor. Blana vulpii a ajuns guler la gtul nevestei de pdurar, aducnd tuturor aminte de pţania puiului care, ajuns acas, s-a cit, cernd iertare tuturor din ograd. Acesta i-a promis mamei c-o s-o asculte şi n-o s mai plece niciodat hai-hui, de capul lui moţat.

Publicat de: Violeta Mihaes

Vizualizari: 580


Inapoi