Mamica olgavart
Bebelusa Ioana Alexandra, nascuta natural
Am avut o sarcina relativ usoara, asta neluand in considerare durerile de burta pe care le-am avut tot timpul mai exact pana prin saptamana 37. Chiar imi era frica uneori ca bubu sa nu vina inainte de termen... Insa, surpriza: noi ajunsesem la termen, dar bubulina refuza categoric sa paraseasca garsoniera.
Cu 5 zile inainte de DPN (18 decembrie 2008) m-am internat, doctorita mea fiind de garda si dorind sa-mi provoace nasterea. Mi s-au administrat intravenos 2 injectii de calciu si mi-a zis asistenta: "cam in 2 ore ar trebui sa ai contractii din 20 in 20 de minute". Astept cat astept, nimic... Toate erau bune, dar cand era controlul pe masa, imi venea sa-mi iau lumea in cap.
Si tot asa pana a doua zi dimineata cand ma controleaza doctorita mea si ma trimite acasa zicandu-mi sa vin cand ajung la DPN, pentru ca momentan nu-i nicio schimbare.
Bebelusa mea intarzie
Ajung la DPN, nimic. Nici tu durere, nici tu contractii. Iar ma internez, asta fiind intr-o joi. Vineri mi se administreaza iar calciu, dar dupa 2 ore nimic. Sambata se repeta procedura, insa o asistenta se gandeste si-mi da sa beau si niste ulei de ricin. Undeva pe la orele 21 incep niste contractii dureroase, dar ma tin tare "macar pana dimineata sa rezist ".
A doua zi vine medicul de garda, eu aveam contractii neregulate la 2 - 3 minute. Cand ma controleaza vede colul - dilatatie de 3 cm. Dupa vreo ora imi trec contractiile. Cand vine si doctorita mea, ma controleaza si imi zice "Olga, sper sa nu nasti in seara asta, pentru ca maine sunt de garda si vedem ce facem, iti rup apele, facem ceva, dar cel tarziu maine nasti". Cand am auzit-o ca spera sa nu nasc in seara asta,m-am gandit "de parca eu il tin pe bebe sa nu iasa".
Duminica seara iar ma controleaza doctorul de garda (o super doctorita printre altele) si-mi zice ca colul tot dilatatie 3, dar e in modificare. Eu imi zic "bine macar ca o sa nasc maine". Insa nici Dumnezeu, nici bubulina n-au vrut sa fie asa, sau poate ca i-au facut in ciuda doctoritei mele.
Seara la ora 18:00 asistenta imi administreaza ultima doza de calciu si iar beau uleiul de ricin. In nici 2 ore aveam niste contractii de ma urcam pe pereti. La inceput abia ma abtineam sa nu plang, imi sun sotul si ii zic: "Cred ca o sa nasc in seara asta". El imi raspunde: "Du-te si spune-i asistentei". Iar eu, curajoasa: "Nu vreau, mai astept sa vad ce va fi".
Cam in jumatate de ora nu mai puteam de durere. Imi iau inima in dinti si ma duc la asistenta, iar ea imi spune: "pai te-a controlat doamna doctor acum o ora, nu cred sa fie mari schimbari, dar hai la sala de nasteri". Merg pana acolo cu chiu cu vai. Cand ma controleaza doamna doctor vede dilatatia 7-8 cm. Ma trimite sa-mi fac bagajul, asistenta respectiva nu ma mai duce pe scari, ci luam liftul, cred ca ii era frica sa nu nasc acolo.
Ma instalez comod in sala de pretravaliu si aici incepe ce-i mai interesant. Incep niste dureri de aveam senzatia ca imi plesneste ceva acolo jos. Suna doctorita de garda pe doctorita mea, care a raspuns intr-un final si a zis ca "totul e sub control, ajung si eu". M-a ajutat Dumnezeu si a ajuns exact cand ma urcam pe masa pentru inca un control, dar nu am mai coborat de pe ea, pentru ca Ioana isi anunta sosirea.
Primul plans al fetitei mele
In 5 minute auzeam plansetul printesei mele. Toti se mirau ce curatica este, iar doctorita spune: "Vai ce frumoasa este! Cred ca seamana cu sotul tau!".
In clipa in care am vazut-o, am uitat de toate, iar in ochi mi-au aparut lacrimile. E un sentiment de nedescris ceea ce simteam atunci. Cred ca doar cineva care a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga. Adica cineva care este mama. Eu una nu credeam ca poate sa existe asa sentiment, pentru ca e unic ceea ce leaga o mama de copilul sau.
Si uite asa a venit pe lume Ioana Alexandra pe 21.12.2008, ora 21:10, la 41 de saptamani cu 3250 g si 52 cm, pe cale naturala, fara epidurala, fara nimic si pe care si mami si tati o iubesc mai presus de orice!
Povestea nasterii tale poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
