Moartea intrapartum

Moartea intrapartum apare la sfarsitul sarcinii, chiar atunci cand se declanseaza nasterea. Reprezinta o pierdere foarte grea pentru gravida si, desi organismul nu sufera complicatii mari post-nastere si isi revine relativ repede, psihicul este cel care are nevoie de o recuperare lunga si grea.

Ce este moartea intrapartum?

Acest tip de deces fetal apare atunci cand bebelusul moare in timpul procesului nasterii, in general din cauza lipsei de oxigen.

Factori de risc

Hipoxia este asadar cauza a peste 90% dintre cazurile de moarte intrapartum. Insa medicii au facut mai multe cercetari pentru a depista care este cauza care duce la aceasta afectiune in momentul nasterii. Ei au reusit sa identifice o serie de factori de risc pentru moartea intrapartum:

• sarcina prelungita;

• antecedente medicale de moarte fetala;

• preeclampsia;

• dificultati de dezvoltare uterina a fatului;

• malpraxis etc.

Declansarea nasterii

Moartea intrapartum apare in momentul travaliului adesea, inainte ca medicul sa inceapa procedura nasterii (fie ca e naturala sau prin cezariana). Medicii constata decesul in urma monitorizarii ritmului fetal, iar pacienta este pusa in fata unei alegeri foarte grele:

• asteptarea naturala a declansarii nasterii (nasterea unui fat mort apare in mod natural in maxim 2 saptamani);

• inducerea nasterii (administrarea unor medicamente speciale si declansarea nasterii).

Medicii sfatuiesc adesea pacienta sa declanseze artificial nasterea, pentru ca asteptarea presupune o serie de complicatii si riscuri pentru sanatatea lor. Exista mai multe metode de inducere a nasterii – dilatatia mecanica a colului, administrarea de suplimente vaginale de prostaglandine sau prin oxitocina.

Uneori, sunt necesare atat anestezia, cat si administrarea unor medicamente care sa atenueze atat durerile, dar mai ales stresul emotional al gravidei. Anestezia generala nu este indicata, insa multi o cer datorita faptului ca in acest fel, gravida nu este nevoita sa vada copilul mort atunci cand medicul il expulzeaza. Specialistii sustin ca in unele cazuri este mai bine ca mama sa isi vada bebele, chiar si in aceste conditii, pentru ca ii mai poate alina din suferinta.

De altfel, multe cupluri ar putea cere sa stea o perioada de timp cu bebele dupa ce acesta este scos din pantecele mamei. Chiar si medicii incurajeaza uneori acest lucru. In acest fel, mamicile vor vedea exact cum arata bebele lor si nu cum si l-au imaginat si ar putea sa o linisteasca un pic.

Recuperarea mamei, un proces lung si rabdator

Impactul psihologic este imens, mai ales din cauza faptului ca moartea bebelui a survenit chiar la nastere, dupa cele 9 luni in care gravida l-a purtat in pantece. Dupa nasterea copilului decedat, mama are nevoie de suport, in special moral din partea:

• familiei;

• prietenilor;

• medicilor;

• psihoterapeutului.