Autor: fara autor
Mai demult, un mos si-o baba,
Mosul gras si baba slaba,
Nu aveau, daca socoti,
Nici copii si nici nepoti.
Cine sa-i fi ajutat
De cadeau bolnavi la pat?
Intr-o zi, in cioarece
Mosu-a prins un soarece.
Si, ca la o suparare
Era gata sa-l omoare.
Insa baba mai miloasa
L-a oprit copil in casa.
Bucuros ca are-un fiu
Mosu-a cumparat rachiu.
Mai apoi i-a dat si-un nume
Ca oricarui om din lume.
Sa nu-l roada vre-o pisica
I-a dat numeme de :Tica.
Tica-i tot sarea-n mustata,
Bucuros si plin de viata.
Dar sa stiti voi dragii mei,
Tic?-avea un obicei:
Pe-ntuneric, pe lumina,
Tup in sacul cu faina.
Intr-o seara, pentru cina,
Baba ia din sac faina,
Si gateste-o mamaliga.
Mosul iese-n prag si striga:
Tica, Tica cina-i gata,
Vino sa cinezi cu tata.
Si-l tot striga,il tot striga,
Tica-i fiert in mamaliga.
Vezi naravul de la fire,
Nu mai are lecuire.
