Auzi peste tot si stii pe propria piele ca maternitatea este cea mai frumoasa experienta si provocare din viata si nu ai renunta la ea pentru nimic in lume. Si totusi, ai probabil momente in care iti este dor de cum erai inainte sa fii mama, de libertatea de a face anumite lucruri, pe care acum nu ti le mai "permiti". Te face asta o mama rea? Nu! Te face o mama normala!
Inainte de a fi mama, esti femeie si esti om. Este firesc sa ai propriile nevoi si este chiar recomandat sa nu renunti cu totul la a ti le indeplini, pentru a nu deveni o mama frustrata, nefericita, apasata de propria conditie. Probabil nu le mai poti indeplini la fel de des ca inainte si cu siguranta la unele renunti sau alegi sa le transformi, insa momentele alea in care iti e dor de cum erai inainte sunt absolut naturale si nu trebuie sa ti le reprosezi.
Meriti sa te ocupi si de tine!
Cand iti este dor sa stai cu orele la cafea cu o prietena, poate ar trebui sa faci cumva sa va vedeti macar o ora. Cand regreti ca nu ai mai apucat sa treci pe la salon pentru ca responsabilitatile de mama sunt prioritare sau pentru ca pur si simplu nu ai vrut sa cheltui prea mult pentru acest "moft", nu inseamna ca nu iti iubesti suficient copilul. Asa cum nici daca mergi la salon nu inseamna ca esti egoista.
Pentru a te convinge ca nu ai de ce sa te simti vinovata sau o mama rea, iti lasam mai jos scrisoarea unei mamici la fel ca tine; o sa ii spunem mamica universala, pentru ca in randurile ei se vor regasi cu siguranta atatea si atatea femei:
"Imi e dor de cum era viata mea inainte sa fiu mama. As fi ipocrita sa nu o recunosc!
Imi iubesc enorm copilul. Acum are aproape 7 luni si este intr-o etapa foarte amuzanta; a invatat sa se ridice singura in fund, este toata un zambet si chiuie toata ziua de veselie. Este absolut adorabila si ador sa petrec timp cu ea, sa o privesc cum se joaca, sa o vad crescand, sa o vad dormind, gangurind. Dar sunt momente in care imi e dor de mine, cea de dinainte de a avea copil.
Ma simt binecuvantata cu un asemenea copil si ca am prilejul sa fiu atat de mult timp cu ea, dar uneori ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa ma intorc la serviciu. Si ma intreb des daca sa raman cu copilul acasa a fost cea mai buna decizie. Sotul lucreaza si castiga destul de bine, cand se intoarce acasa ne gaseste pe noi, dar parca nu mai avem atat de mult timp pentru noi. Inainte sa fim parinti ieseam cel putin o data pe saptamana, ne vedeam des cu prietenii. Stiu ca acum nu mai este posibil si simt ca fetita mea este acum cea mai importanta. Dar nu pot spune ca nu imi e dor de acele zile in care grijile erau mult mai putine, in care aveam mai multa libertate de miscare si in care eu si sotul meu puteam face atat de multe lucruri impreuna spontan.
Imi e dor si sa pot dormi
Poate pare ca sunt o mama ingrozitoare, dar iubeam somnul. Iubeam ca in weekenduri sa pot dormi pana tarziu si sa simt pur si simplu ca mi se reincarca bateriile. Acum nu se mai pune problema. Poate cand fetita va mai creste voi recupera, dar... Din cauza ca nu dorm suficient sunt morocanoasa de multe ori; alteori sunt o epava din punct de vedere emotional. Plang mult, desi nu regret nicio secunda faptul ca am un copil. De cele mai multe ori plang, insa, pentru ca ma gandesc ca poate sunt o mama rea din moment ce simt toate aceste lucruri. Plang pentru ca uneori imi pierd rabdarea cu pitica si apoi ma simt vinovata. Plang pentru ca nu ma simt acea mama perfecta despre care am tot citit; nu ma simt nici macar la fel de buna ca alte prietene care au copii si care nu au parut sa aiba problemele pe care le intampin eu.
Am ales sa spun aceste lucruri intr-o scrisoare anonima pur si simplu pentru a le descarca, pentru a nu ma mai simti apasata de ele. Stiu ca nu pot fi o mama rea pentru fetita mea. Nu as putea, la cat de mult o iubesc. Doar ca uneori ma las coplesita de nostalgie si de responsabilitati. Iar atunci imi e dor de momentele in care nu eram responsabila decat pentru mine. Dar nu as schimba pentru nimic in lume tot ceea ce traiesc de cand am aflat ca sunt insarcinta si de cand mi-am tinut prima oara puiul in brate. Si vreau sa stii ca, daca si tu treci prin aceleasi stari, nu esti singura. Probabil suntem milioane care gandim aceste lucruri, dar asta nu inseamna ca nu suntem capabile sa ne iubim copiii asa cum merita".
FOTO: Pixabay.com
.JPG)
