Robert isi dorea din tot sufletul sa o vada pe nepoata sa, Pauline, dar aceasta era de fiecare data prea ocupata pentru a-l vizita. Intr-o zi, batranul a sunat-o disperat, implorand-o sa mearga sa il vada, dar nu i-a explicat si motivul. Pauline, care era la serviciu in momentul in care bunicul ei a sunat-o, a trebuit sa inchida caci urma sa intre intr-o sedinta importanta. A incercat sa il linisteasca, spunandu-i ca il va suna mai tarziu. Aceasta, insa, a uitat sa isi sune bunicul, iar cateva zile mai tarziu, a primit un telefon care a socat-o...
- „Totul este in regula, bunicule. Nu cred ca voi putea veni sa te vad prea curand. Sotul meu este ocupat cu munca, la fel si eu. Nu avem prea mult timp liber. Dar voi vedea ce putem face de sarbatori anul acesta”, i-a spus Pauline bunicului ei, Robert, atunci cand acesta o suna.
Batranul incerca sa isi sune nepoata cel putin o data pe saptamana, deoarece ea era singura ruda care ii mai ramasese pe lume dupa ce fiica sa, mama lui Pauline, murise cu ani in urma. Nu se mai vazusera de cativa ani, deoarece Pauline se mutase intr-un alt oras si avea o viata agitata. Din cauza serviciului, nu reusea sa isi faca niciodata timp pentru a-si vizita bunicul, insa chiar si asa, acesta a continuat sa spere. Si-ar fi vizitat chiar el nepoata, insa nu isi permitea sa calatoreasca.
- „Sigur, scumpo. Sa ai o zi buna”, i-a spus el si au incheiat convorbirea intr-o nota vesela.
In urmatoarele cateva luni, apelurile au devenit mai scurte si mai putin frecvente, deoarece Pauline urma sa fie promovata la serviciu si trebuia sa se concentreze mai mult asupra carierei sale. Adesea ignora apelurile bunicului sau sau vorbea cu acesta mai putin de un minut, scuzandu-se ca are multa treaba. Intr-o zi, insa, lucrurile au luat o turnura neasteptata...
Batranul si-a sunat nepoata disperat si, din fericire, Pauline i-a raspuns.
- „PAULINE! Trebuie sa vii repede aici! Te rog! Te rog! Trebuie sa vii aici! Trebuie sa te vad! Este important!", a strigat el.
- „Bunicule, ce se intampla?”, a intrebat ea, ingrijorata. Batranul plangea si era disperat.
- „Am nevoie de tine aici! Te rog! Te rog! Trebuie sa te intorci!”, a implorat el.
- „Dar ce se intampla?”, a insistat Pauline. Trebuia sa stie de ce bunicul ei era atat de agitat. Apoi, seful ei a intrat brusc in biroul ei, iar ea a fost nevoita sa lase telefonul jos pentru o secunda, desi inca il mai auzea plangand pe batran.
- „Pauline, sa mergem. Sedinta incepe chiar acum. Clientul vrea sa terminam repede cu asta”, a spus seful ei si a plecat in graba.
Pauline nu stia ce sa faca. Nu putea sa amane intalnirea, dar bunicul ei era disperat. A pus din nou telefonul la ureche si a spus:
- „Bunicule! Te sun peste cateva ore. Am o intalnire pe care nu pot sa o ratez. Iti promit ca te voi vizita in curand. Nu-ti face griji!”
Cateva ore mai tarziu, bunicul ei nu sunase inapoi, iar Pauline era epuizata dupa o zi agitata la birou. Avea apeluri pierdute, asa ca orice s-ar fi intamplat cu bunicul ei nu putea fi atat de urgent, s-a gandit ea. A decis sa nu il sune inapoi si sa astepte, in schimb, ca el sa o sune din nou, insa acest lucru nu s-a mai intamplat.
Cateva zile mai tarziu, telefonul a sunat din nou si, de data aceasta, Pauline abia astepta sa vorbeasca cu bunicul ei. Dar numarul de pe ecran era necunoscut.
- „Alo! Sunteti Pauline Sterling?”, a spus persoana care o sunase.
- „Da, eu sunt.”, a raspuns ea.
- „Buna ziua, doamna Sterling. Sunt Anastacia Garrison, asistenta sociala a bunicului dumneavoastra. Speram sa vorbesc cu dumneavoastra despre ingrijirea lui”, a explicat persoana de la celalalt capat al firului.
Pauline nu intelegea ce se intampla.
- „Imi cer scuze. Asistentul sau social? De ce are nevoie de un asistent social?”, a intrebat tanara.
- „Statul l-a preluat pe bunicul dumneavoastra si acum locuieste intr-un azil de batrani”, i-a explicat doamna Garrison.
- „Poftim? Asta este imposibil. Bunicul meu este proprietarul casei lui. Sunteti sigura ca este el? Robert Matthews?”, a intrebat Pauline, uluita.
- „Da, el este. Si vad ca nu esti la curent cu situatia, desi bunicul tau ne-a asigurat ca vei veni in curand, pentru ca ti-a povestit ce s-a intamplat”, a continuat asistenta.
- „Nu, nu stiu nimic...”, a zis Pauline, gandindu-se ca nu a bagat de seama ce i-a zis bunicul ei.
- „Ei bine, ar fi frumos sa vorbesc cu tine personal. Ar trebui sa vii curand pentru discuta unele lucruri”, a adaugat asistenta, pe un ton autoritar.
Pauline era atat de confuza. Stia ca nu-si poate lua liber de la serviciu, dar nu avea de ales. Trebuia sa afle ce se intamplase cu bunicul ei.
- „In regula. Sunt in New York, asa ca voi fi acolo in cateva zile. Unde este acest azil?”, a intrebat ea, iar asistentul social i-a dat toate detaliile.
Pauline a reusit sa isi ia cateva zile libere de la serviciu pentru a-si vedea bunicul. Cand a ajuns la azilul de batrani din Utah, s-a intalnit cu Anastacia, care parea draguta.
- „As vrea sa il duc pe bunicul meu inapoi la casa lui. Trebuie sa fie o greseala”, a spus imediat Pauline, care nu voia ca bunicul ei sa mai stea o secunda in acel azil de batrani.
- „Doamna Sterling, casa bunicului dumneavoastra a ars cu ceva timp in urma. A spus ca v-a sunat in acea zi. Pompierii m-au sunat pentru ca el plangea isteric si va striga. L-am adus aici si l-am linistit. Ne-a tot asigurat ca veti veni. Dar cand nu ati venit, am decis sa va sun eu insami”, a explicat asistentul social, socand-o pe Pauline.
- „O, Doamne! Casa lui... Nu-mi vine sa cred! El m-a sunat, dar eu eram... prea ocupata”, a raspuns Pauline, cu ochii in lacrimi.
- „Inteleg”, a murmurat doamna Garrison, parand sa o judece pe Pauline, dar fara sa vrea sa fie prea evident. „Ei bine, acum ca esti aici, putem decide unele lucruri. Bunicul tau ar putea avea nevoie de un control medical, pentru orice eventualitate, si trebuie sa stim daca vrei ca el sa ramana aici permanent.”
- „Nu! Categoric nu. Vreau sa-l scot de aici si il iau cu mine la New York”, a raspuns imediat Pauline, stergandu-si lacrimile.
Asistentul social i-a zambit in cele din urma si a dat din cap. A accelerat intregul proces, iar Pauline le-a cumparat bilete de avion in dupa-amiaza aceea. Robert era atat de incantat sa-si vada nepoata si ii parea bine ca il ducea la New York.
Cand au ajuns, au mers la medic si l-au pus sub tratament medicamentos, dar, in rest, Robert era sanatos chiar si la varsta sa inaintata.
- „O sa mai fiti prin preajma pentru o vreme, domnule Matthews”, le-a spus entuziasmat medicul, si avea dreptate.
Batranul a devenit, intre timp, strabunic, caci nepoata lui a adus pe lume doi copii. Pauline a fost atat de fericita sa il aiba pe bunicul sa aproape, iar el a ajutat-o cum a putut pana in ultimele sale clipe de viata.
- Articol tradus si adaptat dupa un material publicat pe site-ul news.amomama.com.
- Foto: Freepik, Pixabay, Pexels
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
