Afazia la copii

Afazia sau disfazia la copii se refera la dificultatea de vorbire a celor mici, asociata cu sindromul de intarziere a aparitiei si dezvoltarii limbajului expresiv. Spre deosebire de situatia in care copilul reuseste cu mai multa dificultate sa articuleze cuvinte, cele mai comune cazuri de afazie infantila presupun o amanare marcata si accentuata a exprimarii orale.

Foto: dentist.dentin.pl

In mod normal, limbajul receptiv se dezvolta in conformitate cu varsta atunci cand copilul este diagnosticat cu afazie (disfazie), insa capacitatea de pronuntie este compromisa. Prin urmare, tulburarea este caracterizata printr-un decalaj semnificativ intre posibilitatile de receptare si decodificare a informatiilor si abilitatea de a exprima in cuvinte raspunsul gandit.

Cauzele afaziei la copii

Afazia sau disfazia este o tulburare neurologica (creierul este afectat partial), ale carei cauze pot fi diverse. Daca afectiunea apare in cazul adultilor in urma unui traumatism sau a unei infectii cerebrale, la copii poate fi vorba despre disfunctionalitati fiziologice in sarcina sau in timpul nasterii (travaliu dificil si cu complicatii, in care fatul a fost privat temporar de oxigen).

Afectiunile mamei in perioada de sarcina pot sta la baza afaziei copilului, daca manifestarile bolii au afectat dezvoltarea cerebrala a fatului sau partile creierului care controleaza limbajul. Circulatia ingreunata a oxigenului si a nutrientilor prin sangele placentar poate determina acest tip de problema in procesul de crestere si dezvoltare.

Tumorile cerebrale, infectiile si alte boli care ataca celulele creierului sunt alte cauze posibile, dar mai rare, ale afaziei la copii.

Simptomele afaziei la copii

Primele simptome relevante pentru afazia la copii sunt reprezentate de intarzierea accentuata in aparitia si dezvoltarea vorbirii (la 3-4 ani), insotite de un impuls foarte slab de a silabisi imitativ, mergandu-se pana la teama de a formula cuvinte si propozitii.

Alte simptome specifice sunt:

• intelegerea greoaie a legaturii dintre actiuni/obiecte si denumirea lor;

• dislalie (greutate de articulare a cuvintelor) persistenta dupa 5-6 ani;

• nerecunoasterea sunetelor si a silabelor in cuvant;

• dificultatea de a invata scrisul si cititul;

• cititul este perceput ca o corvoada, iar textul este descifrat greoi;

• greutatea de a povesti fraze foarte simple;

• simtul limbii se dezvolta tarziu;

• dezacorduri la varste mari, in special pentru genul feminin;

• vocabular foarte sarac;

• evitarea dialogului in mediul social si familial;

• vorbirea directa este repetitiva, dominata de interjectii, onomatopee, exclamatii si gesticulatie foarte bogata;

• vorbirea infantila intra in contrast cu gandirea matura, mai ales in chestiuni tehnice (manuirea dispozitivelor electronice, de pilda).

Diagnosticul si tratamentul afaziei la copii

Specialistii pot pune un diagnostic cert de afazie abia dupa varsta de 6-7 ani, prin observatia atenta a abilitatilor lingvistice (de vorbire), a organizarii psihice (utilizarea practica a notiunilor abstracte) si a celei socio-afective (relationarea cu ceilalti si exprimarea emotiilor).

Copiii cu afazie (disfazie) pot dezvolta 3 tipuri de comportamente: unul foarte aproape de normal, unul cu manifestari anxioase sau unul cu componente nevrotice (apoi psihotice).

Tratamentul pentru afazie este terapia logopedica, adaptata varstei cronologice si mentale si nivelului verbal la care se afla copilul.

Care sunt experientele tale legate de disfazie si efectele sale? Poveste-ne despre acestea in sectiunea de comentarii!