Teama de abandon la bebelusi si copii mici este una dintre cele mai frecvente preocupari ale parintilor. Plansul intens cand iesi din camera, crizele de la gradinita sau agatarea permanenta de tine pot genera ingrijorare. Este normal? Este o etapa? Sau este un semn ca ceva nu functioneaza corect?
In majoritatea cazurilor, teama de abandon face parte din dezvoltarea emotionala sanatoasa.
Ce este teama de abandon?
Teama de abandon este o forma de anxietate de separare. Ea apare atunci cand copilul percepe plecarea parintelui ca pe o pierdere definitiva, nu temporara.
Un atasament securizant nu inseamna lipsa plansului la separare, ci increderea copilului ca parintele revine.
Cand apare teama de abandon?
Teama de abandon apare, de obicei, in urmatoarele etape:
-
intre 6 si 9 luni – copilul incepe sa inteleaga ca parintele este o persoana separata
-
intre 10 si 18 luni – varful anxietatii de separare
-
intre 2 si 3 ani – poate reaparea odata cu dezvoltarea autonomiei
Conform recomandarilor American Academy of Pediatrics, anxietatea de separare este o etapa normala de dezvoltare si nu trebuie confundata automat cu o tulburare.
Cum se declanseaza teama de abandon?
Declansarea fricii are la baza mai multi factori:
1. Dezvoltarea constientei permanentei persoanei
In jurul varstei de 8–9 luni, copilul incepe sa inteleaga ca parintele continua sa existe chiar daca nu il vede. Problema este ca nu stie daca se va intoarce.
2. Separari bruste sau frecvente
Internari, plecari neanuntate, schimbari de ingrijitor pot intensifica frica.
3. Schimbari majore in viata copilului
-
inceperea gradinitei
-
mutarea in alta casa
-
aparitia unui frate
-
conflicte tensionate in familie
4. Reactivitatea emotionala a parintelui
Copiii simt anxietatea adultilor. Daca parintele pleaca vinovat sau tensionat, copilul percepe pericol.
5. Temperamentul copilului
Unii copii sunt mai sensibili si mai atasati emotional prin structura lor temperamentala.
Semnele temerii de abandon la bebelusi
-
plans imediat cand parintele iese din camera
-
agitatie la prezenta persoanelor necunoscute
-
refuzul de a fi tinut de alte persoane
-
dificultati de adormire
-
treziri frecvente pentru a verifica prezenta parintelui
Aceste manifestari sunt normale in primul an de viata.
Semne la copiii mici (1–3 ani)
-
crize intense la despartire
-
refuzul de a merge la gradinita
-
nevoie permanenta de reasigurare
-
teama ca parintele „nu se mai intoarce”
-
regres comportamental (vrea iar suzeta, pipi in pat)
-
agatare fizica excesiva
Daca aceste comportamente sunt extreme si dureaza luni de zile fara ameliorare, poate fi utila evaluarea de specialitate.
Ce NU trebuie sa faca parintii
1. Sa plece pe ascuns
Desi pare o solutie usoara, plecarea fara avertisment distruge predictibilitatea. Copilul va deveni hipervigilent si mai anxios.
2. Sa minimalizeze frica
Expresii precum:
-
„Nu ai de ce sa plangi.”
-
„Esti mare deja.”
invalideaza emotia copilului.
3. Sa ameninte cu abandonul
Formulari de tipul:
-
„Te las aici.”
-
„Plec si nu ma mai intorc.”
pot produce anxietate profunda si nesiguranta.
4. Sa prelungeasca excesiv despartirea
Revenitul repetat din usa si ritualurile dramatice amplifica stresul.
5. Sa forteze independenta
Independenta se construieste prin siguranta, nu prin expunere brutala.
Ce recomanda specialistii
1. Ritualuri clare si constante
Un ritual simplu:
-
imbratisare
-
fraza scurta („Ma intorc dupa somn.”)
-
plecare ferma si calma
Predictibilitatea reduce anxietatea.
2. Explicatii adaptate varstei
Copiii mici nu inteleg timpul abstract. In loc de „mai tarziu”, foloseste repere concrete: „Vin dupa ce mananci.”
3. Jocuri care dezvolta permanenta obiectului
Jocuri de tip „cucu-bau” ajuta copilul sa invete ca persoanele reapar.
4. Reglarea propriei emotii
Respira adanc, mentine ton calm, evita vinovatia excesiva. Copilul citeste limbajul nonverbal.
5. Exersarea separarii progresive
Incepe cu perioade scurte:
-
10 minute
-
20 minute
-
1 ora
Creste gradual durata.
Clarificari importante
- Teama de abandon nu este manipulare.
- Plansul la despartire nu inseamna rasfat.
- Copilul nu devine dependent daca este tinut in brate.
- Siguranta emotionala construieste autonomie pe termen lung.
Un copil care primeste raspuns consecvent la nevoile sale dezvolta incredere in lume.
Cand devine ingrijoratoare teama de abandon?
Solicita sprijin specializat daca:
-
copilul are atacuri de panica severe
-
refuza complet orice separare
-
manifesta regres persistent
-
anxietatea afecteaza somnul si alimentatia pe termen lung
-
exista istoric de traume sau separari prelungite
Interventia timpurie previne dezvoltarea anxietatii generalizate sau a dificultatilor relationale ulterioare.
Evolutia in timp
Pe masura ce copilul:
-
dezvolta limbajul
-
capata experiente repetate de revenire a parintelui
-
intelege notiunea de timp
-
isi construieste increderea in mediul inconjurator
teama de abandon scade natural.
Un atasament securizant in primii ani este asociat cu:
-
incredere crescuta in sine
-
relatii sanatoase
-
reglare emotionala mai buna
-
autonomie echilibrata
Teama de abandon la bebelusi si copii mici este o etapa normala, biologica si necesara dezvoltarii emotionale. Ea reflecta atasamentul profund fata de figura de siguranta.
Rolul parintelui nu este sa elimine frica, ci sa o gestioneze prin:
-
consecventa
-
predictibilitate
-
validare emotionala
-
calm
Copilul invata prin repetitie ca plecarea nu inseamna pierdere definitiva. Iar aceasta experienta repetata de siguranta devine fundatia increderii in sine si in ceilalti.
Foto: freepik.com
