Multi parinti au invatat sau cred ca este un lucru rau sa iti expui copiii la propriile emotii negative. Partial adevarat, daca vorbim despre izbucniri nervoase sau despre certuri in cuplu. Insa este sau nu bine sa plangi in fata copiilor?
Orice mama stie ce inseamna sa te lupti cu acel nod in gat care preseaza si preseaza atunci cand copiii striga de foame (sau aparent de foame), mancarea este departe de a fi gata, rufele pe care voiai sa le speli sunt inca sortate pe culori pe marginea cosului, iar cele pe care le-ai spalat deja formeaza un munte pe un fotoliu, asteptand sa fie impaturite sau calcate si puse la locul lor in dulap. Orice mama care are macar un copil acasa si-a inghitit cel putin o data propriile lacrimi pentru ca apoi sa le verse pe ascuns in baie, singurul loc unde nu intra oricand cineva peste ea.
Dar ce te faci cand valul de emotii este prea puternic pentru a mai fi oprit? Ce se intampla de fapt cand pur si simplu lacrimile incep sa curga necontrolat, iar copilul sau copiii asista la intreaga scena? Ii va traumatiza acest episod? Ii va face sa se simta vinovati? Te va face sa pari slaba in fata lor? Stop!
Plansul este ceva normal, iar copiii trebuie sa inteleaga asta
In toate cartile despre parenting parintilor li se spune sa isi incurajeze copiii sa fie in contact cu propriile emotii, dar acelasi lucru este valabil si pentru ei. Nu poti invata un prichindel despre emotii, dar tu sa ti le reprimi de cate ori ai ocazia, sa plangi ascunsa intr-un colt, crezand ca el nu intelege. Sa iti ascunzi lacrimile in fata celui mic inseamna sa il minti, nu sa il protejezi; cel putin asa va intelege el sau, si mai grav, va intelege ca a plange este ceva gresit, care se face doar in secret, poate chiar ceva rusinos. Total fals, nu-i asa?
Beth Proudfoot, psihoterapeut cu o experienta de peste 35 de ani in consilierea copiilor si a familiilor, atrage atentia ca este gresit sa iti ascunzi emotiile, ca parinte:
Este adevarat ca parintii ar trebui sa fie un sprijin si un model pentru copii, sa fie stanca pe care cei mici sa stie ca se pot baza oricand. Dar adultii au si ei emotii si nu este nevoie sa le ascunda.
Brad Repke, consilier fiscal in Michigan, este unul dintre acei parinti care credeau ca in fata copiilor trebuie sa pari de piatra, un supererou pe care nimic nu il emotioneaza si nu il sperie. Prin urmare, nu a plans niciodata in fata propriilor copii. A mers, insa, la terapie, unde a aflat ca sensibilitatea nu este un lucru rau si ca a discuta despre emotii cu copiii este chiar indicat, la fel de important ca a te juca impreuna cu ei sau de a pleca in excursii care se transforma in amintiri nepretuite. A invatat si isi invata si copiii, mai ales pe fiul sau, ca este in regula sa versi cateva lacrimi atunci cand simti nevoia:
Vreau ca el sa inteleaga ca este in regula sa plangi, chiar si ca barbat, si ca asta chiar te poate face sa te simti mai bine
Si este perfect adevarat: plansul face bine pentru ca ajuta la eliberarea de oxitocina si endorfine, hormoni care ajuta la ameliorarea durerii fizice si emotionale.
Ce sa-i spui copilului tau cand te vede plangand
Specialistii sunt de parere ca plansul va deveni mai putin stigmatizat daca adultii vor inceta sa isi mai ascunda lacrimile in fata copiilor. Mai mult, este chiar important ca un copil sa vada un adult plangand si apoi revenindu-si. Iata, insa, ce este bine sa ii explici copilului tau atunci cand te vede plangand:
Spune-i ca nu este vina lui
Copiii au tendinta sa fie egocentrici si vor crede ca plangi pentru ca au gresit cu ceva. Nu te feri sa ii spui celui mic ce te-afacut sa lacrimezi si asigura-l ca dupa ce te vei descarca, te vei simti mai bine.
Explica-i ce simti
Spune-i copilului ca plangi de tristete, de furie sau chiar de fericire pentru ca il vei ajuta sa isi identifice mai usor propriile emotii.
Nu cauta consolare la copil
Cel mic isi va imbratisa parintele care plange si va incerca sa il faca sa se simta mai bine. Este in regula, inseamna ca este un copil empatic. Insa nu pune pe umerii lui "misiunea" de a te face mereu sa te simti mai bine, pentru ca va deveni o povara pentru el.
"Inversarea rolurilor nu este tocmai in regula. Parintii sunt cei care ii consoleaza pe cei mici, nu invers" - Beth Proudfoot, psihoterapeut.
Zambeste-i!
Atunci cand copilul incearca sa te faca sa nu mai plangi, oricat de greu ar fi, zambeste-i larg si multumeste-i. Asigura-l ca vei fi bine si ca alti adulti (celalalt parinte, bunicii, prietenii) te vor ajuta sa treci peste acest moment.
