Depresia post-partum este o problema bine cunoscuta de catre comunitatile medicale si de catre public, despre care se stie ca poate face parte din perioada de sarcina si perioada post-natala. Estimarile variaza, dar intre 50 si 80% dintre femeile care nasc, trec printr-o perioada de depresie (usoara sau sevara).
Dintre acestea, 10% vor suferi de forme destul de accentuate ale depresiei postnatale, care este mult mai indelungata si care are mult mai multe simptome decat o depresie usoara. Aceste manifestari sunt atribuite schimbarilor hormonale si intabilitatii.
Aceasta problema apare insa si in familiile de parinti adoptivi. Sindromul de depresie post-adoptie apare in general cand este vorba de adoptii internationale, cand copilul este mai mare (nu este nou-nascut) si a trecut printr-o perioada de institutionalizare.
In marea majoritate a cazurilor, mamele la care s-a instalat depresia post-adoptie, nu au adoptat nou-nascuti ci copii mai mari (pana la varsta de 6 ani). Pe langa varsta copilului, la instalarea depresiei au contribuit si experientele anterioare ale copilului, dar si diferentele de limba.
In acest sens a fost realizat un studiu in care au fost chestionati 145 de parinti adoptivi. Dintre acestia, un procent de 65% s-au confruntat cu depresie post-adoptie.
Din pacate doar 8% din parintii adoptivi care s-au confruntat cu probleme legate de depresie post-adoptie au declarat ca au fost instiintati de existenta acestui risc.
Instalarea simptomelor depresiei post-adoptie este favorizata de o serie de factori concreti. Marea majoritate a parintilor adoptivi au asteptat ani intregi pana au reusit sa adopte efectiv un copil.
Aceasta asteptare prelungita, cat si dezamagirile care au aparut pe parcursul anilor, pot determina in final asteptari nerealiste in ceea ce priveste cum va fi cand vor putea fi parinti si astfel nu sunt pregatiti pentru momentul in care asteptarile lor se confrunta cu realitatea.
Cand vine momentul prea mult asteptat, parintii adoptivi pot avea resentimente fata de copil si poate chiar un sentiment de manie. Ideea de “dragoste la prima vedere” este de cele mai multe ori nerealista.
Sentimentele de dragoste fata de copilul adoptat sunt cam la fel fata de un viitor partener – la inceput este pasiune nebuna si euforie, iar apoi intervine procesul de adaptare la viata de zi cu zi alaturi de acea persoana.
Acest proces de adaptare poate dura de la 2 pana la 6 luni, pana se va instala sentimentul de atasament fata de copil si legatura dintre parinti si copil.
In multe cazuri, dupa ani de zile de dezamagire provocata de infertilitate, membrii familiei nu pot intelege de ce noua mamica nu este perfect fericita ca a primit ceea ce isi dorea cel mai mult, un copil.
Decat sa iti dezamageasca familia, foarte multe mamici aflate in aceasta situatie, prefera sa sufere in tacere si sa se lupte singure cu sentimentul de rusine si vina.
Depresia post-adoptie la barbati
Studiul realizat nu a cuprins intrebari despre sexul respondentului, dar cercetatorii au presupus ca majoritatea respondentilor sunt din randul femeilor. O alta problema destul de putin cunoscuta dar foarte importanta este depresia post-adoptie la barbati. Noii tatici sunt in general cei care se intorc primii la servici si trebuie intr-un timp foarte scurt sa invete sa imbine serviciul cu viata de tatic.
In mare majoritate a cazurilor, adoptia nu este a unui copil nou-nascut si astfel, parintii adoptivi se confrunta cu lipsa de informatii care exista despre trecutul copilului.
Acestia isi vad copilul cu foarte putin timp inainte ca procesul de adoptie sa fie finalizat si nu de putine ori se intampla ca acestia sa descopere lucuri mai putin placute despre trecutul copilului.
Iar, de partea cealalta, copiii vin “echipati” cu personalitati disctincte, personalitati care se pot intregra usor in noua familie, sau dimpotriva sunt o reamintire constanta a diferentelor dintre ei si parintii adoptivi.
De asemenea, copiii adoptati intra in noua familie cu experiente nemaginabile si sentimente de tristete si abandon mult prea mari pentru un copil.
Sunt copii care traiesc din plin efectele negative ale institutionalizarii, spitalizarii si respingerii globale.
Frecvent, copiii adoptati, cel putin pentru inceput, se ataseaza doar de unul dintre parintii adoptivi, lasandu-l pe celalalt intristat si dezamagit.
Acest lucru, la care se adauga stresul, dificultatile de comunicare si socul cultural duc fara indoiala la instalarea depresiei.
Simptome ale depresiei post-adoptie
Daca aceste simptome se manifesta pe o perioada mai mare de 2 saptamani, acestea sunt semne de instalare ale depresiei.
Gabriela Hotareanu
Redactor Copilul.ro
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
