Copiii care nu reusesc sa se concentreze sub nicio forma la scoala, dar nu au nici problema sa o faca atunci cand navigheaza pe tableta sau pe smartphone nu sunt deloc o raritate in ziua de azi. Explicatia este simpla: tipurile de atentie sunt diferite, iar reactia la diferiti stimuli difera si ea.
De ce nu poate copilul sa fie atent la scoala
Multi parinti nu se gandesc o secunda ca deficitul de atentie este o problema pentru copii, mai ales cei care ii vad pe cei mici jucandu-se ore intregi pe tableta sau pe smartphone, fara a fi distras de nimic. E drept ca la prima vedere ceva pare in neregula, ca exista o contradictie, iar deficitul de atentie te-ai astepta sa se manifeste in timpul mai multor activitati.
Concret, deficitul de atentie este o tulburare care trebuie sa apara in cel putin doua contexte diferite. Si totusi, diferenta intre deficitul de atentie ca diagnostic si simpla neatentie sau lipsa de concentrare este foarte mare.
Care sunt tipurile de atentie ale copiilor
Copiii au doua tipuri de atentie: exogena (involuntara, automata) si endogena (voluntara si controlata).
Fiecare are carecteristici de care trebuie sa tinem cont pentru a intelege de ce un copil poate sa ramana atent durate lungi de timp in fata unui gadget, iar in timp ce invata poate fi distras usor.
Tipurile de atentie la copii: Atentia exogena
Copiii, dar si parintii, se concentreaza mai bine in timp ce folosesc tehnologia, chiar si pentru perioade lungi; vorbi aici despre smartphone, tableta, computer, televizor, jocuri video etc. Acest tip de dispozitive ne capteaza foarte usor atentia pentru ca stimulii (culori, sunete, miscari) ne face sa ne ghidam in functie de ei si nu sa ii dirijam.
Mai pe scurt, este nevoie de o atentie infoluntara si automata, mult diferita de cea exercitata in timpul altor activitati. In fata ecranului, copilul are un rol pasiv; nu face nimic pentru a primi acei stimuli, spre deosebire de o carte, care solicita un alt tip de atentie.
Tipurile de atentie la copii: Atentia endogena
Multe activitati cotidiene ne impun sa ne dirijam atentia si concentrarea catre ele; atunci intra in functiune atentia endogena.
Cand copilul trebuie sa ramana atent la explicatiile profesorului, cand citeste un text sau indeplineste o sarcina, trebuie sa isi controleze atentia si sa o mentina orientata spre acel obiectiv, voluntar, fara sa ii fie captata de nimic.
Acest tip de atentie presupune un efort personal si, din punct de vedere neurologic, un control la nivelul cortexului frontal, care se ocupa cu planificarea, atentia, organizarea si luarea deciziilor, printre altele. Aceasta zona cerebrala este cea care se dezvolta cel mai lent la copii si de aceea pentru ei este mai greu sa ramana atenti pentru mai mult timp la ceva care nu ii stimuleaza si de la care pot fi distrasi cu usurinta.
