Dezvoltarea simtului proprietatii la copii

Simtul proprietatii la copii este un concept abstract pe care ei nu il detin. Impartirea jucariilor cu altii copii, precum si intelegerea faptului ca nu trebuie sa ialucrurile altuia nu sunt capacitati innascute. Copiii nu detin simtul proprietatii personale pana la 6 ani. Ei nu constientizeaza ca ceea ce fac este rau! Parintii isi pun adeasea problema invatarii copilului despre cum sa discearna intre ce e al lui si ce imprumuta de la altii.

Simptul proprietatii personale si insusirea lucrurilor altor copii

Copiii mici nu inteleg ce inseamna „sa furi” sau „sa imprumuti”. Atunci cand copiii dau piept cu jucariile altor copii din parculet au tendinta sa le ia jucariile in proprietea lui.

Insa nu este o actiune constienta a lui si nu intelege care sunt urmarile. Desi are si el jucarii, el simte nevoia sa si le protejeze si sa le tina in siguranta luandu-le pe ale altora. Aceste comportamente ale copiilor nu trebuie ignorate si nici aprobate.

De la ce varsta apare simtul proprietatii la copii?

Atunci cand sunt foarte mici, copiii nu au un nivel intelectual suficient dezvoltat pentru a face diferenta intre imprumutul unui lucru de la alt copil si furtul in sine, luarea acelui lucru in proprietate personala. El va incepe sa distinga intre aceste doua concepte abia atunci cand va putea intelege si diferenta dintre bine si rau.

Incepand cu varsta de 4 ani copiii sunt suficienti de dezvoltati intelectual pentru a intelege anumite lucruri. De pe la 6 ani incolo deja ei incep sa priceapa ce inseamna sa furi si ce este simtul proprietatii personale.

Motive pentru care copiii mici fura lucruri

Lasand la o parte anumite implicatii morale si educative ale acestui gest, motivele din spatele acestor pot avea si un fond psihologic profund:

• copilul are impresia ca astfel compenseaza un anumit lucru care ii lipseste;

• pentru ca nu are capacitatea de a intelege conceptul de imprumut, furt, proprietate personala;

• metoda de atrage atentia parintilor;

• atunci cand se simte ignorat, neiubit etc.;

• are impresia ca in acest mod compenseaza o pierdere pe care a suferit-o (plecarea de acasa a unuia dintre parinti, pierderea animalului de companie, decesul bunicii sau al altei persoane dragi etc.)

• ca reactie la conflicte familiale (certuri in cuplu, tipete, violente etc.).

Ce trebuie sa faci pentru a-l ajuta?

Trebuie sa incepi sa vorbesti cu el inca de pe la 4-5 ani despre ce reguli legate de:

• imprumutarea lucruri;

• proprietate a lucrurilor;

• schimbul unor lucrurilor.

Foloseste cuvinte simple si asociaza explicatiile cu exemple. Foloseste jucariile pe post de obiect de schimb sau imprumut. Va fi mai simplu pentru ei sa inteleaga procesul!

Pentru a-l face sa inteleaga mai bine ideea de schimb te poti folosi de vizita unor prieteni care au copil. Spune-i ca o sa vina un copil la el si ca trebuie sa aleaga jucariile cu care se vor juca impreuna. Si celalalt copil va veni cu anumite jucarii, iar acest lucru iti va oferi sansa sa ii vorbesti despre schimb sau imprumut.

Jocurile de grup sunt o solutie pentru a obisnui micutul cu regulile, cu impunerea limitelor etc.  Asadar, nu ezita sa alaturi copilul unor grupuri mai mari de copii pentru a se juca. Stai pe langa el si ajuta-l sa inteleaga cum functioneaza imprumutul, schimbul, ideea de proprietate personala. Asa, il vei stimula sa imparta jucariile si cu altii, sa si le stranga pe ale lui la plecare si sa nu plece cu obiecte care nu-i apartin etc.

Fii perseverenta! Nu trebuie sa ii vorbesti o singura data despre acest subiect si gata! Nu numai ca nu poate percepe si intelege dintr-o data toate aceste informatii, dar le va uita rapid. Trebuie sa ai rabdarea necesara de a profita de orice situatie si exemplu care se preteaza unor astfel de explicatii, pentru a-i vorbi despre ele. De asemenea, daca vine din diverse locatii cu jucarii sau obiecte care nu-i apartin explica-i de ce nu are voie sa le pastreze si pune-l sa le returneze.

Daca nu vrea sa returneze jucaria sau tot acest proces se transforma intr-o criza de isterie nu tipa la el si nu il obliga. Nu asta este solutia! Pune-l in situatia copilului de la care a luat jucaria! Alege una dintre jucariile lui preferate si restrictioneaza-i accesul la ea pe timp nelimitat. Daca tanjeste dupa ea si incepe sa planga, explica-i ca asa trebuie sa sa se simta si copilul care nu mai are jucaria.