Rezistenta copiilor la stres

 

E cunoscut faptul ca majoritatea parintilor acorda mare importanta sanatatii fizice a copiilor lor. Din pacate, sunt putini aceia care stiu ca este la fel de important sa te ingrijesti si de sanatatea psihicului copilului, de educarea in sensul rezistentei la stres, o calitate ce devine tot mai pretioasa in lumea in care traim, plina de neprevazut.

Cum ne putem invata copilul sa faca fata oricarei situatii cu care s-ar putea confrunta pe viitor?

Ce intelegem prin stres?

Dupa parerea lui H. Selye, fondatorul Institutului International de Studiere a Stresului, stresul este o reactie de adaptare a organismului la stimulii externi din mediul inconjurator. Stresul are trei faze care formeaza "sindromul general de adaptare": faza de alarma, in care organismul incearca sa se apere de actiunea nociva prin stimularea puternica a sistemului endocrin (secretie de adrenalina si de steroizi), faza de revenire (rezistenta specifica), in care organismul pare ca se adapteaza la situatie, comportandu-se relativ normal si faza de epuizare, care apare dupa o perioada mai indelungata de actiune a stimulului nociv asupra organismului.

  

Sindromul psihologic e provocat de emotii prelungite cauzate in primul rand de frustrari, situatii conflictuale, anxietate. Exista stres de suprasolicitare, dar si stres de subsolicitare. Retineti ca un stres moderat antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului. Caracterul nociv al stresului apare atunci cand degradarile produse sunt prea ample, depasind capacitatile de adaptare ale organismului la excitantii externi ai mediului inconjurator. In realitate, situatia devine alarmanta atunci cand stresul atinge limita maxima, adica atunci cand se ajunge la "distres", situatie in care orice activitate a individului este total dezorganizata.

Dimpotriva, tocmai stresul este cel care ii permite individului sa se mentina intr-o excelenta forma fizica si sa-si mentina viu interesul pentru viata. Esential este, dupa parerea lui Selye, sa nu se admita trecerea in starea de distres, cand individul se lasa dominat de frica si deznadejde. Lupta cu distresul poate fi activa sau pasiva. Forma pasiva: preocupari pentru o dieta echilibrata, administrarea regulata de vitamine si antidepresive. Ultimele au un efect de scurta durata, rezolvarea problemei fiind temporara. Forma activa: exercitii fizice regulate, odihna activa si echilibru sufletesc.

A fi echilibrat psihic inseamna a fi capabil sa-ti controlezi propriile trairi. Sigur, nu exista o metoda unica de dobandire a autocontrolului dar, daca va obisnuiti copilul sa faca in mod regulat exercitii de gimnastica din frageda copilarie, va fi un maestru al autocontrolului. Se poate recurge la exercitii de autocontrol chiar de la varsta de 3 ani. Nu precupetiti timpul si faceti-le impreuna in fiecare zi.

Sursa: Ioana Copilul meu, nr.9/2005

Incepeti cu dvs.!

  

Antrenamentul poate consta in una sau cateva fraze cheie. Esential este sa gasiti acele cuvinte pe care sa le inteleaga si pustiul dvs. si care il vor ajuta sa se linisteasca atunci cand se va afla intr-o situatie dificila.

Intrebati ce cuvinte crede ca i-ar putea veni in ajutor atunci cand ii este frica. De exemplu: "Mama si tata au intotdeauna incredere in mine, asa ca voi reusi sa stapanesc situatia", "Stiu ca nu mi se va intampla nimic rau", "N-are de ce sa- mi fie frica, totul va fi bine" si altele de acest gen. Gasind cuvintele potrivite, invatati-va pustiul sa le repete in sinea lui atunci cand nimereste intr-o situatie incerta sau cand e cuprins de teama.

Cu timpul, constituindu-se in adevarate automatisme, aceste cuvinte vor deveni mobilizatori psihologici, care vor determina psihicul copilului sa se concentreze asupra solutionarii problemei.

Exercitii de relaxare pentru tine si copilul tau

  

Pozitia vizitiului

Incercati sa va amintiti cum sta vizitiul pe capra. Puteti efectua

acest exercitiu impreuna, va va ajuta sa va relaxati corpul. Asezati-va comod in cate un fotoliu, cu spatele si ceafa sprijinite de spatar si cu mainile relaxate, sprijinite de bratele fotoliului. Picioarele sunt usor departate, cu varfurile degetelor indreptate usor in exterior. Concentrati-va atentia asupra a ceea ce simtiti.

Livada in floare

Propuneti-i pustiului sa-si imagineze ca se afla intr-o livada: o zi calduroasa de iulie, mireasma florilor de camp, abia perceptibila adiere a vantului, susurul micilor paraiase, dansul fluturilor creand o incredibila atmosfera de liniste si pace. Incercati sa va mentineti in aceasta stare de impacare cat mai mult cu putinta. Puteti efectua exercitiul si pe un fond muzical odihnitor. Recurgeti la asemenea exercitiu de linistire macar cinci minute in fiecare zi. In felul acesta copilul se va obisnui sa-si inlature si singur tensiunile psihice si fizice. Pe viitor, aceasta il va ajuta sa faca fata suprasolicitarilor statutului de elev.

Elicopterul

Este un exercitiu pentru copiii de peste 5 – 6 ani. Scopul este acela de a-l invata pe copil sa abordeze in mod constructiv solutionarea problemelor cu care se confrunta si de a nu se lasa coplesit de ele. Provocati-va pustiul sa "zboare cu elicopterul". Jocul incepe cu cuvintele: "Daca esti gata de zbor, pune-ti centura de siguranta. Decolam! Elicopterul ia inaltime. Deocamdata problemele tale – si, credeti-ne, pustiul are si el problemele lui, important este ca ele sa fie exprimate in cuvinte – se afla la nivelul pamantului dar, peste cateva minute, elicopterul se va inalta si le vei putea privi de la inaltimea zborului. Ei, nu-i asa ca te-ai mai linistit? Daca nu, ridica-te mai sus..." Prin acest exercitiu copilul se va deprinde sa abordeze in mod rational problemele cu care se confrunta, ceea ce-i va fi de mare folos si in viata de adult.

Binoclul

Ajuta la inlaturarea rapida a oricarei tensiuni psihice, in special cand acestea apar ca urmare a unui conflict. Invatati-va copilul sa se uite la propriile suparari si neplaceri ca printr-un binoclu.  

Joaca cu lentilele il va ajuta sa priveasca detasat ceea ce se intampla, sa treaca de la monologul interior la analiza din exterior a problemei.

Lumanarea

Problemele, emotiile si framantarile din timpul zilei ajung la apogeu in timpul noptii. Cosmarurile, de care le este atat de teama copiilor, isi au originea in evenimentele petrecute in timpul zilei. Pentru a evita reprimarea emotiilor – precursoarea nevrozelor – invatati-va copilul sa-si exteriorizeze problemele, vorbind despre ele. In acest scop ii poate veni in ajutor exercitiul cu lumanarea. Inainte de culcare, aprindeti o lumanare si rugati-va pustiul sa va povesteasca despre toate neplacerile cu care s-a confruntat pe parcursul zilei, cine l-a ofensat, pe cine s-a suparat sau pe cine a suparat chiar el.

Nu-l intrerupeti! In final, rugati-l neaparat sa va povesteasca si despre intamplarile placute, pentru care ar dori sa spuna "multumesc". Acest exercitiu inlatura toate neplacerile copilului, constituind, in acelasi timp, si o excelenta profilaxie impotriva eventualelor nevroze viitoare.

Terapie prin culoare

Culorile portocaliu, galben si verde sunt cunoscute drept culori ale bucuriei de a trai. Imbracat in haine astfel colorate individul se simte mai optimist. Cumparati-i pustiului cat mai multe hainute in aceste culori. Nu uitati nici de culoarea rosie, un puternic antidepresiv. In ceea ce priveste culoarea neagra, cu tenta ei de pesimism, ar fi mai bine s-o evitati.

Sursa: Ioana Copilul Meu, nr9/2005