Frica de separare la prescolari

Frica de separare sau despartire este produsa de sentimente negative cum ar fi nelinistea, pierderea, singuratatea si tristetea care sunt experimentate prima data de copil cand se desparte de persoane importante din viata lui.

Aceasta apare prima oara in etapa de bebelusi, dar poate reaparea la varsta prescolara. Acest fenomen este cel mai des intalnit la bebelusi care se despart de mama (atunci cand se reintoarce la serviciu) sau de bona (daca o schimba) si este considerat un pas normal in dezvoltarea copilului.

Cand copilul este atasat emotional de mai multe persoane (mama, tata, bunicii, bona sau bonele) se observa o mai mica incidenta a fricii de despartire. Se pare ca acesti copii inteleg ca despartirile sunt doar temporare (chiar daca dureaza mai mult) si ca daca o persoana lipseste, una din celelalte va avea grija de el.

Anxietatea de separare la prescolari

Se considera ca dezvoltarea capacitatii cognitive a copilului contribuie foarte mult la diminuarea fricii de despartire. De la varsta de 2 ani, copilul incepe sa dezvolte abilitati cognitive care il ajuta sa pastreze in memorie imaginea persoanei care pleaca pana in momentul in care se intoarce, aceasta fiind doar una dintre metodele pe care le foloseste pentru a face fata fricii de despartire.

Totusi, chiar daca micutul tau a crescut si a depasit cu brio anxietatea de separare de la varsta de bebelus, este posibil sa mai treaca o data prin aceasta experienta cand ajunge la varsta prescolara. Este varsta la care se separa de mediul familial pentru a merge la gradinita sau scoala, iar sentimentul de frica poate reaparea si se poate manifesta in diverse moduri.

Anxietatea se manifesta in principal in primele saptamani de scoala ale copiilor. Varsta prescolara este una la care copiii invata sa negocieze cu independenta, un concept care este minunat si ii atrage, dar in acelasi timp este inspaimantator pentru ei. Odata cu constientizarea ideii ca este o persoana cu nevoi si dorinte proprii, vine si realizarea faptului ca parintii nu vor mai fi intotdeauna langa el, ceea ce le produce o teama puternica.

Cum faci fata anxietatii de separare la prescolari?

Exista mai multe lucruri pe care le poti face pentru a diminua trairile copilului atunci cand vine timpul sa mearga la gradinita sau la scoala. Mergeti la gradi/scoala cu mai multe zile inainte de a o incepe - ajuta-l sa se imprieteneasca cu locatia, zona si mediul respectiv vizitandu-l din cand in cand, vorbindu-i despre el pentru a sti ce il asteapta.

• stabileste o rutina de a va lua "la revedere" - primul pas este sa va spuneti de fiecare data "la revedere" si sa creati si o rutina pentru asta (un joculet, un cantecel, imbratisari etc.);

• fii binedispusa atunci cand te desparti de el - nu lasa copilul sa vada cat esti de speriata ca il lasi lasi atatea ore singur;

• fii relaxata, atata timp cat micutul te vede binedispusa si fericita va sti ca totul este in regula.

• nu il intreba niciodata "ti-e frica sau ti-e teama de prima zi de gradi/scoala?" - nu induce astfel ideea ca trebuie sa aiba aceste trairi; este posibil sa nu le resimta, dar daca ii aduci aminte sau il faci atent la ele le va constientiza si va trai prin ele.

Mai bine vobeste-i despre partile distractive si amuzante legate de mersul la gradi sau scoala. Fii sigura ca ai incredere in gradinita/scoala pe care ai ales-o - numai asa vei sta linistita si vei fi cat de cat sigura ca profesoarele au grija de micutul tau si nu va pati nimic in orele in care sta departe de tine.

Fii mereu la timp acolo pentru a-l lua acasa - nu intarzia, mai ales in primele zile, pentru ca ii va fi foarte frica sa se vada singurel acolo, ceea ce va accentua si mai mult anxietatea si l-ar putea determina sa nu mai vina si altadata.

Mai exista si alte trucuri prin care sa il ajuti pe copil sa te simta mai aproape de el de fiecare data cand va separati:

• tatuaje temporare (de la dulciuri sau snacks-uri) - alegeti 2 la fel si faceti-le amandoi in acelasi timp - explica-i ca astfel tu ii vei fi mereu aproape si nu va trebui sa isi faca grij;

• pune-i in fiecare zi cate o surpriza sau lasa-i un mesaj ori o felicitare draguta in pachetelul pentru pranz, cu care sa ii cresti entuziasmul si sa ii arati ca ii esti aproape;

• citeste-i povesti educative in acest sens (alege tematici specifice).

Anxietatea de separare la bebelusi

Teama de separare incepe de obicei in jurul varstei de 6 luni si culmineaza in jurul lunii a 10-a. Se termina de obicei la prima aniversare. La unii copii poate continua pana la aproape 2 ani. Exista ipoteza ca aceasta afectiune se dezvolta pana la stadiul de boala la persoanele pana la 18 ani, insa nu exista argumente clare care sa sustina acesta teorie. Intensitatea si durata acestei frici de a se desparti de mama depind de temperamentul copilului si de atitudinea mamei.

Iata cateva sugestii legate de felul in care trebuie sa procedati:

• pregateste-te emotional inainte sa pleci de acasa;

• daca bebelusul se supara, pastreaza-ti increderea si calmul chiar si cand nu te simti asa; 

• aminteste-ti intotdeauna ca frica de separare este un aspect comportamental normal al copilului tau si totodata un semn ca a atins un nou nivel cognitiv si emotional;

• lasa-l sa se obisnuiasca cu faptul ca pleci;

Cand frica de separare incepe sa se manifeste, pleaca de acasa pentru perioade de timp care sa aiba o durata din ce in ce mai mare. La inceput poti sa pleci pentru 20 de minute, apoi sa lipsesti mai mult. Incearca sa programezi plimbarile pentru cand se trezeste sau dupa ce mananca. Copiii suporta despartirile de mama mai usor cand nu le e foame, cand nu sunt obositi sau bolnavi.

Bona poate sa diminueze impactul plecarii mamei asupra bebelusului prin jocuri ce ii distrag atentia si spunandu-i ca mama se va intoarce repede. Dezvoltarea independentei copilului fata de mama poate ajuta la eliminarea protestului si poate fi realizata lasand bebelusul sa se joace singur (dar cand este sub supraveghere). S-a constatat ca bebelusul capata incredere in sine si un simt al securitatii daca parintii raspund la nevoile lui emotionale cu o atitudine iubitoare si intelegatoare in mod constant.