Fricos si emotiv

Intrebare:

- Am un baietel de 8 ani si 4 luni si avem o problema: este emotiv si foarte fricos. De exmplu, nu vrea sa stea singur in casa (pt 5-10 minute), se teme ca nu venim sa-l luam de la scoala (desi s-ar descurca sa ajunga acasa), la tenis nu ne lasa sa plecam de la teren pentru 5 minute sau un sfert de ora. Trebuie tot timpul insotit. De asemenea, ma intreb de la ce varsta am putea sa-l lasam sa mearga singur la scoala (el s-a aratat interesat de acest lucru). Va multumesc.

Raspuns:

Nu pot spune ca exista o varsta recomandata pentru a va lasa copilul sa mearga singur la scoala, pentru ca trebuie avute in vedere si elemente precum distanta dintre casa si scoala, mijloacele de a ajunge la destinatie, programul scolar si multe altele, asa ca varsta potrivita va fi convenita in functie de toate acestea impreuna cu copilul.

Nu pot spune ca exista o varsta recomandata pentru a va lasa copilul sa mearga singur la scoala, pentru ca trebuie avute in vedere si elemente precum distanta dintre casa si scoala, mijloacele de a ajunge la destinatie, programul scolar si multe altele, asa ca varsta potrivita va fi convenita in functie de toate acestea impreuna cu copilul.

Din cate spuneti copilul dvs. s-a aratat interesat de a face acest lucru singur, asa ca nu vad nici un motiv de a nu-l incuraja daca situatia permite.

Cat priveste teama copilului dvs. de a fi lasat singur ca recomand sa va ganditi cam care ar fi cauzele unei astfel de temeri. A fost el dintotdeauna mai fricos si emotiv, sau aceasta teama a aparut in ultimul timp? Este importanta identificarea posibilelor cauze ale acestui comportament evitant.

Puteti discuta in acest sens cu copilul dvs. pentru a afla daca s-a intamplat ceva ce l-ar fi putut speria. Teama sa de a fi lasat singur poate masca o teama de abandon a copilului, teama nu neaparat justificata de ceva ce s-a intamplat in trecut, insa trebuie avute in vedere si evenimente precum ratacirea copilului, intarzierea dvs. de a-l ridica sa spunem de la gradinita sau din alte locuri, climat familial presarat de certurile parintilor, etc.

Recomandata ar fi o atitudine echilibrata fata de copil, cu evitarea unei protectii exagerate si orientarea spre cresterea increderii copilului in el. In acest sens pentru inceput puteti acorda copilui dvs. mici responsabilitati ce presupun activitati pe care le poate desfasura singur, mereu incurajandu-l si sustinandu-i succesul.

Cu timpul daca se descurca bine ii puteti atribui si alte responsabilitati, oferindu-I in acest fel si oportunitatea de a se descurca si fara prezenta parintilor. Acomodarea sa in a se implica in diverse activitati fara prezenta dvs. poate dura mai mult timp si de aceea o atitudine suportiva si rabdatoare afisata de catre parinti este de dorit.

Este importanta asa cum am mentionat cresterea increderii copilului in el si de aceea fiecare succes al sau in sarcinile pe care i le dati trebuie recompensat ca atare. In cazul in care anumite activitati ii inspira acestuia teama sau nesiguranta nu fortati copilul se implice, ci recomandat ar fi sa discutati cu el si sa aflati ce sta la baza retinerii sale.

Mult succes!

Clara Monica Craciun,

psiholog – Clinica Psihosolutions.

www.psihosolutions.ro