Provocarile cresterii unui copil nascut prematur

Provocarile cresterii unui copil nascut prematur decurg din dificultatile pe care acesta le intampina din cauza incapacitatii sale de a se adapta usor la mediu si ritmul mai incet la care se racordeaza procesele trupului sau.

Marea majoritate a bebelusilor subponderali se dezvolta normal si nu intampina probleme, insa cu cat este nascut mai timpuriu, cu atat creste posibilitatea ca acesta sa aiba complicatii.

Problemele pe care un bebelus prematur le poate intampina implica afectiuni ale plamanilor, inimii, creierului sau ale sistemului digestiv.

Problemele respiratorii sau ale plamanilor

In jur de un bebelus prematur din 10 are o problema respiratorie si cu cat este nascut mai devreme, cu atat mai probabil sa aiba o astfel de problema.

Posibilele motive sunt:

• Plamani mici si nedezvoltati

• Sindrom de detresa respiratorie

• Cutie toracica moale

• Muschi respiratori slabi

• Atacuri de apnee

• O perforatie in membrana plamanului (pneumotorax)

• Afectiuni ale creierului

• Pneumonie

Probleme de respiratie care raman netratate duc la o micsorare a volumului de oxigen care ajunge in sange (hipoxie), care in timp afecteaza si alte parti ale corpului, cum ar fi ochii, urechile sau creierul.

Sindromul de detresa respiratorie apare la patru din cinci bebelusi nascuti inainte de 30 de saptamani, in general in primele patru ore de viata. Intarzierea nasterii premature pentru ca mama sa poata primi steroizi reduce riscul incidentei acestei afectiuni.

Daca bebelusul are nevoie de suplimentarea oxigenului pe o perioada mai amre de 28 de zile sau daca inca mai are nevoie de oxigen cand a implinit varsta de 36 de saptamani, atunci acesta sufera de boala cronica de plamani (displazie bronho-pulmonara). Aceasta este mai frecventa la bebelusii care:

• Au nevoie de concentratie mare de oxigen;

• Au nevoie de ventilatie la frecventa inalta (HFV);

• Sunt conectati la ventilatie de mult timp;

• Sunt nascuti inainte de 28 de saptamani.

Afectiuni ale creierului

Dimensiunile creierului unui bebelus cresc de patru ori intre 24 si 40 de saptamani, insa creierul prematurului este mai mic, mai putin dezvoltat si mai vunerabil.

Afectiunile minore trec de multe ori neobservate, insa cele mai serioase sau permanente sunt periculoase pentru bebelusii foarte mici, deoarece unele tipuri de afectiuni ale creierului sunt similare cu cele pe care le au adulti in timpul unui atac cerebral.

Ulterior, copilul poate intampina, ca efect, si vedere defectuoasa, paralizie cerebrala, dispraxie, sindromul deficitului de atentie, probleme de vorbire sau de invatare.

Malfunctionarea creierului poate fi provoacata de lipsa de oxigen sau de hemoragiile interne in creier sau in spatiile cu fluide ale acestuia.

• Lipsa de oxigen (hipoxia)

Inainte si in timpul nasterii pot surveni mai multe probleme care sa reduca aportul de oxigen destinat bebelusului, cum ar fi placenta nesanatoasa, cordon ombilical strivit su separare prematura a placentei, care dupa nastere duc la dificultati respiratorii, atacuri de apnee si incetinirea ritmului cardiac.

• Hemoriagiile in creier
Pot fi provocate de factori fizici agresivi cu trupul fatului in momentul nasterii, lipsa de oxigen, hipertensiune sau hipotensiune.

Sangerarile in prima saptamana sunt intalnite relativ frecvent la bebelusii nascuti inainte de 33 de saptamani si la unul din patru bebelusi nascuti inainte de 25 de saptamani. Acestea sunt mai grave la bebelusii foarte prematuri, deoarece sangele lor nu are capacitatea sa se coaguleze asa cum ar trebui.

Alte afectiuni

Nou-nascutii subponderali au cel mai mare risc de a dezvolta in timp probleme:

• ale creierului care sa duca la paralizie cerebrala, cu efecte ca miscari involuntare ale corpului, slaba coordonare si dificultati in echilibru.

• cu sangerarea, deoarece sangele nu se coaguleaza asa cum ar trebui sau vasele de sange sunt foarte fragile.

• cu anemia, pentru ca trupul lor nu stocheaza fierul si pot deveni foarte usor anemici.

• infectioase, de tipul pneumoniei sau gastroenterita, din cauza ca sistemul lor imunitar este foarte slab, insa alaptarea la san la san reduce aces

• atac de cord, deoarece inima prematurilor este foarte slaba si cedeaza mai usor.

• icter, fiindca ficatul nedezvoltat complet permite unui pigment galben sa se acumuleze in sange. Aceasta afectiune dispare de obicei in timp si foarte rar se poate intampla ca, in cazul in care cantitatea acestui pigment este foarte mare, sa fie necesare tratamente si transfuzii pentru a nu afecta creierul.

Afectiuni mai complicate

Enterocolita necrozanta presupune inflamarea si distrugerea intestinelor si este asociata cu un flux sanguin scazut si infectia intestinala. In unul-doua cazuri din cinci, aceasta boala este mortala. Factorii provocatori pot fi

• slaba oxigenare dinainte de nastere

• prematuritatea

• subponderabilitatea

• hranirea cu formula,

• apneea

• incetinirea frecventa a ritmului cardiac,

• infectiile frecvente.

Tratamentul presupune hranirea intravenoasa si administrarea de antibiotice si, in foarte putine din cazuri, operatie.

Retinopatia prematuritatii apare mai ales in cazul prematurilor care cantaresc mai putin de 1000 de grame si presupune o afectiune a ochilor. Aceasta afectiune se manifesta prin dezvoltarea venelor oculare in directii gresite, iar sangerarea acestora in procesul de crestere in interiorul ochiului duce la alterarea vederii sau chiar la orbire.

Vestea buna este ca, in noua cazuri din zece, bebelusii cu retinopatia prematuritatii isi revin datorita tratamentului cu laser, dupa 10 saptamani.

Afectiunile congenitale apar mai frecvent la prematuri, ca de exemplu ductul arterial patent (PDA), in care vasul de sange care leaga aorta cu artera care duce oxigenul de la inima spre plamani ramane deschisa dupa nastere. Acest fapt fie impiedica sangele sa intre in plamani pentru a se alimenta cu oxigen, fie permite unei cantitati prea mari sa sange sa intre in plamani.

In cele mai grave cazuri, PDA a dus la stop cardiac si enterocolita necrozanta. Tratamentul presupune fie oxigenarea pana cand vasul de sange se inchide, fie administrarea de indometacin, care il ingusteaza.