Maternitate si inconstient




 

In momentul in care o femeie devine mama, pe langa latura sociala a unui statut clar si pe langa componenta medicala a procesului, este implicata si o latura profunda, inconstienta.

 




Nasterea unui copil este un moment magic din viata unui cuplu. Insa maternitatea, cu toate implicatiile ei, nu incepe odata cu nasterea copilului, ci inca de la conceptie, cu tot ce se exprima aici, pornind de la nevoia de copil.

Pentru fiecare dintre noi, dorinta de a avea un copil se integreaza intr-un plan al vietii, conform cu idealurile sociale si familiale. Unii dintre noi dorim sa semanam cu parintii nostri devenind noi insine parinti, sau din contra, ne dezvoltam in opozitie cu modelul familiei in care ne-am nascut, dorind sa ne intemeiem o familie "altfel" decat cea a parintilor nostri.



Dar acest proiect constient este adesea infiltrat de semnificatii inconstiente. Oricat de sigur am sti ce fel de parinte dorim sa devenim si oricat de bine am sti ce nu vrem sa facem in relatie cu copilul nostru, perioada sarcinii si primele luni dupa nastere pot fi momente importante, de mare vulnerabilitate pentru mama, ocazie de a relua si confrunta evenimente, experiente, amintiri, afecte, un trecut dificil pus cu grija deoparte, amintiri dificile legate de propria copilarie.

Chiar daca, uneori, mamele doresc sa taie radical legaturile cu propria familie si cu stilul educational al acesteia, modelele de atasament ale parintilor, initiate in copilaria lor, apar in relatia cu copilul foarte devreme. Nu stim exact de ce simtim anumite lucruri, de ce suntem anxiosi sau tematori sau de ce simtim ca nu putem deveni parintii care ne-am fi dorit sa fim.

Sarcina si maternitatea aduc inconstient imaginea propriei mame si toate conflictele nerezolvate cu imaginea materna sau imaginea unui tata adorat sau urat. Sarcina este un moment in care copilul, datorita faptului ca este in acelasi timp prezent si absent, cunoscut si necunoscut, devine pentru mama un obiect real, unic, reprezentat insa prin elemente ale trecutului, ale propriei copilarii, ale propriei experiente.

Nu stim cum va arata sau cum va fi copilul nostru, dar il construim din elemente fizice sau comportamentale dragi noua. De cate ori nu auzim profetii gen "da din picioare, va fi agitat cum este tatal sau" sau "este cuminte asa cum era mama lui cand era mica".

Idealul social face din copil subiectul principal al sarcinii, insa in majoritatea cazurilor, viitoarea mama este nostalgica si preocupata de amintirea copilului care, altadata, a fost ea. O analiza a gravidei sau a tinerei mame permite descoperirea acestor legaturi mai mult sau mai putin constiente intre copilul care vine si aceste imagini personale, purtatoare de emotii intense care risca sa apese asupra viitorului copil.

Mama este purtatoarea unor urme venite din istoria ei si din istoria ascendentilor ei. Copilul care va veni va prinde viata intr-o retea de imagini, relatii si evenimente. Copilul este purtator al istoriei biografice a ascendentilor sai mai apropiati sau mai indepartati, este purtator al traumelor lor si al dificultatilor intampinate de ei.

A transmite viata inseamna a transmite reprezentari, iar perioada sarcinii este un moment privilegiat pentru a le repera. Faptul ca o amintire puternica este impartita cu un terapeut, face ca aceasta sa isi piarda incarcatura emotionala, lasand loc unei mai mari disponibilitati pentru nou nascutul care va veni.


Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

Taguri

Catalina Hetel

Specialist in psihoterapie de grup, pentru adolescenti si adulti

Citeste si despre

Articole de la parteneri

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:



Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul