Icterul

Icterul este o afectiune des intalnita la copii. Circa 25-50% dintre nou-nascutii normali dau semne de icter, in timp ce un procent mai mare de copii nascuti subponderali si prematur prezinta aceste simptome.  De asemenea, sansele ca nou-nascutul sa aiba icter sunt usor sporite daca mama a facut o anestezie epidurala au a luat Pitocin pentru declansarea sau accelerarea travaliului. Trasatura caracteristica a icterului, ingalbenirea pielii si a albului ochilor, este cauzata de excesul de bilirubina din sange.

Bilirubina este un produs secundar firesc al distrugerii globulelor rosii "uzate" sau moarte; nou-nascutii tind sa produca o mare cantitate de bilirubina, deoarece au, in primele saptamani de viata, un numar prea mare de globule rosii (un copil are nevoie de mult mai multe globule rosii in perioada intrauterina decat dupa nastere).

In mod normal, aceasta bilirubina este metabolizata de ficat si, mai departe, cu ajutorul enzimelor bacteriene, in intestin, unde este distrusa ca sa poata fi eliminata prin fecale.

Dar adesea ficatul copilului este prea imatur, iar enzimele lui intestinale sunt inca inactive pentru a putea procesa bilirubina suficient de repede, asa ca, intre a doua si a cincea zi de viata a copilului, bilirubina ramane in sange, producand ceea ce se numeste icterul "fiziologic".

Icterul fiziologic este adesea intr-o forma usoara si nedaunatoare si nu cere nici un fel de tratament. Aglomerarea de bilirubina atinge cantitatea maxima de obicei in aproximativ a treia zi de viata, apoi incepe sa dispara de la sine. Daca nu dispare ci ia o forma grava, aglomerarea de bilirubina poate duce la afectiuni ale creierului si ale tesutului nervos.

In plus, icterul fiziologic este greu de deosebit de icterul "patologic", o boala destul de rara care poate fi generata de o infectie, o boala, o disfunctie interna sau de incompatibilitatea dintre sangele mamei si cel al copilului.  Daca este lasat netratat, icterul patologic poate duce si el la afectiuni ale creierului.

Tratamentul icterului

Momentul cand trebuie tratat un copil de icter variaza in functie de cat este el de mare, de starea generala si de rata de crestere a bilirubinei. In plus, exista diferite puncte de vedere asupra momentului in care trebuie inceput tratamentul icterului: unii medici sunt adeptii dictonului: "mai bine in siguranta decat sa-ti para rau", in timp ce altii adopta o atitudine de tipul: "asteapta si vezi ce se intampla".

Dar, in general, acestea sunt interpretarile care se dau numarului de bilirubina: 

- intre 72 si 96 de ore de la nastere, mai putin de 12 mg de bilirubina se considera neriscant;
- in functie de marimea copilului,intre 12 si 18 mg pot cere fie o supraveghere atenta a copilului,fie tratamentul imediat;
- peste 20 mg aproape intotdeauna indica nevoia unui tratament,chiar si pentru copiii cu greutate normala si nascuti la termen.

Cel mai obisnuit tratament al icterului este fototerapia, procedeu in care lumina artificiala este folosita pentru a ajuta la distrugerea si descompunerea bilirubinei (care este fotosensibila). Copilul, care de obicei este gol cu exceptia unui scutec, si are ochii bine protejati, este pus intr-un incubator puternic iluminat cu lumina fluorescenta.

Cu exceptia meselor, copilul sta sub aceste lumini tot timpul, pana scade nivelul de bilirubina. Numai cazurile grave de icter patologic se trateaza prin transfuzii de sange (procedeu prin care se inlocuieste sangele incarcat cu bilirubina al copilului cu sangele donatorului).

Fototerapia este simpla si eficienta, dar poate avea efecte secundare: stand sub lumina mai multe zile, copiii tind sa devina letargici, mananca putin si fac diaree, li se inroseste pielea si pot manifesta o insuficienta a vitaminei B2. Exista "un efect secundar" si pentru parinti, deoarece fototerapia creeaza o situatie foarte stresanta. 

Totusi, daca fototerapia este indicata in mod indubitabil, riscul de a permite cresterea necontrolata a nivelului de bilirubina este mai mare decat celelalte riscuri si dezavantaje.

Ce puteti face?

In momentul in care aflati ca este posibil ca sugarul sa fie amenintat de riscul unui icter, exista cateva lucruri pe care le puteti face pentru a ajuta la oprirea cresterii nivelului de bilirubina.

In primul rand alaptati copilul cat mai des si cat mai mult posibil. Secretia pre-lactara, sau colostrul, este un laxativ natural si cu cat copilul are mai multe scaune, cu atat elimina mai multa bilirubina

In al doilea rand, expuneti copilul la soare cat se poate de mult. Dezbracati-l si asezati-l la o fereastra unde sa primeasca direct lumina soarelui (fereastra trebuie sa ramana inchisa pentru a evita posibilitatea aparitiei arsurilor).  Aceasta va avea de fapt acelasi efect binefacator ca si fototerapia, care nu este altceva decat un substitut artificial al luminii soarelui

Si daca nu sunt zile insorite in perioada in care va aflati in spital? Daca stati cu copilul in brate sub o lumina fluorescenta, acest lucru poate fi de ajutor. Asigurati-va ca protejati ochii copilului fie cu mana, fie acoperindu-i cu o panza usoara. Majoritatea spitalelor nu sunt obisnuite cu o atitudine activa din partea mamei in cazul in care se confrunta cu un posibil diagnostic de icter. Trebuie sa fiti atenta la acei medici si asistente care incearca sa va saboteze eforturile, sugerandu-va ca nu aveti cum sa va dati seama ce se intampla. Va fi mai usor sa va mentineti pe pozitie daca va amintiti urmatoarele lucruri: 

- numeroase studii au stabilit ca alaptarea inca din primele ore ajuta la eliminarea bilirubinei;
- apa, zaharul sau apa cu glucoza si laptele praf - lucruri pe care asistentele va vor indemna sa le dati copilului - nu a demonstrat nimeni ca ar avea vreo valoare in vindecarea icterului. Colostrul are o compozitie unica ce grabeste trecerea bilirubinei in fecale;
- fototerapia inlocuieste lumina soarelui - de fapt a fost aplicata ca urmare a descoperirii ca lumina soarelui este binefacatoare in tratarea icterului.

Asa ca nu trebuie sa va lasati convinsa ca a sta cu copilul la o fereastra insorita este un lucru prostesc sau ca nu are nici un efect.  Exista desigur si posibilitatea ca, in ciuda eforturilor dumneavoastra, copilul sa aiba totusi nevoie de fototerapie. Desi este greu si stresant sa aveti copilul la fototerapie, amintiti-va ca aceasta situatie nu este permanenta si ca serveste scopului de a preveni o permanenta afectiune a creierului.  

Este mai bine si pentru dumneavoastra si pentru copil sa stati cat mai mult in spital pe durata fototerapiei. Mangaierea mamei ii va conferi alinare copilului si chiar daca nu alaptati, luand parte la vindecare va veti cunoaste mai bine copilul, iar, la randul lui, copilul va va cunoaste si el mai bine.